George Vasilievici

Raiul şi iadul raiului

Iadul şi raiul iadului

pe ea o îmbrac în el. aşa apar în viaţa ei

îngeri transparenţi, practic invizibili, care o ajută

să îşi ducă bagajele genetice.  În timpul liber

ei lucrează în grădină unde copilesc morţile tuturor.

Le folosesc la salată. Apoi îi servesc pe toţi

pasagerii. Fiecare primeşte o moarte proaspătă cu roua pe ea.

Să o mănânce după asfinţit. Pe stomacul gol.

Îi  va dezmorţii visele.

Însă femeia vrea să îşi ducă singură bagajele.

Poate să ţină moartea aşa în dinţi dacă are mâinile ocupate.

Ea pune piciorul gol pe dig.  Falangele se iau la întrecere

În zbor de pescăruş. Are lumina foarte lungă. Îi intră în ochi.

Uneori calcă

Pe ea cu călcâiele.

Peste umbră de lună.

Zuz

1.

dacă se încalţă cu lumi ce visează
tenişi alergând prin tine, poate fi femeia exactă.
despre idealul ei de a deveni idealul tău
este vorba.



dacă se încalţă cu inima mea ce visează
aiurea copaci simpli, doar copaci cu frunze
cu flori, cu scoarţă, cu trunchi, cu gând, cu incendii
va merge numai pe cărbuni incinşi ca să
îmi demonstreze credinţa în idealul
acestei clipe din lapte şi stele.


Dacă se încalţă cu orice visează
Trompete de hârtie subţire,
poate zbura departe
pe note
Şi tot despre ideal va fi vorba. În orice
Situaţie este
vorba despre un ideal exagerat
Irealizabil şi lipsit de sens.
Pe care îl voi da aşadar copilului
Cu visele proaspete.



2.
cum as putea să uit
metalul care m-a lovit în faţă
în pupile
trântindu-mă pe jos să mă gândesc la
cate stele mai strici cu colţii tăi legaţi
în fundă?Câte ceruri maxim albastre
ne scufundă.




3.

păi ne trezim singuri într-o camera cu două camere,
scufundaţi, în adâncuri
În miezul necunoscutelor, cum ar fi o cameră cu două camere
Prima cameră era în dreapta şi avea două camere
A doua cameră era în stânga şi avea două camere
Fiecare cameră are două camere. Sunt mereu de două ori
Mai multe camere.
Iar pe tavan cerurile tale de cafea cu norii de frişcă.

Porţionaţi egal pentru fiecare invitat locuitor al camerelor.
Să mănânce cu toţii din ursuleţii harribo ca o glazură
Elastică protejând tot cu trambulina jeleului.
Catapultând orice te atinge. Dar vreau să zic absolut orice.

Toate sar acum în toate părţile
Zboară, îşi desfac aripile rupte,
Se zboară mai bine cu două aripi rupte decât
Cu o singură aripă ruptă sub unele ceruri străine
Iar asta este una dintre acele camere unde
Fiecare cameră cu cerurile sale. Cate două,
Câte patru, câte opt,câte şaişpe, câte albastre
Ceruri multe până la cer şi înapoi la tine.

4.

nora este iubita lui noru
noru se rupe si nora se scufundă
în cerul din ochii lui doru care
este iubitul lui dora.

5.

dacă fac cercetări ştiinţifico zburătoare
pe fluturele de tine ajung la rezultatul
de sus al prăbuşirii, din vârful aripi unde zborul
te întâlneşte şi îţi polenizează absolutul
făcându-l mai mulţi, incredibil de absoluţi.


acesta este însă un fluture de mine
care nu duce la nici un rezultat armat, dar tot
din vârful aripi unde zborul aşa şi pe dincolo
absolutul pe rând de absoluţi,
ca o familie de prieteni. cam cât
o specie. o specie şi ceva.

însă cercetările sunt pe sfârşite
şi nu îmi amintesc nimic
din toate alea. nici un calcul. nici o ecuaţie.
cu o singură cunoscută mirare. dar superbă
vreau să spun.

6.

la firul părului de iarbă se pune pe picioare
o nouă afacere. O nouă stelărie. Aici, normal,
se vor planta, se vor creşte şi se vor culege stele
precise.

stele altoite cu căpşunile de pe tricoul tău
sau împerecheate cu copiii din întunericul
moale al primului vis.
se vor cloci chestii de-astea
cu raze foarte coapte şi zemoase.

din ele vom găti mâncăruri. vom extrage esenţe.
din ele. să fie foarte clar. de lună.


7.

pentru că nu puteau să mă iubească
le-am ucis. erau obosite. deşi le serveam
cafea de cristal măcinat în burta luminii.

şi prafuri lucide din praful de mine.

apoi aruncam cu păianjeni transparenţi
să te sugă din sângele meu. cică acolo eşti mai tare.

şi iată-i acum dormind, bolborosind, obsedaţi de tine
lângă tine. mă rog. lângă ele. lângă voi.

afară însă întunericul e sclipitor şi nu mai are
nici o importanţă. oricum le-am ucis şi le-am
smuls aripile cu cleştele. erau obosite şi parcă
prea lungi ?


8.

poate să fie scurt sau poate să fie lung
fără să fie deloc. Să fie numai de aici
până la păsările din sala de gimnastică
a cerului.

Tu să îl încurajezi şi sa îl aplauzi
Când ridică o privighetoare grea.

El este angajatul meu universitar la catedra de zbor,
o să se simtă împlinit. Foarte aproape de medalie.


9.

Culegătorul de iarbă îmi este prieten
programat să intervină şi să rupă în două verdele
lung şi ascuţit din faţa lui.

Şi apoi uită. Şi firul se repetă
Fără ştirea lui. A culegătorului de iarbă
Proaspătă.

Foarte bine intenţionaţi, ei culegătorii de iarbă,
Sterg firele de trupul transpirat. şi chiar de tot.

Venim noi ca niste draci în urma lor
Luam firele şi fugim cu ele în cea mai
Necunoscută noapte, cu întuneric amnezic.
Ni le înfigem în cap. orice, numai să uite
O dată de ele culegătorul de iarbă şi să
se întoarcă acasă.


10.


Mă trezesc într-o zi oarecare.
Obiectele din familia obiectelor mele nu îmi mai provoaca nimic. Tot ce eu cred că ele imi provoacă, mi se şopteşte de fapt din altă parte albastră, dacă albastrul există. Că ele au fost inofensive. Că ele nu mi-au tulburat privirea cu sublimul. Nu ele m-au făcut să râd isteric, nu ele m-au învăţat să îmi miros iubita. Nu ele oricum şi oriunde cel nascut din pământ moare din cer.

Clarvăzătorul

Băi clarvăzătorule, nu te-ai
săturat să îmi arunci combustibil în inimă
cu lopata aia a ta sterilizată în amintirile
sângelui?

las-o mai moale, o să termini motorul
va sări cămaşa de pe el şi pieptul îi va
năvăli afară zdrobind lumea vreme de
o istorie, o istorie şi un pic, cât ţine pauza
ta de masă.

Nasturii sunt aruncaţi cât colo.
şi din neînţelegere îşi vor face din ei
scuturi, să lupte împotriva mea.

Nu îşi dau seama că sunt mult mai
Înalt şi asta nu mă priveşte.

Dar de ce toate astea clarvăzotorule?
De ce toate astea când ţi-am spus
s-o laşi mai moale. Am obosit.

Aşa că,
băi clarvazatorule ia vezi-ţi tu
de viaţa ta personală, măcar
pentru o vreme.

Piramidă în formă de inimă

vreau sa fiu ingropat in piramida aia mare şi strălucitoare. în piramida aia construită din capetele strabunilor mei. imi donez si eu capul de asemenea spre a fi pus in completare la marea piramida la marele sarcofag.. asa ca trupurile noastre sa fie îngropate în capetele celorlalţi.adica trupul lui george vasilievici sa fie ingropat in cavoul familiei sale. şi prima cărămida care a fost pusa deja sa fie capul lui adam. apoi. as mai dori ca pe primul rând să stea bineînţeles lângă capul lui adam, a lui isus, a lui eminescu, a lui dostoievski, a lui van gogh, a lui withman, a lui naum, a lui stănescu, a lui popescu, a lui villon, a lui baudelaire, a lui miller, a lui mozart, a lui rimbaud şi capul Lui vreau capul Lui. adică toate capetele care au avut inimă în loc de creier. capetele cu miez de inimă care bate. capetele cu miez de inimă care cântă. capetele cu miez de inimă care iubeste. capetele cu miez de inimă care vorbeste. capetele cu miez de inimă care priveşte.capetele cu miez de inimă care trăieşte. capetele cu miez de inimă care zâmbeşte. capete zâmbitoare. sectionate perfect fără maţe care să atârne. fără dâre de sânge şi de alte substanţe. doar cu dâre de lumină ce rămân în urma inimilor. vreau să-mi îngropaţi trupul în piramida asta de capete. şi bineînţeles că vreau ca ultimul cap , capul cel mai de sus, vârful piramidei să fie capul meu. ca din când în când să vă mai zâmbesc şi eu aşa din toată inima.

Camere

intru în liniştea asta de corp cu voce tare.
luminile sunt stinse. uşile sunt încuiate.
locatarii dorm cu visele trase pe ochi să nu îi
deranjeze lumina. e un bloc bun.
am auzit şi eu că se vând apartamente pa' aici.
că este o zonă bună. foarte aproape de inimă.
doar deschizi uşa şi dai nas în nas cu ea. cu dragostea.

când era mică suna la uşă şi fugea.
până au chemat poliţia.

de fiecare dată se împiedica şi cădea pe scări.
eu o luam la mine acasă în trup şi o bandajam.

îi cântam ş-o legănam pe picioare.o adormeam.
îi plăcea să rămână la mine peste noapte. se
simţea în siguranţă.
o înveleam.

dimineaţa îşi vedea de ale ei.
la plecare îi plăcea să coboare cu liftul.
liftul din noul nostru bloc merge însă doar în sus
spre rai şi este mai tot timpul ocupat.

este principala atracţie turistică a oraşului.

când s-a făcut mare,
trupul meu i-a rămas mic.

şi nişte părţi din ea rămâneau înafara mea.

mă simţea mai bine decât o simţeam eu pe ea.
pe la fiecare intrare îmi ieşea în întâmpinare.

eu nu puteam să mai ies inafara ei.

apoi am devenit doar o hainuţă de vară.
apoi o pereche de chiloţi
apoi un ciorap de mătase.
apoi un tampon zilnic
apoi bentiţă de prins părul.
apoi un tampon intern.
apoi hârtie igenică.

după o vreme am ajuns tatuaj.
până mi s-a permis de curând
să mă odihnesc mereu pe buzele ei,
devenind strălucirea din zâmbet.

Poezii de George Vasilievici