Jurnalul adevărat al falselor nedumeriri

(fragmente)

                                                                                                       de Sabina Ivaşcu

Februarie, dimineaţa pe semiîntuneric.

… ninge. Nu se vad casele de peste drum. Nu se aud paşii trecătorilor. Nu mai e praf. In sfârşit nu mai miroase atât de puternic a tocăniţă si nici a pipi de pisici. Ce bună e zăpada! 

·         

Februarie, mai târzior un pic, mai spre prânz

… mai spre prânz (utilizarea cuvântului prânz este „nulă şi neavenită” când frigiderul îşi arată cu claritate toate colţurile, tot interiorul, toata goliciunea sa.)

Nu se poate să nu ştie cineva cum arată un frigider gol! Deşi se cunosc cazuri (mari suprafeţe ale Europei de Vest) zone in care există, o majoritate de necunoscători ai expresiei „frigider gol.”

·         

Februarie, după amiaza aceleiaşi zile

…frigiderul, deşi literalmente gol, prezintă aceeaşi perfectă stare de funcţionare.  Vara, pe căldură mare, ar fi un loc minunat de lectură, beculeţul frigiderului răspândind o plăcută lumină gălbui-răcoritoare.

·         

Februarie, se subânţelege - aceeaşi zi spre seară

… o idee nemaipomenită îmi străbate fiinţa: cred că aş putea să renunţ la frigider! S-au anunţat mai multe zile geroase. Să nu uit: astăzi, înainte să adorm să îmi notez întrebarea la care sper să pot răspunde mâine.

Intrebare: pentru ce oare a stat frigiderul în priză atâta timp daca era gol până la refuz?

·         

·         

Март, March, Mărţişor

…da. Aşa e.

·         

Март, March, Mărţişor

…ninge în continuare. Nu am răspuns la întrebarea din februarie a.c. în legătură cu frigiderul. Poate nu ar trebui să dau un răspuns prompt. Poate ar trebui…? Să nu hamletizăm, e vorba de aspecte personale socio-istorice şi nu teritorial-cultural-globalizante. Apropos, cine o fi fost cel care a anunţat că arde Globe Theatre?

·         

să presupunem că e tot martie

…ninge diagonal. Ieri in zori am scos frigiderul din priză. Motorul s-a înfiorat si s-a scuturat scurt când am răsucit spre stânga butonul deconectării. În acel moment m-am simţit ca Dave deconectându-l pe Hal, atâta doar ca frigiderul meu nu putea sa cânte : „Daisy Daisy, give me your answer, do…”

·         

da, e tot martie

… am vrut sa fierb oul pe care l-am primit de curând în schimbul unei ceşcuţe cu ulei. Sunt nevoită să amân prepararea oului deoarece alimentarea cu gaz e întreruptă. Telefonul care a fost şi el întrerupt o săptămână acum e impecabil. Are ton! Trebuie sa întrerup şi eu ceva adică scrisul în acest jurnal. Pur şi simplu e ora ştirilor la : radio, tv, lift, casa scărilor, administraţia blocului, etc.

·         

aceeaşi zi, peste o oră

…am renunţat la ştiri. La toate! Am rămas cu urechea lipită de frigider. Ce stranie legătură s-a născut între noi… Parcă vrea să-mi transmită de undeva dintr-o memorie a untului pe pâine, a salatelor orientale sau chiar a merdenelei pusa la păstrare, ca el, el  nu m-a părăsit. Că dacă eu nu-l mai vreau el mă vrea, şi mă vrea…într-un mod absolut intelectual. Este sublim în ce chip mă vrea frigiderul ăsta al meu …Mă vrea unica lui utilizatoare atipică sau atipic-originală. Am să-i ascult sugestia şi am să depun în el tot ce voi scrie de acum înainte. Spaţiul său gol va fi plin! El va fi arhiva secretă a textelor mele, a studiilor şi cercetărilor mele a jurnalelor mele de zile, ore şi  minute.

Iartă-mă tu Arctic drag, abia acum înţeleg sensul şi simbolul autocolantului de pe uşa ta : „I love Switzerland”. Da, eu voi fi Elveţia iar tu vei fi un , o Arcturus – stea oranj de magnitudinea –0.05! (Switzerland …completely independent state by the Peace of Westphalia in 1648). Câtă coincidenţă!!! Chiar dacă eu m-am născut în 1949. Ce mai contează 301 ani… Când 3+0+1 fac 4 şi frigiderul meu are 4 laturi! Ah, numerologia!!!

·         

martie, ziua următoare

…ei bine suntem în 5 03 2005. Ninsoarea a încetat şi am hotărât să cobor în stradă, unde -  după cum se va putea desluşi în cele ce urmează - am putut să fac niscaiva târguieli. Mai pe scurt ca să nu lungesc vorba mi-am cumpărat un covrig. Cam tare, cam rece, cam jegos, dar ieftin (covrigii căzuţi pe jos la încărcare/descărcare sau în timpul transportului, sunt mai ieftini). Prin urmare l-am cumpărat la suma modică de 3 mii de lei. M-am îndreptat încântată spre casă, am aşteptat preţ de 10 minute liftul blocat pe undeva pe la etajul 8, apoi cu gândul la zile mai bune am pornit urcuşul etaj după etaj. Păşeam cu grijă mare la anumite paliere unde trebuia sa mă concentrez ca nu cumva Doamne fereşte, sa tulbur în graba mea boschetarii sau mai rău, căpşunarii adăpostiţi de frig  tocmai la noi în bloc. Dar cu sinceritate mărturisesc, mai mare decât această grijă era cea privitoare la covrig. Putea să-mi fie cu uşurinţă smuls şi …nici nu vreau să mă gândesc. Ajunsă în sfârşit acasă, am spălat covrigul, am deschis cuptorul aragazului, dar l-am închis la repezeală înfuriată că nu am citit din capul locului “aide memoire-ul” pe care scrisesem mare: NU SUNT GAZE! Sub presiunea acestei stări de fapt am căutat prăjitorul de pâine achiziţionat pe vremea când salariul meu permitea asemenea lux şi …şi nimic . Covrigul meu tare rece şi tare jegos nu încăpea in prăjitorul de pâine. Atunci am luat o farfurie adâncă, am aşezat covrigul în adâncimea ei şi (mare, mare noroc, deoarece curgea apa, se dăduse adică drumul la apă) am lăsat covrigul la înmuiat vreo jumătate de oră. Care era planul meu? Păi planul meu era să prepar o... se va afla îndată ce. Covrigul mustind de apă devenise o cocă moale şi cooperantă, aşa că am luat sucitorul (pe care îl aveam de la bunica din vremurile când la noi în casă se gătea frecvent iar expresia „masa de prânz” nu ajunsese încă „nulă şi neavenită”). Cum spuneam am luat sucitorul şi am început să-l întind în toate direcţiile până ce a atins dimensiunile unei… mini pizza. Eeex-act! Asta am preparat: o mini pizza dintr-un covrig. Am adăugat mărar, cimbru, pastă de tomate (toate inca bunicele, expirate abia de o lună). Am luat farfuria cu preţiosul fel gătit cu atâta drag şi … aşezată în unicul fotoliu rămas în urma vânzării mobilei din living m-am instalat să urmăresc o emisiune care te învaţă cum sa fii miliardar. Curios lucru niciodată nu-i arată pe miliardarii ăştia cumpărând, gătind sau mâncând covrigi. Dar la această emisiune am aflat adresa casei de licitaţie unde am putut sa vând mobila la un preţ bunicel: 3 covrigi pe săptămână timp de un an şi jumătate. Să mai spună cineva că cei bogaţi nu au grijă de clasa de mijloc!

·         

06 03

…am primit ghiocei. Studenţii mi-au adus ghiocei. Mai mult ca sigur vor bibliografia sau vreo modificare de notă. Le voi acorda un punct celor care nu chiulesc. In general studenţii de azi nu prea învaţă. Nu au de unde, de la cine şi de ce. Sau au de la cine dar nu mai contează dacă nu au de ce. (Ultima propoziţie este un pasaj din declaraţia de la Bologna, într-o traducere vulgară desigur). Esenţa, acel celebru şi genial 3+2 (referire la durata anilor de studiu) nu s-a înţeles. (!?!)

·         

mijlocul lui martie

… e minunat! Lumea nu-şi mai face griji. Toată populaţia Bucureştiului a primit de la primii trei sute de miliardari ai ţării, bonuri de covrigi. Iată încă un ideal al revoluţiei atins, împlinit! Colgate! Nici o carie! Covrigi! Nici o casă fără covrigi!!!

·         

28 03

… ce prostii am putut debita din februarie până la mijlocul lui martie… mă refer în special la descrieri de situaţii, peisaje, etc. Trebuia să insist cu mai multă atenţie asupra şansei apărute la nivelul societăţii de consum. Mai cu seamă că nu se întâmplă chiar oriunde pe planetă ca oamenii de afaceri, miliardarii, protipendada, elita ş.a.m.d. să facă asemenea sacrificii pentru popor, pentru patrie, pentru municipiu! (mă refer la operaţiunea covrigul)

·         

30 03

…mi-a sunat la uşă o pereche de tineri drăguţi, bine îmbrăcaţi, plini de bun simţ care s-au oferit să facă dezinsecţia în apartamente. Am întrebat dacă eram şi eu pe listă - aveau o listă în mână  -  nu au ştiut ce să-mi răspundă. Apoi am zărit cu coada ochiului că acea listă nu conţinea nume ci doar un fel de pseudonime (cred), deşi cam lipsite de fantezie, repetându-se invariabil “apelativele” babă, moş, invalid, surd, mut şi altele de acest fel. Nu am vrut să mă bag dar lista putea să fie concepută cu mai multă atenţie şi mai mult respect deoarece la noi pe scară toţi au nume chiar şi nefamiliştii.

·         

Апрель, Prier, Germinal

... Les noms des mois sont, pour l’automne, Vendémiaire, Brumaire, Frimaire ; pour l’hiver, Nivôse, Pluviôse, Ventôse ; pour le printemps, Germinal, Floréal, Prairial ; pour l’été, Messidor, Thermidor, Fructidor.

…Les noms des mois sont  aussi : Январь, Февраль, Март, Апрель, Май, Июнь,  Июль, Aвгуст, Cентябрь, Oктябрь, Ноябрь, Декабрь

…Les noms des mois sont  aussi:  Január , Február , Út , Április , Május , Június , Július , Augusztus , Szeptember , Október , November , December.

·         

…mai departe, foarte interesant! Ce a produs revolutia franceză! Citită în aprilie, anu’ ăsta:

Décret de la Convention nationale, concernant l'ère des Français

Du 5 octobre 1793, l'an second de la République française, une et indivisible.

La Convention nationale, après avoir entendu son comité de l'instruction publique, décrète ce qui suit:

ARTICLE PREMIER
L'ère des Français compte de la fondation de la république, qui a eu lieu le 22 septembre 1792 de l'ère vulgaire, jour où le soleil est arrivé à l'équinoxe vrai d'automne, en entrant dans le signe de la balance à 9 heures 18 minutes 30 secondes du matin, pour l'observatoire de Paris.

II. L'ère vulgaire est abolie pour les usages civils.

III. Le commencement de chaque année est fixé à minuit, commençant le jour où tombe l'équinoxe vrai d'automne pour l'observatoire de Paris.

IV. La première année de la République française a commencé à minuit le 22 septembre 1792, et à fini à minuit, séparant le 21 du 22 septembre 1793.

V. La deuxième année a commencé le 22 septembre 1793 à minuit, l'équinoxe vrai d'automne étant arrivé, pour l'observatoire de Paris, à 3 heures 7 minutes 19 secondes du soir.

VI. Le décret qui fixait le commencement de la seconde année au 1er janvier 1793, est rapporté. Tous les actes datés de l'an 2 de la république, passés dans le courant du 1er janvier au 22 septembre exclusivement, sont regardés comme appartenant à la première année de la république.

VII. L'année est divisée en douze mois égaux de trente jours chacun, après lesquels suivent cinq jours pour compléter l'année ordinaire, et qui n'appartiennent à aucun mois; il sont appelés les jours complémentaires.

VIII. Chaque mois est divisé en trois parties égales de dix jours chacune, et qui sont appelées décades, distinguées entre elles par première, seconde et troisième.

IX. Les mois, les jours de la décade, les jours complémentaires, sont désignés pour les dénominations ordinales premier, second, troisième, etc. mois de l'année; premier, second, troisième, etc. jour de la décade; premier, second, troisième, etc. jour complémentaire.

X. En mémoire de la révolution qui, après quatre ans, a conduit la France au Gouvernement républicain, la période bissextile de quatre ans est appelée la Franciade.
Le jour intercalaire qui doit terminer cette période est appelé le jour de la Révolution. Ce jour est placé après les cinq jours complémentaires.

XI. Le jour, de minuit à minuit, est divisé en dix parties; chaque partie en dix autres, ainsi de suite jusqu'à la plus petite portion commensurable de la durée. Cet article ne sera de rigueur pour les actes publics qu'à compter du 1er du premier mois de la troisième année de la république.

XII. Le comité d'instruction publique est chargé de faire imprimer en différents formats le nouveau calendrier, avec une instruction simple pour en expliquer les principes et les usages les plus familiers.

XIII. Le nouveau calendrier ainsi que l'instruction seront envoyés aux corps administratifs, aux municipalités, aux tribunaux, aux juges de paix et à tous les officiers publics, aux instituteurs et professeurs, aux armées et aux sociétés populaires. Le conseil exécutif provisoire les fera passer aux ministres, consuls et autres agents de France dans les pays étrangers.

XIV. Tous les actes publics sont datés suivant la nouvelle organisation de l'année.

XV. Les professeurs, les instituteurs et institutrices, les pères et mères de famille, et tous ceux qui dirigent l'éducation des enfants de la république, s'empresseront de leur expliquer le nouveau calendrier, conformément à l'instruction qui y est annexée.

XVI. Tous les quatre ans, ou toutes les Franciades, au jour de la Révolution, il sera célébré des jeux républicains en mémoire de la révolution française.

·         

tot aprilie, nu contează data

Three months were assigned to each season; the autumn months were named Vendémiaire (“month of vintage”), Brumaire (“month of fog”), and Frimaire (“month of frost”); the winter months, Nivôse (“month of snow”), Pluviôse (“month of rain”), and Ventôse (“month of wind”); the spring months, Germinal (“month of seeds”), Floréal (“month of blossoms”), and Prairial (“month of meadows”); and the summer months, Messidor (“month of harvesting”), Thermidor (“month of heat”), and Fructidor (“month of fruit”). The Republican calendar was abolished by Napoleon in August 1805.

mă rog, l-a abolit, el ştie de ce l-o fi abolit…Se spune că tot atunci a apărut şi balada „Aboli’m-aş şi n-am cui” … Nu avem date şi surse sigure totuşi Folk şi Lore nu mint!

·         

…aprilie, 28

…repede să nu uit, de plătit întreţinerea, telefonul, lumina, tv.

·         

notiţă rămasă din martie

…nu mai pot să scriu. O crainică tv turuie ştiri fioroase ştiri despre ninsori abundente, drumuri închise, leul greu şi alte veşti. Toate aceste grozăvii se referă la oameni care nu au nici o şansă. Crainica nu are nevoie de şanse. Ea e insăşi întruchiparea şansei.

Mai

Defilarea de la 1 Mai. Cine-şi mai aminteşte defilările cu pancarte, flori de plastic, portrete şi cremvurşti cu muştar la toate intersecţiile. He-heee… ce vremuri. Când tovarăşul de la sector se urca în balconul primariei şi urmărind coloanele de demonstranţi striga prin portavoce: Policoloruuul - agitaţi ghirlandeleee, ielevii şi sportivii, fetiliii- agitaţi măi margareteleee, filatuuura  - vedeţi că vă cade lozincaaa!

Sabina Ivaşcu graficiană, pictoriţă, poetă, s-a născut la 25 octombrie 1949 la Cluj.

Este membră a UAP, lector universitar, doctor in Arte Vizuale la Universitatea Natională de Arte Bucuresti.

Din 1969 participă cu lucrări de grafică, artă decorativă, pictură la expozitii din ţară şi din străinătate.

A publicat  între anii 1972 – 2004 în revistele: Amfiteatru, Ramuri, Luceafarul, Asimetria, Agora on line.