Răzvan Țupa

 

 

pasaj pietonal

 

  

"my darling - old, young, decadent, innocent, volatile, vulnerable, and more tough - spirited than she looks. She is all nuance and suggestion, like a series of images by Bertolucci ..." Scavullo


și urcând spre marginea parcului vedeai mânuțele verzi întinse din copaci

lucrurile intrau într-o ordine oarecum normala se întâmplă să plângi
dar nici măcar asta nu te mai reprezintă, de parcă altădată ar fi însemnat ceva

când te întorci spre mine îmi lași peste genunchi o umbră ușoară

lucrurile care învață să pară iar simple sunt de fapt rezistente
dispuși să nu mai fim spulberați în dezvoltările nesiguranței

crainicul tuna o listă de prețuri făcea o galerie de cumpărături din vocea lui

când îți atingeai brațul vocea i se făcea nesigură &
cele mai multe bucurii încercau să țină locul apropierii

mătase albastră pe dinții noștri frunze proaspete strivite pe degete ghetele

ghetele strânse pe gambă cu niște șireturi late late ca vorbirea noastră continuă
trecem de la odihnă la oboseală ca un mic mecanism meșterit din carne vie

ploaia în jurul caroseriei aflate în plină viteză și fețele noastre se fac cer

 

 

 

dub

 

 

"Dub is characterized as a "version" of an existing song, typically emphasizing the drums and bass for a sound popular in local Sound Systems. The instrumental tracks are typically drenched in sound processing effects, with most of the lead instruments and vocals dropping in and out of the mix."
From Wikipedia


cum se misca strada, cum isi inregistreaza lumea in creierul tau o atingere

fiecare gest lasa un loc de libertate minima in care uiti
fiecare gest deschide o fereastra palpaitoare ca o guma de mestecat
fiecare gest se topeste pe limba ta

aceasta este atingerea atingand inregistrarea atingerii
ca o banda magnetica usor acrisoara eferescenta

diferite pete de aer leaga un cuvant de altul
diferite fapte se aprind in intunericul umed din corpul tau
diferite persoane obscure apar in locul tau si te fac fericit

digestia mentala capata consistenta acestor aparitii

 

 

șireturi desfăcute

 

din colectia
"o respirație completă"
-manele pentru mai târziu-


eroii unei obscurități luminoase dogoresc deasupra oricărui gest
credem în sfinți? în cei asemenea bucuriei noastre
hotărâți în spatele nesiguranței obligatorii

o petrecere coborâtă până în vremurile atingerii
epoca spaimei liniștite din nervii unui
necunoscut pe care îl auzi că urlă în tramvai pentru niște mărunțiș
spune că ar trăi în orice condiții chiar dacă nu are cum

pronunția perfectă deschide în mici volute frica statuară
de pe bancnotele noastre curate cu fiecare sunet acoperit în metal

vocile scumpe curg de jur împrejurul unei forme pe care o ai doar acum

câteva minute câteva zile câteva vieți două toate

 

 

 

 

 

formele obscure din spatele dinților

 

    

din colectia
"o respirație completă"
-manele pentru mai târziu-


și mâna se strânge de la sine într-un gest aproape automat acru
să mă gândesc și pentru obiectul în care te hotărăști să ascunzi tot
și singura ta șansă ca să ajungi la celălalt este să ascunzi ceva care să fie găsit
ceva care să merite să fie găsit ceva ce știi că și celălalt caută &
căutarea lui te face să crezi într-un mic artefact al siguranței

ceva care să reinventeze puterile tale simple de câte ori
buzele ți se îndepărtează încet & soarele îți apune sub limbă
mai puțin curios mai mult atras de fragmentul care lipsește
între tine & tu cel din momentul următor adică eu

să te gândești și pentru obiectul care aruncă toată vina asupra mea
atât de aproape că nici o greșeală nu mai este doar a ta
acum sunt eu și imediat degetele pe care le răsfiri puțin
îți înapoiază senzația din pumnul strâns în braț pe carpienele liniștite
și pielea ta este un loc ferit în care femeile africii își cresc copii &

acordeonistul pe care îl auzeam cu ani în urmă pe stradă își desface
zilnic cutia jerpelită din care se revarsă o căptușală doldora de papile gustative
o răstoarnă în sunet de fise risipite pe trotuar până la picioarele tale

 

 

 

colțurile gurii – iraqul din pleoape

 

 

"ne îngrijorează fețele lor disperate, armele îndreptate amenințător asupra lor" Organizația Reporters sans frontieres 22.04.2005


vezi în umbra fiecărei mișcări o agitație măruntă
mai multe atingeri îți inventează chipul
ai vrea să spui că nu te amenință nimic și
drumul până în iraq & înapoi e numai o probă de curaj
dar câteodată poate să rămână numai drumul până în iraq
și atât

o voce pâlpâie în mijlocul zilei însorite
umbra se retrage în zone mai degrabă intime
mici oameni politici ți se târăsc prin vene cu
mici discursuri ca niște bricege desfăcute pe umerii tăi

poți să spui că este inutil & cuvintele vor face totul jenant

e numai o nouă zi din viața mea dimineața e o cutiuță care zornăie
câteodată simpatic, pereții din piele, colțurile din aer,
înăuntru sunt închise toate contactele fizice pe care le ai peste zi
întâlnirea amănunțită mândră de realizările unor atingeri complexe

apoi
înăuntru este un drum într-o țară exotică, riscantă
& inima unui brotac pe care îl spintecam când eram mic
cu un ciob din ecranul televizorului, un voal roșiatic
o să ne acopere mâinile & fața echilibrează între o
bucurie sperată foarte asemănătoare cu tristețea și, poate, chiar tristețea

 

 

 

promisiunile terorii- iraqul din pleoape II

 

 

"An Australian journalist kidnapped by Iraqi militants today said his captors were not savages and would not kill indiscriminately" Australian Press Council 18 oct. 2004


de câte degete este nevoie cât dintr-un corp
poate să susțină o margine a mândriei

ce fel de angajamente pot să scuze
ce fel de vieți pot să garanteze mândria

și, mai mult, mândria cui,care mândrie
când au fugit armatele din basarabia
am spus că a fost prea ușor
dar acum nu este vorba decât despre o idee

si e prea greu
când mă apropii de tine ce poate să îți scuze moartea?
dar viața? cineva dictează că
totul trebuie să fie scuză & rugăciune

scuză pentru ce? pentru că viața unui om
este garanția unui mic discurs politic

& niciodată viata acelui om, intr-un fel de joaca
nu corespunde cu micul gatlej care susura scuzele

"John Martinkus, a freelancer who has covered conflicts from East Timor to Iraq, was released on Sunday, a day after he was taken hostage by four Sunni militants and ex-Iraqi army officers." Australian Press Council 18 oct. 2004

si o sa uiti tot si o sa uiti tot altfel o sa iti fie rusine de puterea ta

"(From their perspective) there was a reason to kill (British hostage Ken) Bigley, there was a reason to kill the Americans; there was not a reason to kill me (and) luckily I managed to convince them of that." (ibid)

furia o sa fie inlocuita cu datoria bucuriei,

"his captors had threatened to kill him, but treated him with respect once they established he was independent" (ibid)

tristetea va cunoaste rigorile placerii
dar astea nu sunt decat cuvinte

 

 

 

 

tot felul de mici intamplari

 

 

"he would start to sleepwalk when life became difficult or stresful. One evening he was either atacked, or imagined he was attacked, outside the door of his cottage. His wife and a neighbor found him lying senseless at the foot of the entryway. It was also in 1812 that he met and became friends with William Godwin and his family."


mi-au spus ca omul asta a luat-o razna &
n-ar fi trebuit sa ma miste prea mult
e plina lumea de oameni care o iau razna
mai mult sau mai putin & abia se baga de seama

il vad iarasi si arata mult mai bine decat inainte
numai ca ar putea sa-si desfaca un nasture si sa
se reverse pe tablia mesei ca un shal galben inghetzat

& cei care imi explicau erau oameni care tineau la el
si gesturile lor cuprindeau niste flori triste din aer
se aplecau putin in fata si se sprijineau cu palma
de banca lunga pe care stateam

este o lume plina de oameni care se apleaca putin in fata
si despre care se povestesc lucruri grozave, care
te fac sa iti verifici daca ai mainile si picioarele la locul lor

acum, imaginea mea despre el era gresita, imaginea lui despre lume
o lua razna dar imaginile conteaza doar la televizor si ce vorbesc
s-ar putea sa fie tot o imagine gresita dar s-ar putea sa nu fie
si asta-i o ambiguitate de cacat incercand sa ne inlocuiasca unii cu altii

si asta n-ar trebui sa schimbe nimic nimic nimic

 

 

 

in lumina pasarilor urbane

 

 

din "o respirație completă
manele pentru mai târziu"


dintr-o dată știi: tot ce se poate întâmpla
este numai o umbră a faptului că te afli aici
în plină lumină străbatut de fiorii unei atingeri inexplicabile

îți inventezi corpul îl negociezi

dintr-o dată: nimic nu mai este departe și lucrurile familiare
cad încet în jurul tău, pe fețele necunoscute dar
atât de apropiate cresc mici anunțuri cu care te-ai obișnuit

ca și cum ți-ai tatua "vin imediat" pe braț, sau "curbă periculoasă"
ori "inventar" la baza spatelui atât de apropiat îmi ești
și când deschid gura, nici o inscripție,
limba cu asperități minuscule instalează gusturile pofticioase

liniștea & imprimantele dimineții se declanșează în gol
aceeași zi rămâne sub cerul gurii

 

 

 

 

exista lucruri

 


exista lucruri in umbra carora ne-am ascuns de noi insine
de fiecare chip pe care au crescut
pleoapele si parul ezitant cu umerii nostri

exista lucruri triste care abia daca pot fi rostite
exista lucruri pe care nu vrem sa le recunoastem exista
gauri atat de mari in aerul din jurul nostru
ca ne-ar placea sa nu ne gandim in directia aia

exista lucruri care de obicei suntem noi
strecurate in pupilele stranse un claxon pe care il auzi
dintr-un cartier indepartat

exista lucruri pe care le porti in picioare si lucruri pe care
le lasi sa-ti alunece pe gat lucruri in care
iti imprimi cele mai intime amprente (uneori chiar miros urat)
si lucrurile astea sunt doar o parte din tine

dar nu tu

tu strangi toate micile furii intr-o frunza metalica uriasa
neincapatoare cand e sa iti ascunzi dorinta vii de peste tot

 

 

 

 

Bertolucci

 

"tinerii fac dragoste
batranii fac gesturi obscene"


nu stiu de ce am vrut sa vad filmul asta care nu imi placea
poate pentru ca vroiam sa ma chinui sau aveam nevoie
de un obiect al dispretului cat mai concret

de la o scena la alta alunecau persoane foarte cunoscute
vedeam tot cadrul tu si tu si prietenii tai
in jurul scrumierelor adunate pe covor

undeva intr-o parte se rasturnase tipul ala firav
care vorbeste intotdeauna

puteam sa fim si dezbracati
si tot la fel de linistiti am fi realizat

nimicurile care pastreaza caldura respiratiei noastre

pana cand tipa a zis ca a fost virgina cuiva i-a trecut prin cap
ca e vorba de puritate mi-a venit sa vars& totul a inceput sa arda
cu o flacara alba linistita ca lumina zilei in care ne scufundam incet

 

 

 

 

manele fabulous II

 

pentru C.K.
www.hyperliteratura.3x.ro


am închis televizorul& am descoperit oboseala
se auzea doar un zumzet continuu care nu mai spunea nimic
niște oameni povestiseră toată seara despre mașinile care le plac
în altă parte tocmai se numărau morții rămași în metrou

pentru ei nu era nici o diferență

nici pentru mine nu trebuie să fie

și asta îmi spun în fiecare seară mâine o să fiu
pe scara rulantă coborând încet în sistemul nervos al zilei
ușile se vor închide cu un șuierat inofensiv și or să se deschidă la fel
nici pentru mine nu trebuie să fie nici o diferență

am închis televizorul & am descoperit oboseala
umbre reconfortante se întindeau sub zgomotele ploii
în altă parte aceeași ploaie cască un cer uriaș sub casele unor oameni
pentru mine ar trebui să nu fie nici o diferență

pentru ei diferența asta a fost toată viața

întinsă ca o plasă cu luminițe pentru pom prin curtea noroioasă
în mijlocul verii ziua mea se încheia cu o oboseală măruntă
dușmănoasă ca viața& ca asigurările pe care le cere tristețea

mâine o să fiu pe scara rulantă urcând încet spre miezul orbitor al unei zile
nimic nu mai înlocuiește viețile pierdute și nici viețile care nu sunt pierdute
și tradiția sârmei cu care repari tot ce s-a stricat la nemți și americani
se duce pe apa sâmbetei și nu cred că fiecare gură de metrou este o gură de tun

umbra care ne apără este chiar corpul tău expus oricărei apropieri

am închis televizorul& am descoperit oboseala
o secundă pe ecran a strălucit o scamă unde dormeam împreună

 

 

Răzvan Țupa s-a născut la Braila în 1975. Debutul editorial l-a adus pe coperta volumului „fetiș” în 2001. O a doua editie revăzută și adăugită a volumului a fost publicată la editura Vinea în 2003 sub titlul „fetiș o carte româneasca a plăcerii”.  În luna septembrie a acestui an (2005) al doilea volum al sau („corpuri românesti”) este programat să apară la editura Cartea Românească.

După facultatea de Istoria Culturii și a Religiilor absolvită la București fără examen de licență, Răzvan Țupa a lucrat la Editura Muzicală, a colaborat la Antena 1, Realitatea Tv și la Suplimentul de Cultură din Iași.

 

  

 

respiro@2000-2004 All rights reserved