|
Anna Frajlich
Noapte răcoroasă
Noaptea e răcoroasă în cealalta cameră lumînarea arde aura ei pîlpîitoare se scurge prin ușa deschisă raza ei geometrică se ridică spre tavan frunzele în perpetuarea lor verde foșnesc de la vînt zorile se apropie și cerul e de o ciudată strălucire care nu luminează ci doar conturează lucrurile noaptea e racoroasă, sirena se aude în departare atingerea ușoară a somnului nu-l deranjează pe adormit sîntem împreună, aproape unul de celălalt doar somnul ne e separat tocmai visez un poem ciudat lung și totodata dificil un poem pe care nici un critic nu-l înțelege de la prima lectura un poem care poate rămîne ani de zile neatins precum pe fundul unei mări vapoare scufundate din tări de departe în ele sînt cupe de argint și tăvi smălțuite smaralzi în sipete filigranate catarge de mult putrezite doar perlele neprețuite luminează pîlpîitor pereții închiși ai camerei comorilor un astfel de poem visez intr-o noapte sfîntă de iarna între lumînare și răcoare între zori și vînt între veghe și vis
Metamorfoze
În locul unde am stat demult stau și acum doar un alt rîu îmi spală picioarele în riu sînt alți pești în locul unde am fost demult sînt și acum acolo te aștept numai frunzele au căzut geamurile sînt acum opace așa cum eram demult asa sînt și acum o dată șoptesc alta dată strig doar glasul meu se întoarce schimbat de pe perete
Andante spianato
Au rămas după noi insule albatroși sunetul îndepărtat al sirenelor tremurînd neliniștit capriciul ciudat al lunii care zămislește valuri capriciul ciudat al buzelor tale de a le săruta pe ale mele și ce dacă a vînt de mare îmi miroase parul scoicile aruncate pe mal se trezesc în tăcere albatroșii ca niste paznici pe stîlpii ce ies din mare veghează și rîzi cînd întreb dacă nu se plictisesc acolo
* * *
Eu sint altfel frunza care cade pentru mine se așează cu o asemenea stranietate la picioarele mele nimeni nu vede cu ochii mei eu sînt altfel -nu sînt nici o parte a sistemului, nu sînt proprietatea nimanui și nici o rotiță a mecanismului măsor altfel munții lunari inspir praf în plămînii mei unici în cosmos pot să mă stric -pot să mă opresc dintr-o dată pot să mă îndrăgostesc -pot să părăsesc dintr-o dată și murind pot să hirotonesc cu buzele mele numele separat al unui dumnezeu separat
Rugaminte pentru ploaie
Nu plouă nu, nu plouă și unde pot sa te întîlnesc dacă nu în ploaie e palid liliacul de-a lungul autostrazii s-a stins verdeața în tot orașul pleci singur -fără umbrela iar eu? -dupa ce sting somnul cel dureros vreau să ne trimita dumnezeu o futuna mare așa cum ne-a trimis și darul dorinței.
Ontologie
Aș vrea să știu unde e El și unde nu e El recunosc un gest nevăzut aș vrea să aud clopotul tăcerii să știu dacă asta e adierea vîntului explozia stelelor sau dispariția lor să știu dacă așchiile de lemn pătrunse în palma mea sînt o cumplită durere.
Canon pentru Jerzem Jarzêbskiem
Te așteaptă Garda de noapte a lui Rembrand în Amsterdam cu toboșarii și tobele lor. Căpitanul Cocq are pielea albă și-a aruncat peste umăr eșarfa galbenă privește către tinerii înarmați -din negurile răsăritului ei îl urmează...
schițez întunericul cu pensonul din praful vecilor din somn crește canonul.
Mersul cu trenul
Alunecă timpul și alunecă trenul trenul nu poate mări viteza timpului. Voi ajunge o știu dar oare voi ajunge la timp?
Popas pe drumul fugii în Egipt un comentariu la pictura lui Luc Olivier Mersom cu același titlu
A adormit Maria la picioarele Sfinxului -își visa visele ghicitorile destinul- și Copilul are ochii larg deschiși el știe de ce tace Sfinxul.
Taina vieții
Cu mîna pe clanță pe pahar pe receptor întotdeauna pleacă cineva ultimul cuvînt șoptit în limba uitată în limba primitivă a copilăriei în graiul necunoscut al morții amorțite de milă buzele morfinei rămîn neterminate...
Este Then God summoned the angel of Death, saying: Come, Death, you cruel one, hide your fierceness, veil your foulness and, disguised in youth and glory, go down and fetch My friend, Abraham to Me! Hebrew Myths Moartea este -el este- de neînțeles coaptă în noi și pe crengile de liliac sau pe tulpina mentei indiene e îndelung frumoasă dar toamna mirosul se sparge în îmbătări
moartea este -el este- și Mozart a cîntat-o ca un vis al trandafirului negru de nimeni cunoscut ca o lavă ce inundă cu aborii sufocanți ultimul suflu al pămîntului
moartea este
Întîlnire cu o poetesă
Poeții au părăsit-o unul a ales moartea al doilea o nouă soție din Karelia a rămas singură singură cu poezia de aceea îi tremură mîinile cînd apucă paharul a fost primul de cînd au deschis barul.
Poeții au părăsit-o unii au fost demult executați altora le-a alunecat pămîntul de sub picioare din această cauză ea nu-și poate găsi cuvintele înainte ca o picătură de vin să-i picure pe limbă de abia atunci vorbește repede Da, am fost la Columbia University Nu vreți puțin vin? -deci eu știu că polonezii beau
și apoi numai cîteva gesturi în planul secund golful pe fereastră concentrată pe lichidul roșu cu greutate înghite un crevete.
-Asta e ea- șoptește lumea cînd ea trece
singură cu poezia.
Vermont
În nori e Vermont ghemuri de nori deasupra fiecărui deal și a fiecărei cîmpii Black River curge cu vuiete adu-ți aminte de Negrul Dunajec drumul zgîrcit dintre munți în cercuri și semicercuri în spatele nostru în fața noastră spre culmile aureolate cu ceață argintată.
În soarele de noiembrie pentru Bartek Małysa
Lacul Ontario o mare Mediterană a nordului clipocește în soarele de noiembrie și nu se știe dacă aceasta este doar ironia divinului Dumnezeu sau o periculoasă încălzire a stratosferei pentru că în locul brumei argintii se văd toate nuanțele aurii ale amestecului de minereu purpuriu care se tîrăște pe mal
Vita
Acel lucru nu a existat ceea ce el a vrut s-a stins în depărtare ca vîntul alunecînd pe pînze, pe vele s-a dizolvat ca spuma făcută de turbina vaporului ca urma care o clipă doar se desenează între valuri... Acel lucru nu a existat el doar a avut ce a vrut.
Revelatio privata
Tata înspre sine însuși s-a întors și s-a transformat in turnul Babel dumnezeu i-a amestecat limbile ca dovadă a existenței lui
întîrziate.
Epitalamium
Taina vieții este în conexiune toți o văd mulți martori dar nimeni nu știe ce și cum s-a întîmplat dacă stelele s-au întîlnit mai înainte dacă ei s-au întîlnit împotriva stelelor.
De acum înainte o stea a lor îi va conduce și două drumuri comune se vor uni într-o cale comună pomul iubirii se va împlini cu sevele proprii în fiecare primăvară vom renaște în plante efervescente.
Fiecare mister are ritualul lui fiecare foc își are lemnele lui iubirea își are nenumăratele ei daruri nenumite nemurite.
Născut toamna pe cele două țărmuri opuse ale oceanului astăzi se face un legămînt cu toamna Coleen si Paul azi unirea e darul lor.
Poezii de Anna Frajlich (n.1942)
Traducere din limba poloneză de Alina Savin
Poeme din volumul În soarele de noiembrie
|