|
Șerban Axinte
Burta de pește/Curcubeul de la etajul 7
Eu să visez că-l pot ridica pe Dumnezeu deasupra capului, tu să-ți închipui că mă poți ține de mînă.
Nu înțelegi desenul, nu-i nimic, privește atent această burtă de pește, ghicește în ea precum în cafeaua de dimineață.
Uite ce fac eu, uită că ai fost țintuit pe spinarea curcubeului de la etajul 7 decupez din ziare doar numele tău.
Deci să citim împreună: eu să visez că-l pot ridica pe Dumnezeu deasupra capului, tu să-ți închipui că mă poți ține de mînă.
Și nimeni nu înțelege acest desen, nimeni nu mă iubește decît pentru burta mea de pește.
Oftică în sala de mese, de conferințe, de gimnastică
Oftică în sala de mese, de conferințe, de gimnastică, pelerine puse la uscat, covor roșu pentru nepoții cu fețele trase-n plastic, covorul incredibil de alb pentru bunicii care suflă-n păpădii.
E foarte bine acum, cînd se apropie dimineața, și la toți ne vine să măzgălim cu iscăliturile noastre monumentele din centrul orașului și să acoperim vechile nume de pe socluri cu zăpadă din frigider.
În așteptarea crucificării solului divin Bill Gates
Adînc, periferic, media-mesianic, păros, fluid arid, superstar, superstar, sînt demonice zecile de cifre reci, sutele de cifre ude și toate genele amestecate -- game pentru începutul de simfonie al veacului
Mușcă și înghite rînd pe rînd toate tastele acestui sfîrșit exaltat.
N-ai decît să-ți rozi unghiile, prietene, să trenspiri sublim, sublim, să te infuzezi de plumbul țigărilor ultra lights. -- aici în fața ecranului să nu spui nimănui că ai fost cu noi pentru că nu vei mai păși pe nici una din treptele agoniei;
e ziua crucificării solului divin Bill Gates.
Rheea
Găsesc doar ceea ce iau cu mine, dintre toate cîte sînt ale mele doar ea, Rheea, ascunde în coșul de papură două pîini.
E un inel cu o piatră care se fărîmițează strat cu strat. Nu-mi dă nimeni voie să-l ating, li se pare că trec prea ușor cu degetele prin pojghița subțire de pe rană.
E piatra din care țîșnește sîmgele, mirosul de mort ce intră încet în pîini.
O terapie nouă
Pînă la 30 de ani se amestecă între ele zilele cufundate în vată, zile de terapie cu vitaminele B1, B6 și Piracetam (injectabile), zile de insomine severă, fără batiste albe pe frunte.
Pînă la 25 deschid singura sticlă neterminată, beau puțin și mă întorc la 15, pun mîna pe chitară și solfegiez prima variantă a poemului Imitașâția fiarei (pe care îl las de izbeliște pînă la 28).
Încerc să-ți fac pe plac, intonez cîntecele tale și îmi apropii bărbia de tăișul unei lame de ras din anii 70;
Muzica asta ne dă viețile peste cap precum băutura.
Muzica asta nu e făcută din sunete, ci din linii și puncte, un tam-tam pe hîrtie, o terapie nouă, probabil.
Lecția mea despre cub
Nu mă pot strecura printre cuburile grele -- aura roșiatică din jurul lor se strecoară -- Aceste cuburi cu vîrfurile puțin rotunjite se vor răspîndi foarte repede prin oraș dacă cineva nu va reuși să le așeze la timp unele peste altele.
Urme de artefact
Să-ți văd masca, nu chipul. Nu vreau zăbrele din piele, nici călcîiul alungit, partea uscată a mîinii ce-mi țese pe tîmple urme de artefact
Pasărea de dimensiuni incredibil de mici
Nici o pasăre nu are forma ochiului meu întredeschis; toate clădirile din oraș au aceeași adresă și nici o altă intrare nu mă poate face să par mult mai mic și răsturnat.
Se știe, ochiul meu este sută la sută confecționat din materiale refolosibile; Acum înțeleg de ce el nu filtrează decît aura obiectelor de pe fundul oceanelor.
Nu-mi place să înot în ape larg și adînci, deși supraveghez trezirea peștilor din somn;
Probabil că asta vede pasărea de dimensiuni incredibil de mici de vreme ce vrea să mă pescuiască, așa din senin, tocmai pe mine.
Din istoria filmului mut
Ridică brațele, dar nu care cumva să scoți vreun cuvînt.
Ce contează daca din cauza muțeniei tale Lazăr va rămîne acolo și va putrezi.
Poezii de Șerban Axinte
|