|
Bogdan Stoian
Sanchi
trotuar cu prostituate e mâna mea ciuruită de ace prin care cobor heroina ca pe-un cadavru fragmentat în canale să pot suge din sfârcurile viselor mele pentru-a putea înainta prin acest teren minat, prezentul
nu contează că în sufletul meu poezia-și suflă mucii nu contează că mănânc țărână pentru-a fura puterea înaintașilor nu contează că dezamorsez minele cu dinții nu contează că zâmbetul meu e delimitat de garduri ghimpate nu
îmi tranșez o halcă de carne de pe burtă și le-o arunc javrelor care ma latră hrana
eu am avut ochi dar mi i-am scos eu am avut urechi dar mi le-am tăiat eu am avut limbă dar mi-am mâncat-o eu am avut nas dar mi l-am aruncat in aer
eu am fost la curve cu dumnezeii de carton ai prezentului eu i-am vazut înmuindu-se la o prima furtună
blocurile dansează ca băbătiile supraponderale care-mi ispitesc copiii să le satisfacă sexual în vise
aș vrea să plouă peste tot și-aș vrea ca vietile lor să fie unite într-un film pe care să-l voalez cu un sărut
îngenunchiat tai hălci de carne din mine și le arunc în toate părțile hrana jertfa ca un stroboscop flashuri de lumina
talpa iadului cu pingele de doroflex mă calcă pe cap
Stoian G.Bogdan (SGB) născut în orașul Comănești, jud Bacău pe 29 octombrie 1983. Debutează în România Literară in 2001 împreună cu Cosmin Ciotlos. Publică in reviste virtuale, pe site-uri etc. În prezent, student la Facultatea de Drept din București.
|