Florin Bratu

odisee

splendidă intuiţie a avut homer nu orb ci indubitabil femeie

şi atât de adevărată încât ulise vine să mă dea în judecată

pentru folosirea fără achitarea drepturilor de autor

a teribililor şi impetuoşilor troieni

(fantastic animal cibernetic jumătate cal jumătate vierme

omonim contemporan şi postmodern al centaurului)

şi totuşi de la ulise e clar ca lumina zilei de vară când păsările

se opresc în mijlocul cerului pentru somnul de frumuseţe

că ne paşte un viitor cu cap de cal cu dinţi

sau ne aşteaptă după colţ un viitor cu şiş banditesc

aşadar toate drumurile la întoarcere se dilată

nu degeaba se încrâncenează unii împotriva efectului de seră

împotriva transformării feţei pământului până când

apele vor emigra spre spatele acestuia

apoi vor pleca să colonizeze următoarea planetă

lăsând relieful să se scuze pentru plagierea solului marţian

noi vom deveni din ce în ce mai mici şi mai verzi

ne vom hrăni prin fotosinteză şi ne vor creşte

în loc de aripi ţepi să nu lăsăm apa să se evapore

(nu mai ştiu doar dacă „evapore” vine de la „vapor”

sau „eva” şi „por”)

ne vor căuta colonizatori extratereştri verzile oase

prin piramide egiptene de nisip jumătate clepsidră jumătate noi

şi vor conclude fals pentru locuirea noastră în aceeaşi rădăcină

că pământenii au fost o specie involuată şi androgină

iubito iubito iubito de trei ori iubito

uite de altă dată ciclopii au dispărut deja

de la ultimele recensăminte ale populaţiei

plecând să inventeze un nou christ în propria lor privire

(un ochi orişicum vede mai bine decât doi)

nemaiputând fi văzuţi decât exclusiv cu unicul ochi din frunte

după unii sigur triunghiular după triunghiular sigur unii

după  sigur unii triunghiular

la dracu

până şi cuvintele s-au emancipat şi iau realitatea în barcă

să o treacă contra cost pe malul celălalt

aşadar totul are sens nimicul are contra-sens

poezia ca terţ inclus

nerv

tot stau şi mă învârt în jurul cozii ăsteia

la o ţigară black stone de cireşe cam scumpă

dar eu aş zice că merită fiecare bănuţ

câştigat sine qua non cu sudoarea frunţii

coada stă şi se învârte în jurul meu ca un giulgiu

imphotec imphotec sau căderea în piramide

la o viaţă care nu spune mai nimic

şi se uită ca viţelul la poarta nouă

la poarta şapte fiind lacăt şi bodyguarzi

cu şi fără filtru oedip nu a mai fost niciodată

lipit la loc pentru unii există isis

pentru alţii nici măcar aracetul

şi stă şi vorbeşte singur de capul lui

fără trup fără trup fără trup

aurul e totuşi un metal rar şi preţios

pentru că se poate alchimic obţine din te miri ce

mirare a fost de altfel şi la rădăcina filozofiei

spre coroana ei a fost heiddegger 

şi apoi nu a mai fost nimic da-sein sau nu-sein

tot un drac nu mai poţi avea încredere în lingvistică

doar nietzche a intrat în istorie cu mustaţa sus

eu ar trebui să mă ţin cu ambele mâini de ontologie

ca şi cum m-aş ţine cu mâinile de cap

nu mă doare oricum nimic dar mi se pare

că putem să mai salvăm totuşi balenele eşuate pe plajă

măcar atât măcar atât să nu ratăm lamentabil

şi secolul ăsta ce vine o singură dată pleacă definitiv

şi ţine doar 100 de ani

am spus asta şi într-o viaţă anterioară

cea prezentă rămânând implicit posterioară

şi explicit implicită

există cel puţin o sută de specii de eu

dacă nu se iau în calcul şi dialectele

stare

wagner se ascultă cu ochii închişi şi dansând cu pletele rock

pentru a se putea sparge cerurile să curgă Dumnezeu pe pământ

radnarock radnarock

îmi place să-mi ţin nemurirea în ochii tăi

ca şi cum mâinile le-aş împreuna a rugăciune

nici zăpezile nici bisericile nu mai sunt ca odinioară iubito

pe-aici au rămas cele doar ce nu au putut să mai zboare

îmi voi ascunde mâinile la spate tu spune

în pumnul căreia îmi ascund inima 

alea iacte est 0:0 şi încă o minune a marelui houdini

între două clipe distanţa semantică este de un ochi perpendicular

ca o ghilotină spintecând privirea laolaltă cu universul pe jumătate

şi pe aici au trăit oameni şi pe aici soarele-a răsărit şi-a apus

eu am iubit înainte de toate şi înapoi de nimicuri închide-s-ar cercul

ne putem îmbăta de cuvinte înălţând sensuri obscure lui dionisos

ne vom naşte mai tragici şi mai mult cu un supraom

orfeu ca proprie euridice orfeu ca propie bacantă orfeu

eu

cred că am putea să deschidem toate ferestrele

ferestrele ferestrelor ferestrele ferestrelor ferestrelor

până când vom putea admira o pajişte violet

pe care paşte-un plop cocoşat ca o lună la cvadratura cercului

la care sinapsa vine imediat şi adaugă perpetuum mobile 

perpetuum mobile şi totuşi ne vom întâlni iubito

cineva îmi spune că s-a terminat ultimul vis şi nu mai începe nimic

delir

n-ai să vii şi n-ai să struguri domnule nichita
nu ne putem juca cu negativele după cum ne taie capul
s-a dus revoluţia franceză cu ghilotinările ei
azi se poartă injecţia letală în culori
asortate contextual fiecărui anotimp
se poartă pe post de umbrelă mai ales
să se poată mult mai bine deschide
şi noi cu toţii iubim deschiderea
îi urâm numai pe deschizători

n-ai să struguri n-ai să vin domnule nichita
tu n-ai să vin eu n-am să pleci
groapa marianelor explorată nicicând
străjuită de o parte de cuvinte de cealaltă
de realitate

mie mi se pune cu fiecare vers în plus
câte o circumvoluţiune pe inimă şi
începe să se repună depună compună
să se în cele din urmă descompună
totul se termină cu o descompunere
cu o moarte toţi suntem datori cum s-ar zice
eu având-o pe maică-mea girant şi pe taică-meu ipotecă
am datoria asta încă o sută de ani
doar uneori mă gândesc serios să o achit înainte de termen
poate mă scot la dobândă mă gândesc
doar că dacă mă scot din ceva mă gândesc

mă bag în altceva mă gândesc

unde mă bag unde mă bag unde mă bag

astă noapte e lună plină gândesc rar
să nu vărs nici o picătură

 Florin Bratu născut la întâi septembrie 1980, la vălenii de munte, judeţul prahova, migrând apoi prin buzău şi în prezent în bucureşti, unde urmează să îmi iau masteratul în ştiinţe politice. nu am debutat decât virtual până în prezent .