Ana Ruth Estebas

şi tu de ce bei?

beau din pura plăcere ca un lichid să-mi stăpânească minţile. Dar asta e ora de cafea. Si eu, ca întotdeauna, beau cafea. Eu singură. Mai târziu va veni alcoolul. Mai târziu. Când ziua se îndepărtează.

Ea a zis, ea a atras atenţia să nu laşi ca un amant să citească scrierile tale. Confuzie. Dorinţa amestecă toate “pentru ce”-urile. Dar e inevitabil. Minte-o. Spune-i ceea ce vrea sa audă. Precum atunci când ai deschis uşa uitând să suni.

Doreşte-o. Cu cât o vei dori mai mult, cu atât se va îndepărta. Incet. Iţi surâde. Durerea din cap nu mai e durere, nici mahmureală, e numai starea dintre două beţii. Dar e  amiaza.

De asemeni există cuvinte scrise şi împrăştiate prin lume. şi realizări ale Stiinţei. Când spui că nimeni nu va citi asta nu ştii dacă minţi. Dar dacă ochii mei castanii ţi-o vor cere, vei lăsa să o citească.

Nu are sens.

Uneori Pablo îmi dă dreptate. Mai ales atunci când amândoi avem nevoie de băutură. Si Jaime se enervează atunci când ne cheltuim banii de taxi pentru incă cincizeci. Poate că dacă am încerca să inghiţim ceva solid am reuşi. Nu merită efortul.

Ce sunt 26 de ore fără să mănânci? Sunt puţin mai mult de o zi. Ce sunt 26 de ore fără să bei? Sunt una, două, trei, patru…disperarea e inevitabilă.

Totul se petrece atât de diferit...

La fel ieri noapte. Eu deja te-am avertizat. Vrei să-l vezi dar ţi-e teamă. Vrei să-i vorbeşti. Nu ştii ce să-i spui. Il cauţi inspăimântată de gândul că poate e cu prietena lui, dar, în adânc,  te încântă ideea că , uneori, o lasă pentru tine. Pe moment poţi avea încredere în el, vei avea timp de plâns când va fi prea târziu.

Mă aflu într-un timp nedeterminat al zilei. Stiu doar că nu e noapte. Si că sunt acasă. Si că va trebui să arunc hainele din noaptea trecută. In locul meu, oricine altcineva ar fi căutat un colţ intunecat in care să definească una dintre aceste linii care duc la împerechere. Dar eu am deja o lună şi jumătate fără să mă grăbesc să provoc accidente. Felicitări? Nu merit, de atunci fumez dublu.

Neconsolată, batrâna plânge. Nu ştie ce a făcut rău. Stie doar că fiica ei in fiecare dimineaţa se întoarce într-un hal fără de hal şi pleaca după-amiaza, după ce şi-a băut cafeaua.

După ce-şi bea cafeaua, fiica ei pleacă cu cearcănele sale. Ii rămâne iluzia că nu se va întoarce. Sau că nu va pleca iar.

Totul se repetă.Până la punctul de a şti ce ai făcut ieri chiar dacă nu-ţi mai aminteşti nimic.

···

Nu ştiu dacă e luni, sau joi, ori sâmbătă.Stiu doar că nu e noapte. Dacă ar fi fost noapte, stiloul din mâna mea ar fi fost un excelent gin tonic. Dar eu scriu.

A scrie şi a bea sunt stâlpi importanţi în mai mult de o lume. In a mea, nu mă întrebaţi de ce, există patru de neînlocuit : poezia, alcoolul, sexul şi teatrul. Acum, dacă mă gândesc bine, poezia aş putea-o da pentru un bun eseu de marguerite d. Si alcoolul, ipotetic, pentru o excelentă cafea rece. Dar sexul şi teatrul? Poate prietenia, ori falsa prietenie le inlocuiesc.

Ar fi prea neverosimil.

Putem să ne întoarcem la acea dimineaţă de miercuri în care, încă mahmură, nu puteai dormi. Te-ai ridicat din pat şi ţi-ai amintit că mama ta aruncase toată bautura care mai fusese în casă. Ai început sa găteşti. Nu mai gătiseşi de la ziua ta de naştere. Acea zi în care împlineai 16 ani şi deja trăiseşi 32. Era miercuri şi tu ai pregătit mâncarea. Mama ta de cealaltă parte a mesei. Privirea ei era tristă. Nu a ştiut să se ocupe mai mult de tine.Iţi spunea : mai mult de şapte, era trecut de şapte, era de ziuă, nu-ţi dai seama că bei? Ar trebui să te întorci la şcoală. trecut de şapte. Măcar noaptea să nu bei, e periculos, trecut de şapte...

Numai noaptea beau.

Bătrâna nu înţelege. E fiică-sa. Are dreptul să-şi facă griji pentru paliditatea ei.

Nu vrei să porţi fustă pentru a nu fi confundată cu o fată. Dar tu eşti o fată. N-are importanţă ce imbraci, dar are ce spun ei.

Port iarăşi brăţara ta. Sper sa nu o pierd. Aceea pe care ai cumpărat-o cu primii tăi bani din noua ta viaţă. Acum, printre mângâieri, atinge trupuri cărora niciodată nu le-am vorbit de tine.

Poem de Ana Ruth Estebas tradus din spaniolă de Marin Mălaicu Hondrari