Cosmin Ciotloș
Alt pact
-fără Ezra Pound și Whitman-
Vă amintiți, băieți, cât va
rugasem să mergem
la Tescani și voi ați înțeles că datoria unui zeu
e să refuze ?
tu, Bogdane, ai zis ceva de Texani
și George a chicotit: pusese țigara pe gaura unei țevi și ne întreba:
oare în casa asta
cu horn ce cadouri s-or fi primind de Crăciun ?
Vă zisesem să ne adunăm și să
scriem cu toții un poem enorm
un poem ca un zid chinezesc de chirpici.
Vă amintiți că nici unul dintre
noi nu știa cum e să iubești
ca și cum ai fi citit de o planetă întreagă,
de o planetă căpruie cu două
sfere mioape
și că nu beam niciodată bere blondă reproșându-i că e ductilă
facem declarații de dragoste cu aerul că am da interviuri
ne cuibărim în poemele noastre care sunt pierzanii
și lansăm cântece cu barba nerasă
pe foaie
V-am zis că am numărat rahații paraleli de pe o straduță
de acasă cu aerul că traversez maiestuos zebra aia din Abbey Road ?
Cu Bogdan vorbeam zile întregi despre Clinica de dezamorare
îmi plăcea titlul ăsta ineficient
ca și Educația sentimentală sau
Baladă pentru Adeline
și ziceam că șahul e un fel de alba-neagra,
dar ne gândeam la dame
în timp ce George aștepta fetele la întalniri în locul nostru
De ce n-ați venit ?
George, oare vinul pe care l-am vărsat în zapadă astă-iarnă
e un semn discret al primaverii ?
Un ghiocel care și-a înghițit
chipul ?
Bogdane, codobatură livrescă, de
când e foaia vânt ?
Ză Bităls
-casete
rusești-
În două zile am încercat să
decupez o generație
Dintr-o copertă de album alb.
A mai rămas însă timp până la
finalul melodiei
Pe cuvântul meu de onoare, în
două zile am vrut să-mi umflu inima
Ca pe o minge de baschet
Pentru că nu i-am ascultat pe
băieții ăștia patru din Liverpool,
Urmând sfaturile părinților
mi-am răstignit nostalgiile pe
cortex
și am mototolit plopii care nu
duceau prea departe.
Pe cuvântul meu de onoare, nu voi
ști ce înseamnă Ză Bităls
Până nu voi reciti DEX-ul,
Ereditatea e cea mai contagioasă
limbă străină
În fața litaniilor strămoșilor
stau cu degetele
Pe timpanele Beretta și trag în
jos
Pe cuvântul meu de onoare,
Nu mai vreau sa mestec placenta
cuvintelor încercănate,
Am învățat să zâmbesc din
tratatele Ză Bităls,
Să zâmbesc mai larg decât
prăpastia de dinainte-mi
În numai două zile
Am cântat într-un nai de
dinamite,
Pe o traversă de cale ferată am
crescut
Din lipsă de altceva mai bun,
ca o boală care-ți pune granițe
pe epiglotă,
mi-e greu să vorbesc cu
străbunicii mei,
nu pot vorbi nici cu mine, cel
din Rusia continentală
a copilăriei, când bâlbâiam:
Bă Zităls, un cocostârc e mai
scund decât un stâlp, nu-i așa?
Starea poetică e o stare
civilă, să nu te însori!
De ce nu porți ochelari în
formă de triunghi?
Ai murit decapitat de o sabie
de damasc,
Ca Isadora Duncan
Și Paul ți-a cioplit o statuie
din gumă de mestecat,
Vladimir Ilici Lennon,
prietenia e un comunism pe picioroange
Sunt un rege din Ur: Let it be
A treia zi voi încheia Ză Bităls.
Cântec de leagăn
-lui
Florin Iaru-
"Săptămâna asta un poem al lui E.
Ușilania a rămas gravid"
o strig cu mândria bărbatului
care a uitat
deja de femeia de vorbe trecute
prin buze,
cu aroganța celui care nu-și
cunoaște fiul însă știe
că, într-o zi, acesta va deveni
literatură
și va avea o statuie palidă de
celuloză undeva într-un manual și
că în venele lui va curge tonerul
ca într-o clepsidră
Pe iubita lui o va chema
Cracovia
Va avea picioarele cât suferința
lui Bacovia
era cântecul celor mai sterpi
dintre matematicienii
care calculaseră că acest fiu
este teroristul minelor de grafit
Nu sunt decât cel care anunță
nașterea și care știe
că pentru tânărul cu acnee de
silabe
va însemna cât un balon de
chewing-gum lipit
de gaura lacătului unei cutii
poștale,
un balon indiscret care a citit
multe scrisori
printre care și o tânără poemă
virgină
pe atunci
Se naște!
Țineți-vă cuvintele în timp ce o
să caște
Prizonierat
Mă furișez legat la mâini de
benzi magnetice
Ca de cătușe.
Pe ele înregistrat
lătratul câinilor celor ce
mă urmăresc
în frig
Poezii din ciclul
Branlete-Câteva din biografiile poetului rus E. Ușilania
de Cosmin Ciotloș
|