Gabriel Decuble
goiul ales
un neamț de la oficiul de marșalizare mă-ntreabă ia-mi spune nu ți-e rușine că te-ai născut în românia nu crezi că-i urît să te dai la fund cum face poporul tău boicotînd istoria să te faci că plouă cînd e clar că te-ai născut între fecalele vinei și urina rușinii ca să-l citez își drege glasul ridică ochii-n tavan mimînd savantlîcul pe țițero aș putea prea bine să-i spun vreo două dar vorbele lui mă rod pe dinăuntru mai tare ca soda caustică așa că-mi răspund mie însumi generația mea n-a mîncat holocaust pe pîine nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași dar generația mea vrea să scrie frumos vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun vrea voluptăți estetizante trăiri autentice n-a învățat umilința la școala de partid nu și-a băgat degetu-n cur ca să vadă dincotro bate vîntul ce pot să fac aș căuta un țadik să-l întreb cum e cu vina dar mi-e frică să nu-mi ceară bani pentru sfat încît rămîn prost cum rămîne omul sărac toată viața mi-e dor să bla bla chiar ieri am bla bla încontinuu dar în ziua de azi orice spui ți se-ntoarce-mpotrivă nu fi naiv nu devine alb alb te trezești vrînd-nevrînd că ești iov jegul și boala necazul și furia îți mușcă din carne și totuși nu dai înapoi din credință vrei să le-arăți tolomacilor de îngeri și diavoli ce se joacă cu sufletul tău că ontologic vorbind nu-s mai breji decît tine apropo de draci mai taci dracului din gură îmi spune rené girard călare pe-o lungime de undă că numai el știe cît de greu i-a fost unei mîini de evrei responsabili să facă aufhebung cu țapul ispășitor să-l convingă pe dumnezeu să se răstignească pentru noi toți păcătoșii să moară cinci zile prea mult hai patru tot mult hai trei batem palma dar tustrei mai cumplite ca veacul cînd cerul și-a ținut temător răsuflarea necrezînd că genitorului său îi va reuși figura cu reînvierea ha sare sartre jean-paul ca fript de pe altă lungime de undă și-l arată cu degetul pe yoshua nazrin cel care zice el ar fi întemeiat cea mai reputată organizație teroristă vreodată cu mult mai multe victime la activ decît a putut pune courtois pe seama comuniștilor de-aici și de-aiurea dar mie nici că-mi pasă le întorc spatele fac mutre-mutre mă strîmb în oglindă încerc să aflu cum aș arăta ca român get-beget îmi trag urechea de-a dacii și romanii dar nu stă nicicum o lipesc cu gumă cu salivă cu sîngele care ține de șase la colțul unui țesut mai rebel ființă ce ești de ce nu-ți schimbi numele îmi zice un editor cumsecade cu al tău n-ai nici-o șansă într-o țară cu imaculate genomuri eminovici și-a dat seama la timp n-a pregetat n-a zis nu eu zic mda oricum totu-i un pseudonim strănepoții noștri purta-vor pesemne doar numere corecte mecanice eufonice numere unu trei șapte blond zero doi zero albaștri ieri m-am văzut cu lumea 081137 i-am șuierat arătînd cine sînt e posibil să fi adăugat un gx din pedanterie ea mi-a întors-o cu tîlc alt român i-aș zîmbi ipocrit îndărăt dar aștept să-mi cadă toți dinții să pot zîmbi larg precum iliescu deocamdată dantura nu-mi permite mai mult de un rictus pe deplin meritat căci tot ce fac bine nu prețuiește un zlot așa că mă cazn să fac rău tot ce fac și tot ce-am făcut rău să duc la perfecțiune arborez politica lui oricum sinonim cu totuna cînd orice om cu capul pe umeri știe că după auschwitz nu se mai poate scrie
nimic
nimic din ce nu m-ar face să roșesc că trăiesc nimic din ce m-ar putea face să uit că milioane de oameni de om au murit putea să fie și unul de-ajuns ar fi fost ca să simt indicibila greață față de ceea ce-și spune mai mult ca nimicul
ființa
și totuși zac în mijlocul ei o singură zi de-aș fi goiul ales aș da-o la pace cu dumnezeu l-aș aburi i-aș smulge o lume ca-n basme cu bine și rău separat pe sertare ca-ntr-o servantă cu lenjerie intimă chiloții curați să învingă mereu ciorapii murdari dar nu fi-va să fie și deocamdată nu-mi reușește decît să-i trag lui preșul de sub picioare și să cad eu violent doar un gag prăfuit de anii 60 cînd părinții noștri rîdeau pe înfundate în fața televizorului se pipăiau în semi-obscur își trăgeau ocheade pline de subînțeles arătînd spre dormitor din pupile și se gîndeau cum să-i arunce lumii o nouă pradă
generația noastră
cuțu șchiop
cîinele animal presocratic el e devenire nu copia infidelă a unei idei de-aceea devenind el pierde mereu un picior sub roțile unei mașini prea grăbite
cînd latră te latră ochii săi mari cu puțin foarte puțin alb cît să pară murdari culeși din țărînă și spălați cu scuipat ochii săi mari încă mai spun mirarea
nu prietenul omului ci filosoful său trebuie să fii orb ca să-l prețuiești cum se cuvine sau măcar să fi obosit cîteva străzi în amiaza verii toride atît cît să duci mîna la inimă să-i simți limba atîrnîndă din bot și botul cum îți lovește-n alveole și balele inundîndu-ți viscerele
balele sale din apă, aer, foc și pămînt care te fac pe tine melancolic sangvin sau coleric dar tu în comparație cu el nici nu ești pentru că ai renunțat demult să devii
deși într-o viață de cîine nu circulă mult deși în principiu se-nvîrte în cerc cu toate acestea zic el nu udă niciodată același arbore
în lumea asta dezlătrată de tot ți-ai dori uneori să-i reînveți idiomul să-l poți înțelege crezînd că prin el mai vorbește un înger pe care potaia l-a înghițit cu pene cu tot nu-l înțelegi și-l lovești cu piciorul în burtă dar scîncetul său prelung enervant e discret discontinuu făcut din atomi de durere
n-ai încotro acum ști-vei cînd îl vei vedea putrezind pe-o alee umbroasă că din coastele sale împresurînd iarba ca o greblă a veșnicii treceri se vor desprinde particule schelălăinde particule șchiopătînd prin văzduh îmbăloșînd lumina deja se desprind nu le-auzi și urcă pînă la stele de unde cu-aceeași mirare te latră înapoi
a fost o bubă oarecare
nu-i așa că nu l-ai crezut nici-o clipă ți-a spus că există metode că-n definitiv orice crește poate fi dat îndărăt că nu e tîrziu nici acum în luna a treia că știți numai voi și în genere publicul cititor nu va afla niciodată chiar dacă o vor da la gazetă publicul doar citește vede aude dar de aflat el nu află nimic
un preot a venit cum vin pe la noi să te caute de draci de blestem de deochi de zburător de hîrcă de zmeu de moroi de vîrcolac vasilisc inorog de gabriel h. decuble dar te-a găsit hîrtie nescrisă și neîncepută a adus mai apoi și un medic să te palpeze să-și vîre mănușile fine de cauciuc degetele savante
nu s-a adîncit s-a umflat n-a scos puroi ci a supt puroiul din tine pata aceea ca de cerneală scrisă cu pana mîzgălituri pline de sens litere fraze cuvinte s-au dezcovrigat caligrafic au rămas bastonașe linii și puncte și mirarea în fața bastonașelor liniilor și punctelor apoi s-au topit și acestea în albul tău neînceput au rămas ochii mei mari din copilărie
a fost o bubă oarecare doar un poem derbedeu un golan ce umblă pe străzile minții fără vreun scop ori poate așa ca să violeze miresmele nopții de mai
căci noaptea aud uneori tăcerea miilor de fetuși ascunși în viitorul hîrtiei ghemuiți după te miri ce greșeli de literă netipărită greșeli de-ale noastre ei știu ei duc mai departe vina de-a fi gîngurit altfel decît poporul de-a fi încercat cîndva o poveste ei știu
azi am încurajat prostiaputeam să și tac tot răstălmăcit aș fi fost
dar am vorbit m-a luat limba română pe dinainte căci ne văzusem dis-de-dimineață
limba română are ochii albaștrii și seamănă teribil cu mine mă și mir că nu i s-a spus și ei limbuța românică sau limbișoara românuță în copilărie cum mi s-a spus mie horățel sau găbiță probabil doar pentru faptul că spre deosebire de mine e fată roșește mai abitir poate e chiar partea feminină din mine pe care tot încerc s-o reprim
limba română e dificilă dimineața se scoală greu mormăie într-una și zice că vrea înapoi în subconștient în brînză varză barză o iau întîi cu frumosul o poftesc să rîdă la soare îi arăt imagini de epocă iat-o pe mama noastră în latium ce tînără era ce frumoasă non domina, sed ludibunda puella parcă-i și văd lucindu-i cîteva vocale în ochi de invidie nu î și nici ă acestea-s resentiment de substrat lăsînd o dîră adîncă în toate vezi gîgă îngîn căcănar ci un i și un e ca-n firul de aur din ie de aur zic bine căci îndată apare un a ca de vaier și-un u melancolic du-mă de-aici îmi zice du-mă să umblu la drum atunci o dezmierd cu neologisme le ronțăie nebuna într-una ca pe acadele de tare ce-i plac i-au lăsat multe carii obvioase crapuloase apoi îi trag ghionturi uneori îmi scapă și cîte-o vorbă mai tare retroversiuni de genul quid pubula mea dar amîndoi știm că e doar joacă o joacă de-a trezitul la lume
și-atunci îmi spune pasăre și eu îi spun pasăre pare că sună la fel dar la ea e mereu altceva pentru că ea e femeie fată fecioară vreme de mai bine de-un secol poeții au vrut-o venere doar și madonă unii chiar senzuală ibovnică de-au scris ce este nurul? eu o vreau așa cum e femeia din mine
femeie fiind o mai înșel cîteodată bunăoară chiar azi cînd am încurajat prostia neputînd să m-abțin și-am apăsat butonul televizorului am văzut poporul vorbindu-mă de fapt stîlcindu-mă l-am văzut expansiv cum nu mai fusese de pe vremea etnogenezei am greșit recunosc dar ce puteam face mă plicitisisem și de ea și cu mine așa cum te mai plictisești uneori
internaut
da îți spui da e bine că ceilalți s-au dus la culcare că-și limpezesc drojdia în fiolele morții numite paturi la greci li se mai zicea și procuști dar ce știau ei grecii niște proști au investit în cultură în loc să se-ocupe de tehnică să inventeze internetul încă din secolul lui pericle să se fi branșat și tăntălăul de socrate cum faci tu noapte de noapte la ora tîrzie cînd ești singura conștiință lucidă veghezi mersul lumii o vezi odihnindu-se știi că mîine merge la fabrică precum vaca la muls țara o cere o vezi muncind zi lumină și-i ierți manelele din apartamentul de sus și din apartamentul de jos din peretele stîng și din cel drept din blocul de vizavi și din blocul de peste blocul tău ce te costă să-ți pui căștile pe urechi lumea-i poporul și-o privești indulgent știi că dumnezeu a făcut ziua și noaptea și-a văzut că noaptea-i mai bună minutul de acces internet e mai ieftin tu ești cel ce deține tehnica sinelui ai făcut azi cincizeci de flotări și ești mulțumit îți simți fibra pulsînd ți-o admiri în oglindă lumina veiozei o profilează ca-n filme crezi că superman ți-ar mai putea ține piept tu ești celibatarul convins nu te-nclini în fața femeii ce-i o femeie îți spui nu poți miza totul pe ea dacă ții cu tot dinadinsul poți vizita situri porno cu mii și mii de fofoloance durduluii sau boghete tunse rase frezate feline ori elefantine iar satul global te va ști îți va sorbi slăbiciunile cu-aceeași viteză cu care-ți descarci fanteziile-n hard noul morfeu electronic îți va lua urma și-ți va suge visurile frenetic pînă te va face totuna cu noroiul cleios al ființei din care te tragi dar ție nu-ți pasă doar lui i te-nchini satul global el ți-a dat job plătit în valută ți-a dat mobil și mașină pe spezele firmei ți-a dat identitate de brand coca-cola sau chrysler ce mai contează oricum ești flexibil și mîine-ai lucra la hong-kong singapore sau mexico city sfințești locul oriunde-ai ajunge dă-i încolo de fraieri important e să nu uiți de tine să-ți cumperi costume șic și cravate la modă ceasuri de aur cu care să faci impresie bună între tine și lume interfața e-un zîmbet mai tîmp ca istoria mai fals ca tot idealul legat de bun și frumos
bună dimineața viață cu ochii pungă îi spui cu maxilarul de plumb căscat peste gulerul alb te uiți în oglindă urechea stîngă a rămas lipită de pernă dar bună dimineața viață îi spui punînd-o la loc bună dimineața ooooăăăăăăăăăaaaaaaaaahhhhhhh bună dimineața
Poezii de Gabriel Decuble
|