|
Ion Maria
***
noapte săracă copii își pun lumina lunii pe pâine în loc de unt
***
sufletul meu obosit sună a gol când e aruncat în cană de cerșetor din mâna lui Dumnezeu
***
poetul este bobul de grâu care pentru a răsări trebuie să dea noaptea la o parte lovind-o cum măcelarul lovește boul în frunte
|