Constantin Acosmei

PUŢIN

(sînt liniştit

mîngîi cu plăcere

capul răutăţilor

mă gîndesc la oraşul

unde fumegă lăzile de gunoi

ca nişte altare de jertfă

am fost furios

am tăiat gîtul

fiolelor

am strigat în oraş

- “am şi eu un schelet

de ce să nu vă fie frică?”

lîngă vitrine

mă opream

să-mi aranjez

puţin scalpul)

TAEDIUM VITAE

(sînt chior de somn şi mă uit la soare

pot să pariez că nu voi muri

          anul acesta

m-am trezit cu becul aprins

am descuiat uşa am ieşit în ogradă

n-am avut chef să mă spăl pe ochi

aştept să se întunece

o viaţă lungă mă pîndeşte

- un intestin încîlcit pe care trupul

meu întreg nu poate să-l înfunde -

îmi amintesc cum zboară prin iarbă

          o găină fără cap)

VIAŢA MEA

(toamna adie pe străzi răsuflarea

amanţilor cu nasul înfundat

uneori seara intru în crîşmă şi

privesc o femeie sau alta numai

în albul ochilor pînă mi se face

lehamite – îmi scot bomboana

din gură şi arunc după o muscă

“trăiesc de pomană – de-ar fi primit”

cînd stau în casă fierb un cartof

îl cojesc şi mă uit la el cum

se învineţeşte – noaptea cînd mă

trezesc tuşind mă întorc pe o parte)

CLIPA MORŢII

(stau în genunchi – cu mîinile la spate

pînă cînd îmi amorţesc bine picioarele

apoi mă ridic sprijinindu-mă de sobă

şi încep să merg – ţopăind de plăcere)

ARS AMANDI

(mă ascund în

spatele tău şi îţi acopăr

urechile cu palmele

aştept să pui

paharul cu limonadă

pe etajera de teracotă

îţi întind mîna

te invit să ne plimbăm

pe lîngă şifonier

cu un picior încălţat şi

cu unul desculţ)

AMĂRĂCIUNE

(mi-am scos degetele din urechi

şi pe urmă le-am băgat în gură)

SOMN DULCE

(guma verzuie pe care

o mestecam cînd am adormit

am găsit-o dimineaţă

încleiată în părul încîlcit)

ARS AMANDI

(musca amorţită

care se plimba

pe genunchii tăi

a zburat şi mi s-a

aşezat pe obraz)

REVERENŢĂ

(m-am aplecat şi

mi-am smuls covorul

de sub picioare)

ARS AMANDI

(mi-am închis fălcile cu mîna

şi mi-am vîrît pe rînd vîrful limbii

în toate spărturile din măsele

atunci ai întins mîna şi ai început

să îmi încîlceşti părul – apoi

totul în jur s-a acoperit de mătreaţă)

SÎMBĂTĂ

(ieri am văzut urmele de bocanci

plini de excremente – pe tavanul

          veceului de la crîşmă

aprind un chiştoc scuip pe jos

beau o gură de apă clocită din

          sticla de lîngă pat

voi pune la fiert în cratiţă pe

reşoul făcut dintr-o cărămidă

          un ceai de chibrituri)

ARŞIŢĂ

(întind mîna desprind termometrul

din cui şi îi dau drumul pe pardoseală

mă tîrăsc în genunchi după boabele

de mercur care se împrăştie cu iuţeală

bag mîna pînă la cot sub vestiar

închid ochii şi duc la gură pumnul

cu excremente mărunte de şoarece)

RECAPITULARE

(să mă bat cu pumnul în piept pînă

cînd nu mai am aer. să mă dau cu

capul de perete pînă cînd vecinul bate

în calorifer. să beau poşirca înăcrită

din borcan şi să scrîşnesc din măsele.

din cînd în cînd să mă urc pe scaun

lîngă chiuvetă sub un capăt de ţeavă

şi să mă spînzur cu aţă de papiotă)

PE TROTUAR

(saltul din mers totuşi amplu rotirea

rapidă prin aer mîinile fluturate apoi

lipite de corpul drept ca o lumînare şi

plonjonul scurt cu creştetul în asfalt)

Poezii de Constantin Acosmei