|
Pisicuța Galeșă și tunarul Boris de Ovidiu Bufnilă Pe toti dracii! Cum să nu te ia cu friguri când dai peste un zid nou-nouț, numai bun de scribălit? Asta-i, gagiilor! Mi-am scos tubu'. Fleoasc! Fleoasc! I-am pictat o misivă mișto lu' Pisicuța Galeșă din Cluj. O știam eu, haimanaua! Pe vremuri scria scrisorile rozalii la Europa Liberă. Se dădea în vânt dupa năucu' de Page. Cum să nu-mi aduc aminte? Păi nu ne-am giugiulit la cantonu' acela părăsit din Bărăgan? Nu mi-a povestit ea mie câte-n Lună și-n stele? Ce buze avea! Ce focoasă! Acu', iată-mă! Un babalâc rasuflat. Trag câte-un chiștoc. Rad șobolănimea din gunoaie. Și casc gura la șmecherii din Parlament. Săracii! N-au cunoscut-o pe Pisicuța Galesa din Cluj. N-au habar de ea, nemuritoarea! Sigur ca m-am crucit! I-am citit mesaju' pe un zid crescut ca din pământ în preajma ăarii de Nord. Fain! Zicea cam așa, țăcaănita: Pupați-l în cur pe tunarul Boris! Ea trebuie să fie, mi-am zis ciudos. Și eu care îmi închipuiam că haimanaua se măritase cu un domn bine. Că-și pierdea vremea prin cele străinătățuri, braț la braț cu vreun șmecher cu țăcălie si cu post ca lumea la Ministeru' de Externe! Ce chestie, dom'le! Pisicuța Galeță din Cluj revenea în forță. Călărea strada, draga de ea! Se dădea în stambă. Se ținea de șotii, nebuna. Le făcea în ciudă la oficiali! Pai cât se canonisera săracii să pună mâna pe ea s-o bată bine de tot cu bulanele de cauciuc! Asta tre' să fi fost prin anii '70. În beci se ascundea, haimanaua! Stătea cu trezitoru' la urechiuță. Era moartă, moartă după ăia de peste ocean, ha, ha, ha! Păi mi-a zis ea ca bunica-sa îi așteptase mai bine de un deceniu. Pe muchie. Învățase să și înjure pe englezește, băbătia. La Socola au dus-o. Păi cum altfel când se tot lăuda că-i amanta lui Elvis? Adevaru' e ca hoașca avea un picior de sticlă. Păi, uite-așa! I se transformase peste noapte. Îi strălucea. De la o ploaie de primăvară. Pun pariu că nu credeți o iotă. Da' să mor dacă mint! Fleoașc! Misiva pentru Pisicuța Galeșă din Cluj: "Iubițico, pe unde-ai umblat atâta amar de vreme? Sunt pe-acilea, dai de mine în doi timpi și trei miscări". Semnat, Papagalu' Rozaliu! Eu sunt papagalu', nu vă mai obosiți. E drept, m-am ramolit. Am cearcăne nasoale de tot. Îmi scârțâie genunchiu' stâng. Am amețeli, mi s-au îngălbenit degetele de la chiștoace, mă lasă memoria. Și-s flămând. Ce mincinos! Acu' o săptămână am ras un cârnacior de pe-o tarabă. Să fi văzut cum s-au luat dupa mine polițaii! Buluc, dom'le! Așa, pisicuțo! Te-ai dat la fund atâta amar de vreme. Și-acu', hop, la lumină! Muream de emoție. I-am scris o mie de mesaje. I le găseam pe ale ei prin WC-urile publice, pe zidurile primariei, pe cosmeliile din stațiile de autobuz. Parcă se juca cu mine! O grămadă de boschetari s-au înghesuit să mă pocească. Să mă tragă de limbă. Că cine-i gagica. Că Boris ar fi homosexual și gușă la poliție. Că-i zice tunar așa, la mișto, fiindca are o sculă cât toate zilele. Ce babardiști! Uitați-vă la mine. Persoană respectabila. Nu umblu cu șușe de doi lei. Fac și pe dracu-n patru să nu mă duc la fund. Să nu îngroș drojdia societății noastre civile. Supraviețuiesc, dom'le, îmi țin coada pe sus! L-am cunoscut ieri pe un metalist, Popescu Lamă de Oțel. Ce să-i faci dacă lui îi plăcea numele acesta? Se urina la WC-ul public din Gara de Nord. N-am mai vazut asa ceva! I-au trebuit cinci minute să sfârșească. Țâșnea urina din el! M-a vazut ca ma binoclam. Mi-a râs în nas. L-am întrebat: - Îl cunoașteti pe tunaru' Boris? - Ce smen ai cu el, bărbățele?! mi-a strigat metalistul trăgându-și fermoarul la pantalonii lui plini de lănțuge. Dacă-l știu, o să pun o vorbă bună pentru tine, moșulică! Auzi la el! Măgarul! Da' era simpatic. Noua generație. Cu capu'n nori, bag seama. N-o cunoscuse baiatu' pe Pisicuța Galeșă din Cluj. Nu-i pipăise bulanele mișto! Nu-i molfăise sfârcurile, bietul de el! Păi, să-i fi spus eu ce pierduse, nu? Mi-a zis făcându-mi cu ochiu': - Te pricepi la calculatoare? - Țțțțțț! - Am eu un fișier cu toti golănașii de prin zonă! O să dăm de el, n-ai nici o grijă! Își făcea veacu' într-o mansardă mucegaită. Ce mai puțea! Plină de gândaci. Aia se căcaseră pe monitoare și pe claviatură. Da' nu-i păsa lui Popescu Lamă de Oțel. Săracu'! Visa revoluții. Visa să conducă lumea. Să fie cel mai tare din parcare. I-am spus în șoaptă: - Baa, mucea, las-o moale! E fumată chestiunea! Ai auzit de Pisicuța Galeșă din Cluj? Întreab-o pe ea cum devine cazu'! Are experiență, gagica! Popescu Lamă de Oțel m-a privit neîncrezător. Mi-a zis de la obraz caă-s diliu, că mă caută moartea. Că-s limbut. Ca-s gargaragiu. Că pisicuța trebuia să fie acum hodorogită. Că nu există nemurire. Ca s-a dus vremea noastră. Gata, la groapa de gunoi a istoriei. Că-i timpul gagiilor cu capu' cât banița, crăcănați peste claviatura aia ochioasă. Nu l-a găsit pe Tunar în fisierul lui. Da' mi-a șoptit: - E chestie politică la mijloc! - Hai sifon, puștache! I-am zis eu. Pisicuta nu le avea... Era doar o rebelă, înțelegi? Ar fi rasturnat lumea numai din vârful buzelor dac-ar fi putut! A scris si trei manifeste! Ei, poezie, tipule! Sa radem lumea c-o floare! Sa mori de râs, nu alta! Da' era o figură! Popescu Lama de Oțel m-a înjurat. S-a lăsat prins în mrejele unui progrămel. Nici n-a mai vorbit cu mine. L-am tapat de-o țigară. Am sorbit dintr-o ceașca de cafea plină de ruj. Cafea puturoasă. Sălcie. M-a izbit în stomac asemenea unui pumn de ciocănar. M-am cocoțat pe geam. M-am zgâit la lume. În zare se vedeau niște coșuri de fabrică. Un bombardiervâjâia prin văzduhul încins. I-am trimis bezele pilotului. Pe stradă se tot fâtâia o curviștină. Scumpă, scumpă. Mi-a făcut semn să mă duc cu ea! N-o durea mâna. Și-a tras un pic fermoarul. Să mă bage în viteza. Nici aia nu mâncase de-o săptămână. Se vedea de la o poștă. I-am strigat: - Mimi, l-ai văzut pe tunaru' Boris? Curviștina m-a porcait în fel si chip. Mi-a zis că-s sărit de pe fix. Uite-așa mă aruncă Pisicuța Galeță din Cluj în brațele pierzaniei. - Închide geamul! A țipat la mine Popescu Lama de Otel. Am găsit ceva despre pisicuța ta! Fii atent! Cică un pește de pe Lipscani avea o tipesă cu porecla asta. Ei, mie nu prea mi-a venit să cred, fi'ar a dracului de treabă! Pentru mine, pisicuța fusese un mister o viață-ntreagă. Și-acu' s-o găsesc făcând trotuarul? Ne-am mișcat într-o clipă. Peștele zăcea pe o terasă, la soare. Bine făcut. Fălci de taur. Mușchi turnați pe el cu lopata. Avea un rânjet periculos. Da' sufletu' îi era ca de furnică. L-am luat repede. S-a fâstâcit. S-a bâlbâit. Că era o confuzie. Că auzise el de dama asta da' că nu era în proprietatea lui. - O fi una care face pe independenta! a mârâit peștele tragând o dușcă dintr-o bere austriacă. Mai sunt și din astea. Am auzit că tipele astea lucrează cu barosanii de la informații. E minat terenu', nu vă băgați! - Îl știi pe unu' Boris, zis tunaru', l-am întrebat, saltând de pe un picior pe celălalt. La Universitate, pe zid, scria ceva despre el! N-ați citit? - O știm pe aia! Ai vreun pont? Am spus repede. Inimă de Leu are! Ăla le știe pe toate! Prin Piața Romană se învârtește, bulangiul! Da' vinde tare scump. Am luat metroul. Bâz. Bâz. Sus, pe scări. La lumină. Înghesuială. Tuse canceroasî. Strigăte guturale. L-am gasit pe valutist. Își înfundase fundu' în scaunu' unei Lancia. Ce grande se dădea! El ne-a ochit. I-am sărit în cârca. L-am luat de moț. Nu prea i-a plăcut. S-a fâstâcit. I s-a înrosit gușulița. I-au luat foc urechiușele. L-am amenințat. Prostu'! A pus botu'. - Asta-i adresa pisicuței...e... Pisicuța Galeșă... din ....din... Cluj ... pe cuvânt, gagiilor... acu' doua zile era la adresa asta! S-a bâlbâit valutistul. I-am zis adio, hahalerei! Popescu Lamă de Oțel s-a ținut după mine. Tot mustăcea. Făcea pe nebunul. Se zgăibăra pe scările tramvaielor împreună cu mine. Își zornăia lănțugele. Murea să vadă minunea. Tot mă tachina. Tot mă lua peste picior. C-o să găsim o babă surdă. Ca-i sigur paralitică pisicuța mea. C-o fi patroana vreunui bordel. Că-i plăcea sa plăteasca niște golănași să scrie mesaje pentru ea. Că era bolnavă de melancolie, muma pădurii! Fără îndoială, tânjea dupa vremurile apuse! Iar treaba cu tunarul Boris era acolo, un moft! Gata, gata, flecarule, i-am zis. Coborâm la prima. E un bloc vechi acolo, italienii l-au construit în '40. În colț e o berărie, mai încolo o stație de benzină. Ține-ți gura, vedem noi cum devine cazu'. Fii respectuos! Un moș, c-un câine jigărit dupa el, urca la deal. La numaru' nouă, e fătuca! Aha! Să-l fi vazut pe Popescu Lama de Otel cum și-a bulbucat ochișorii. Ei, metalistule, să te văd! Am urcat o scară crăpată. Puțea a gunoi. Un bec chior se legăna pe palierul prafuit. Pereții, jupuiți. Undeva raăcnea un betivan. La etaj sufla într-o trompetă. Mirosea a rântaș de te trîznea. - Aici e! Am zis gâfâind. Cioc, cioc! Am venit, iubito! Intră. Voce cristalină. Statea întinsă pe pat, pisicuța mea. Fragedă, fragedă. - Cine-i tipul, Papagalule Rozaliu? M-a întrebat Pisicuta Galeșă din Cluj. L-am prezentat pe metalist. Bineînțeles că Popescu Lamă de Oțel nu era convins. Tot rânjea, prostul. Credea că-l adusesem la giugiuleală. I-ar fi plăcut, nesimțitului. Da' pisicuța era un simbol. O amintire. Trăgea să moară. Numai capul ei drăgălaș se mai mișca. Restul trupului se transformase într-o bucată sclipitoare de sticlă. - Ați auzit de tunarul Boris? ne-a întrebat pisicuta oftând. - Țțțț! Am făcut eu înroșindu-mă de rușine. - Boris a luptat în Afganistan. Într-o bună zi carnea lui s-a preschimbat în sticlă. - Aha! Am mârâit eu făcând pe interesantul. - Un grup de cercetatori din New York i-au introdus matricea informațională pe computer! - Sanchi, pisicuțo, am spus eu. Nu te-am vazut de atâta vreme si tu te tii de șotii dintr-astea! Cum să te cred? - Taci! Mi-a urlat în ureche Popescu Lamă de Oțel. E posibil, moșulică! O pot face și eu! O să-mi aduc îndată sculele! Și a iesit valvârtej pe ușă. Eu m-am tolănit într-un balansoar. Am închis ochii. Se auzea sticla. Înfuleca hulpava carnea Pisicuței Galesșe din Cluj. Dar ce-mi pasă? De ce să mă mai împotrivesc? Împotriva cui să mă lupt? Valuri uriașe de Timp se prăvăleau peste mine. Mă duceau cu ele. O voce din eter spunea pe un ton egal: - Și acum, pentru Papagalul Rozaliu din București, TIME cu PINK FLOYD!
|