Un răsărit de soare ca un solz de peşte

de Cosmin Manolache

Azi dimineaţă am sosit la birou devreme, mai devreme decît de obicei ; fusesem acasă, în provincie, fără vreun scop anume ; pe drumul de întoarcere, în răsăritul puternic al soarelui, în duduiala microbuzului, am încercat să mă conving că mai mulţi oameni sînt unul singur ; că e ceva care trebuie să se poată demonstra ; cînd eram mic îmi plăcea să văd oraşul de departe, cînd mă întorceam de la Ploieşti sau Buzău ; de fiecare dată cînd reveneam în oraş cu trenul îmi luam ţintă ciuperca ; la nici o sută de metri de blocul nostru, în curtea Filaturii de lînă pieptănată, se înălţa o ciupercă uriaşă care putea fi văzută de la zece kilometri ; cînd am văzut-o pentru prima oară mi-a căzut buza ; cutremurul adusese tot felul de deportări înăuntrul oraşului ; în 77 am luat loc pe şaua mobilo-mobilului ; ai mei vînduseră casa de pe Ranetti şi-şi cumpăraseră un apartament în Teilor ; aşa m-am văzut cocoţat lîngă vizitiu, pe un vehicul care aducea cu o căruţă mai înaltă, mai lată, o platformă pe care-ţi puteai îngrămădi toată casa, ca-n filmele americane despre Midwest ; am străbătut oraşul pe axa sud-vest nord-est. Blocurile din Teilor erau nou construite ; blocul nostru avea în faţă un alt bloc, iar între ele era o măsuţă la care nou veniţii în cartier stăteau înghesuiţi în faţa cutioaielor de şah şi table ; mă simţeam ca un descălecător ratat ; între cele două blocuri era tot o roială de copii ; la început am fost timid ; am privit la ce se întîmpla în jurul meu ţinîndu-mă aproape de cei care descărcau mobilele ; aveam ochii mari de uimire, de stupefacţie ; traversasem oraşul, se scursese o zi care mă năucise ; mai tîrziu, cînd am făcut primele escapade prin centrul oraşului, am văzut mobilo-mobilul şi vizitiul cu mustaţă pe şaua căruia stăteau copii la fel de surprinşi ca mine, alături de părinţii lor ; oameni care voiau să-nceapă altă viaţă ; săptămîna trecută am văzut mobilo-mobilul ducîndu-şi vizitiul la cimitir, ca pe un ochi care văzuse întotdeauna oraşul altfel ; de sus ; în urma lui, amintiri cu mulţi, mulţi oameni, cu multe dimineţi la activ.

Îmi reamintesc la întîmplare dimineţi blînde, dimineţi ratate, dimineţi aspre ; cu acelaşi ochi de exoftalmic, ridicîndu-mi-se din orbită silenţios, înghiţind imagini, peisaje, figuri ; am avut o senzaţie de plăcere, aşezată între intestine şi sex  ca atunci cînd cobori cu liftul ; posesorul unui astfel de ochi trebuie să fie un individ extras din mase, din gloată, un ales care ispăşeşte, un tip oferit gloriei ; de ce mama mă-sii e treaba atît de complicată ? ; ochiul meu îşi continuă nestingherit emisia-recepţia ; gravitaţia lui mă scoate din pasa negativă ; vizualizez, ating limitele haloului, ca şi cum aş răsfoi un ghid de vise ; o dimineaţă în rîndul tuturor celorlalte dimineţi, vremea în care parcurg scrisoarea dezgustător-letală a lui Sebastian ; mă întind motăneşte în fotoliul din birou ; lejer, pe spate, ca-ntr-un pat ; e o scrisoarea care mă dereglează ; începutul cu dragă frăţioare, apoi căcănăria bolborosită care mă face să turbez de şapte ori cîte şapte / oră ; încerc să inversez situaţiile, dar nu ăsta-i remediul, şi comut pe altă undă ; mă simt din nou deasupra Madagascarului ; dar Madagascarul e doar o metaforă în fundăturile limbii ; nu ştiu cum ar trebui să descifrez dilema frăţiorului meu ; pe Sebastian îl interesează pînă la extremităţile conştiinţei lui viaţa mea sexuală, amorurile mele, situarea mea în lume şi alte trăncăneli exterioare ; stau cu mîinile întinse ; îmi ridic degetele mele spasmodic, apăs de nenumărate ori tastatura calculatorului, nevrotic ; am nişte degete aţîţate ; mecanisme care, la urma urmei, îşi fac treaba perfect ; mişcările devin mai vioaie, expulzate din rutina apăsătoare, şi mă apropii din ce în ce mai mult de conturul zdrenţuit al Madagascarului ; aproape că aterizez ; asta trebuie să fie Sfînta Detaşare a Nesimţirii descoperind noua faţă a unei istorii tabloidizate.

Treaba-i aşa ; întîi, un decupaj memorabil cu Piaţa Matache ; îi simt încă mirosul puternic, îl am în plămîni, curge prin capilre, e prezent peste tot, încercînd devalizarea creierului ; un bici ; crevasele se-mpînzesc, îmi brăzdează întreaga suprafaţă, pielea respiră ; Matache îşi iese din propria-i piele cu ceea ce numesc, cu un un soi de respect şi detaşare, colosul Stela ; cartierul ţigănesc aflat în continuă expansiune, asediindu-mi simţurile ; Stela iese la trotuar, perfectează un contur al după-amiezii ; capotul ei flutură, ţinut în trei nasturi ; cu biciul care mă transformă într-o vită cornută, Stela vrea s-ajungă la creier ; şi ce vrea ea, aia face ; întîi îmi pătrunde nările ; spre creier, spre creier, tot mai adînc, acolo vreau s-ajung ; deviză / ordin / sentinţă ; şi se aude foşnind ; vîntul din Matache, e aici, în mine, în inima mea ; cearşaful mototolit de mirosuri şi învîrteli de mercur năbădăios îmi taie privirea ; după care, pocnetele supapelor ; urechile intervin pe rînd şi reglează respiraţia ; Stela zice că propriul ei miros o torturează, dar o spune cu alte cuvinte, cu alte învîrteli ale unei minţi aburinde ; şi ritualul ; dîra nevăzută se întoarce la sursă ; circuitul mirosului ei prin mine ; broboanele de transpiraţie trag dungi paralele ; tapet / suprafaţă arată / crustă ; ce-aduc a sînge ; aduc dictatura unui creier cu pizdă ; halat de sacrificiu.

Încolţit de muntele ăsta de femeie într-un pat sordid, ca nefericit plasat abil pe o stîncă din mormanele de literatură universală ; mă privesc ; părţi descompuse ale corpului ei devin topografii exotice ; un act sexual, îndelung pritocit, e pe cale să se întîmple ; MADAGASCAR, forma sexului ei bătrîn, fură încet din realiate ; mi-o închipui pe Stela scăldată de oceanul Indian ; o Stela cît Africa Neagră, biciuindu-mi ezitările ; supune-te Jack, supune-te, eşti un sclav al originii, caută-ţi o stăpînă, scrie-ţi numărul de mobil pe peretele unui bloc ; protocolul simţurilor cu memoria ; aprobat, parafat, apoi trecut prin ţesuturi, spre damblageala asigurată de camera de ghetou în care desfătarea nu este ; nici măcar noţiune, nici măcar vis, nici măcar formă de autism ; eşti primul om, începutul memorabil al descătuşării, un mutant cu faţă de persoană ; sînt, asta e sigur ; pipăitul profesionist al Stelei, cum crede chiar ea ; alunecă spre perfecţiune în lungul muşchiului croitor ; căderea în anatomie ; o privesc privindu-mă, căutînd ca tîmpitul un răspuns care n-are de unde apărea ; cocoţat mental undeva deasupra sobei ; extracorporalizat ; se zice că mă aflu prins în capcană ; capcană / căpcăun / cap-de-cîine ; în care nu ştiu să existe o suferinţă mai mare decît aceea a clarviziunii ; bordelul, dinţii lui ; simt tot, altfel decît mi-am dorit ; ochiul meu-ghidul topeşte timp şi spaţiu ; psihologie elementară ; asta e, timpul şi spaţiu sînt evaluări pur psihologice, fir-ar a naibii de teorie ; văd fuga dezordonată a gîndacilor ; totul e atît de clar ; văd sperma strivită în cutele hîrtiei igienice, apoi aruncată în soba care stă să cadă ; năclăiala pe care-o simţi acolo, peste tot, înăuntru ; înăuntru, un port-băgău definitoriu pentru nevoia afecţiune ; văd podeaua şi pereţii sătui de pojghiţe şi straturi ; trecerile pe-aici, istoria locului ; camera asta e un plămîn în care îmi scot sexul temător, juvenil, încuibat în gîndul eşecului ; pula, boţul de carne vede lumina, îşi întîzie zbîrnîitul în aerul dens ; cu înfrigurare, momentul este reţinut ca memorabil ; văd papucii cleioşi ; ultimii ei paşi făcuţi spre mine, lasă-mă să vin spre tine/ nu te teme /hai sus / urcă / va fi bine / nu-ţi fie frică / mai scădem din preţ / ne înţelegem noi ; totul se bazează pe negociere, pe înţelegere, sîntem oameni ; totul se bazează pe ficţiunea a ceea ce e celălalt ; cine sîntem noi ; noi sîntem doi oameni cu privirile încrucişate-n stradă ; eu un bărbat firav, ea o curvă bătrînă şi grasă ; mirosul gros de ouă prăjite în untură strecurîndu-se printre fante nebănuite, materializat, îl văd bine ; şi un Iisus plus ultra-coroana lui înţepătoare după gemul unui bufet gol ; văd jumătatea de perdea spînzurată între realitatea de afară şi pedeapsa dinăuntru ; pula e un cuvînt ; pula o sursă de venit şi de venit pe lume ; e ceea ce nu trebuie să-mi stea în minte cît văd unghiile tiranice ale Stelei ; şi faţa ei boccie într-o continuă emisie : Hai băiatu’, te face mama ca la carte !

Din nou în patul atît de material, un pat de moarte ; ochiul pluteşte, albastru ; mulţime de semne şi desene, poveştile pe pereţi ; împroşcaţi cu o inexplicabilă ambiguitate şi vara ; aceeaşi vară ; voiam ca suferinţa să fie scurtă, după ultima mutare, la mansardă ; mai bine aş fi cucerit-o pe madam Păsărel, vecina ; are cam aceaşi vîrstă şi la naiba ; clarviziunea ; ceea ce nu se hrăneşte cu timp, ceea ce nu se loveşte în nici o muchie a realităţii ; decupez întîmplarea cu Madagascarul din memoria prodigioasă ; continuu să cred că de sus seamănă cu o pizda Stelei ; în cel mai sigur fapt al verii, pizda Stelei aşteaptă o intro-misiune, un new entry ; înaintînd spre cincizeci de ani, alături de mine, faptul o aşează cu mari şanse pe soclul venera-bilităţii ; apoi, suferinţa mea revizitînd cruzimea imaginilor ; Stela răspunde memoriei care invadeză ; care mă frămîntîntă ca pe un cozonac înaintea unei sărbători ; degetele mele imită inconştient mişcările degetelor Stelei ; şi povestea spusă aproape leşinat, sictirit, lui Tibi-Zen : După ce a încuiat uşa, şi-a sters rujul cu o bucată de hîrtie igienică, o mişcare scurtă, urmată de-un zîmbet matern şi cîteva vorbe sigure, « hai că te face mama, nu te teme, am destulă experienţă ! Acum, hai la pielea goală !  Eu sînt interpretă la guriţă ! » ; mi-am adus aminte de mine mic, pregătindu-mă să intru în cadă sub privirea mămicii ; m-am prăbuşit sub imaginea asta devastatoare.

Intersecţia fictivă Matache-Madagascar este la doi paşi de intersecţia concretă Griviţei-Semicercului ; le povestesc şi băieţilor a nu ştiu cîta oară ; refac geografia la repezeală ; acum sîntem într-un punct precis, Amador ; aici se adunau o mînă de scriitori, o terasă înţesată de boemi ; alături, Rolex, Bogdan, Tibi-Zen, Omar şi Diamanta ; în salonul în care stăm se întîmplase ceva oribil, zicea patroana ; două personaje, doi scriitori în viaţă ; faza era aşa ; îşi băuseră minţile, apoi coborîseră în stradă şi agăţaseră două ştoarfe din vecini ; în fine, au revenit în salon unde le-au tras-o vampelor pe sub mese ; patroana a tras un scandal care să le scoată din cap tipilor chestia cu sexul în locuri publice, apoi i-a dat afară ; noi doar povestim chestii de-ale noastre, mult mai cuminţi ; ai zice că sîntem nişte labagii ; părerea dominantă e că salonul seamănă cu o cameră de ţară din sudul Franţei ; frecventăm părerea că aici trebuie să fi fost un bordel ; zona e ciudată, respingătoare ; străzile sînt bîntuite de o populaţie de culoare ; un fel de Madagascar scîrbavnic… ştift, ştifturi ; nu ştiu cum reuşesc să dobîndesc un magnet redutabil pentru tot ce este impregnat de sexualitate.

În salon, patru feluri de scaune ; Carmen ne întinde răbdarea pînă spre o jumătate de oră ; pierdem din timp incredibil ; ciorba de văcuţă, cartofii prăjiţi, salata asortată pentru Rolex, mămăliga şi ochiurile pentru Omar, apoi vodca şi berea, abia apar ; derulez, derulez şi în sfîrşit apare şi vinul alb atît de mult aşteptat ; spunem în cor, căcat !, aceleaşi chimicale lingvistice ; plescăi de parcă aş avea în gură gustul sărat de brînză ; sîntem nişte degustători de ocazie ; degustători de orice, pentru tot felul de ocazii ; pe peretele nord atîrnă o pictură, nu cadrează cu ceva, cu nimic de fapt ; va trebui să inventăm, interiorul ne enervează la culme ; între timp lumea termină de mîncat ; Carmen ridică farfuriile ; tot Carmen aduce şi notele de plată ; pe dosul lor scriu la repezeală frînturi din replici ; ne amuzăm şi ne întrebăm de ce oare este cazul să ?

Ştiu bine că Stela ar putea trece pe jos, pe trotuar ; e ora cînd iese de la Pipera, unde vinde pîine ; îi simt mirosul aproape, îl simt cum pătrunde încet în atmosferă... miroase nasol, tiranic ; în ciorbă de burtă s-a scurs un fluviu de mujdei ; apare din nou o imagine terifiantă ; burta Stelei şi eu alături, o puternică infecţie vizuală ; din spate, cei patruzeci şi opt de ani pe care mi i-a declarat tratează cu psihicul meu profilul unui luptător sumo îndreptîndu-se ţanţoş spre locul poliţistului de sector care va trebui să urce într-o cameră, la un scurt ; un poliţist trebuie servit ca un centaur, pizdă cu şerveţel şi flori scumpe de la piaţă, crini, chestii ; chiar dacă n-are banii grămadă ai centaurului adevărat ; poliţistului i se poate acorda supliment la tavă, zice Stela fără respiraţie ; muie, cur, cum se spune peste tot pe-aici.

Locul ăsta e o gaură neagră ; ţigani şi curve şi mult gunoi ; banii acoperă totul ; deasupra, mirosul ; marea învăluire ; prin aburii lui revăd umbrele plăcerii ei ; Stela nu se mai fute de multă vreme, doar consumă timpul clienţilor şi spaţiul în care diverşi ţigani apucă să adoarmă pînă cînd intră ea ; ea mimează şi respiraţia, tîmpita ; e teatru de înaltă ţinută ; hoaşca ; ştiam foarte bine cu ce se ocupă plictiseala şi neputinţa mea ; pe sub pleoape reuşeam să-mi văd picioarele împingînd fără succes luptătorul feminin ; Stela îşi ţinea jaluzelele trase, tremurînde, blocîndu-se cînc şi cînd, spasmodic, pe o ilustrată din Văleni de Munte ; de-acolo, e chiar de-acolo ; îşi aducea aminte ce scurtă e viaţa, mi-a zis ; ca distanţa de la trotuar pînă-n camera în care mă dusese ; ce, vrei să negociem în stradă, hai înăuntru ! ; Stela devine din ce în ce mai misterioasă, ceea ce poate fi chiar un cîştig ; eu, alături ; masa de carne intrase valvîrtej stricînd aţipeala unui magraon de vreo patruzeci ; amărîtul ieşise din cameră somnoros, lăsîndu-mi mie pereţii scrijeliţi din ură sau plăcere în lungul timpului trecut ; îi luase locul acest Madagascar transpirat, fie-i numele Stela, şi deasupra ei eu ; chinuindu-mă, strîngînd din dinţi, smucind, pălmuind ; o maimuţă umană, umplută de ridicol.

Rotocoalele de respiraţii icnite, umede, gîtuite de mujdei şi sămînţa muncită din greu de toate celulele mele ; îmi închipui un manual de chimie producînd şi unul de biologie producînd spermă irosită ; este o imagine şi asta, ca un american la Paris ; ca numele nenumăratelor locuri culturale europene în spaţiul imens al Americii, Ithaca, de pildă ; mirosuri ridicate din nările umflate, schimb cultural ; sorb o ciorbă de burtă abstractă, asta este Stela, uitată douăsprezece ani pe marginea patului cu macat ; lasă, nu-i nimic, mamă ! ; aşa se spune în toate filmele, în toate cărţile şi-n multe vieţi, cînd bărbatul hotărăşte să lase vorbele deoparte ; e o frază bine gîndită ; nu, n-ai greşit, s-a întîmplat ; ca şi cum ai zice superbine / ultraconfortabil / nemaipolonic şi extraordilingură ; căcaturi ; se adaugă, mamă ; apoi, lumea ; oamenii ; experienţa ; marea majoritate ; cărţile ; în general ; ar trebui ; se poate ; toate cuvintele astea ; nişte cuvinte spuse mămos, care te omoară: lasă, vii altădată, nu-i nimic, eu oricum am destulă experienţă, tot pe mine o să mă cauţi, o să vezi tu, ţi-o suge mama de nu-i mai trebuie nimic ; şi futu-i morţii mă-sii ; Stela posedă în loc de gură un spaţiu care se cere locuit, încă îmi mai pot aminti ; asta e curată filozofie ; în cazul ăsta, preţul este tot spaţial ; recte, trebuie să stai la doi metri de ea ca să nu-ţi tai ciorba de burtă din lista de bucate ; mirosul puternic de duhoare umană, de blestem nedefinit, ucigător şi totuşi ţinîndu-ţi viaţa pe-aici, pe-aproape, la marginea zdrenţuită a memoriei, nu-ţi poate scăpa ; pot să jur ; of, Stela, briză de ocean, aer de grădină monodoră ; atmosfera nătîngă îmi enervează ochiul plutitor ; atunci m-am cărat cîteva străzi mai încolo, spre Amador, locul puţinelor reveniri la realitate.

Cît e din Matache pînă la Amador poţi sufla de două ori înainte ; apoi, răsuflările celor două vorbe, pe care le scoţi cu greutate, te trag de la sine, am terminat ! ; asta nu este uşurare ; Stela îşi pune capotul subţire pentru-a ieşi din nou în stradă, eu îmi desfac aripile şi mă fac dispărut ; refac înşiruirea întîmplării pe fragmente desprinse de căldura sufocantă ; ce se-ntîmplă dincolo, cu vinul ăla ? ; ei bine, vinu-i bun, nu-i de-orice fel;  am mai cerut şi nişte mici ; vorba lui Rolex, la naiba, cît de millerieni mai putem să fim ! ; la fel de nou sub soare cît mai poate fi ceva pe lumea asta ; numai că noi încă mai avem bani, aşa că mă fut pe Miller, pe toate experienţele ordinare sau esoterice ; aşa m-am decis să-i răspund ; paharele jumătate, sticla goală ; în sfîrşit, tabloul imens are cu ce cadra ; sticla asta ; Dumnezeu ştie cum se pot completa obiectele unele pe altele ; îşi fac servicii total dezinteresat, aşa cum oamenii rareori reuşesc ; aşa cum Tibi-Zen a încercat astăzi ; cine îl cunoaşte ştie că îşi este propriul Dumnezeu sau un soi de ; de cînd îl ştiu îşi trage la sorţi barba, perciunii, mustaţa, formele pilozităţii faciale pe care le va etala pe stradă, în metrou, la serviciu ; totul direct la zar, ca azi ; trebuia să facem ceva pentru personajul numit Dumnezeu, iar Tibi-Zen a fost pe fază ; i-a scos postul la concurs; apoi ne instalăm pe căpăţîni cagule cu guri de foc ; hai mă-n kilu meu, nu vă mai căcaţi pe voi, şi ne executăm ştiind că trebuie să urmeze ceva deloc banal ; sticla e goală, obiectele se completează ; deci, zice Tibi-Zen, după ciorba de văcuţă, cine reuşeşte să nimerească, din aruncare, gura sticlei, cu o bobiţă de hîrtie, va fi Dumnezeul meu pentru o zi pe care o va alege el.

Nu pot scăpa ocazia asta ; voi ţine jurnalul acestui joc periculos pe dosul notelor de plată ; citesc din întîmplare, la total sînt 181 de mii ; fantastic, am avut noi banii ăştia ? ; Rieslingul de Jidvei înseamnă că suntem într-o porcăială totală, hai, eşti şansa Dumnezeirii !, startul este punctat, cine urmează ? ; eşti greşit la cap ! ; jocul e-al tuturor, cădem de acord ; sîntem ştirbiţi în natura noastră umană de jocul acestei întîmplări ; suntem aici, la patruzeci de centimetri de gura sticlei verzi, la patruzeci de centimetri de tronul lui Dumnezeu, într-o cîrciumă de căcat ; trăim clipe de psalm adevărat ; ochii noştri privesc sticloşi spre centrul mesei ; se întîlnesc, doişpe, pe suprafaţa curbată şi verde; planeta asta verde şi-alungită de închipuirile noastre, golită în gîtlejurile umectate de Şansa Dumnezeirii ; este o simplă sticlă ; Tibi-Zen-Deschideri-Bune-Şi-Facile-Spre-Infinit ; aruncă primul, nimic ; miroase a beţe de santal, băi frate ! Ca la indieni… ăştia n-au Dumnezeul ca noi, le-am mîncat văcuţa în ciorba făcută de chioamba asta de Carmen; hai să-i suflăm naibii în anus… să ia cu ea mirosul ăsta de beţe de santal… Carmen, ieşi odată din bucătărie ! ; aici, în zona cu multe mijarete, îţi aduci aminte întotdeauna de cînd n-ai mai trecut pe la o vecernie sau altă slujbă ; arunc; bobiţa se rostogoleşte pe faţa de masă, ca la biliard, în timp ce gura lui Tibi-Zen meditează fără să atingă cerurile, ce fel de Dumnezeu va fi acela... ; cîştigătorul este printre noi, de asta suntem siguri.

Acum ochiul meu se ridică încet ; şi deşi mintea-mi pătrunde tăria din spatele clipei, mintea-i mai mică decît ochiul ; totuşi : trăznaia de a-i recita Stelei din Wallace Stevens ; asemenea bărbaţi ar trebui castraţi, proclamă Tibi-Zen ; să-mi sugi pula ! ; ete-aşa, limbajul ăsta, pe genunchi, pe colţul mesei ; ochiul meu, se retrage temporar din gălăgia mesei şi bate pînă spre tivul descusut al Bucureştiului ; spre sud, unde sunt coşurile-alea lunguieţe care împart ploaia în patru ; ploaia de nord, de sud, de vest, de est, apoi şi mai precis, pe sectoare şi cartiere ; în faţa casei de lîngă patiserie s-au strîns toţi ; în Matache, dacă fetele lucrează în toate camerele, familionul iese la stradă claie peste grămadă ; acum e ploaie, multă ploaie ; dă-i bice Stelo, mută-ţi fundul mai spre piaţă ! ; mirosul ei îmi sinistrează iar nările ; mă ustură ochii ; răcoarea binefăcătoare a ploii se-mprăştie ; vara trecută, ceva mai după colţ, mă pescuise ţigancă doar cu şaptezeci de mii ; treizeci pentru Giorgiana, restul pentru casă, ce dracu’, mai mîncăm şi noi o pîine, o ceapă ; ceapă pe pizda mă-sii, ăia erau bani de Cola şi de bere ; dar Stela e propriul său peşte.

Flecari pe tonalităţi glaşpapirizate tip Elvis, începem să măsurăm lumea ca pe o groapă de gunoi ; totul se reduce la un înăuntru al pămîntului ; întotdeauna un înăuntru în care se moare, în care se bîntuie din vrajă-n vrajă ; în aerul închis, prevestim noile cîmpii mlăştinoase care nu vor mai da nici un pepene, şi părerile de rău au început să da tîrcoale ; proiectăm noile scopuri ale feminităţii, folosul războiului şi al peisajelor ; avantajele pantomimei în scena socială ; liniile unui succint tratat despre aşteptarea bărbatului iubit ; limitele bunătăţii ; dezavantajul de a te numi Dumnezeu ; rolul purificator al abjecţiei ; apoi, despre ştiinţa proiectării grădinilor şi despre frumuseţea lor ; despre umezeala obligatorie a vaginului şi eventualele accesorii în cazuri extreme, precum vaselina ; despre noua carte de versuri a lui Simic ; despre aplombul din ce în ce mai nătîng al lui Lucian Mîndruţă şi despre epistoliile sale privitoare la prăbuşirea lumii în propriul său nămol ; despre melancolia sălbatică a curvelor trecute de 45 de ani, precum Stela ; despre preţul trădării, ca şi cum în cauză am fi fost noi, cei de la masă ; despre fundăturile unei subculturi de protest - Pasolini dixit ; apoi, inaderenţa agregării noastre la puţinele modele aflate pe piaţă şi despre nerozia aderării la vreun model ; simplitatea şi lipsa de motivare a bunăstării ; despre capricii şi nesaţ ; despre vulvele de scroafă  în Roma antică şi despre maestrul bucătar Apicius, sens în care descopăr cum ochiul meu mestecă întîmplări diferite ; precum o floare de muşeţel aruncată într-un pahar cu iaurt ; una, într-o cameră în care apar tot felul de navetişti sau bugetari care n-au bani destui nici măcar pentru fete ca Stela, deşi pe Stela n-o mai poţi numi fată, ce naiba ; cameră în care la un moment dat apar şi eu; cealaltă, într-un local înţesat de picturi gîndurile a şase personaje rătăcesc, se zbat să devină Dumnezeu pentru o zi ; să vezi că ăsta se apropie de Dumnezeu... nu se poate ! admite, se îndoieşte, proclamă Tibi-Zen ; o să devin ateu, în pula mea ! mărturiseşte Rolex ; iarăşi cuvîntul pulă luminează dialogul ; sîntem distractivi cu cagulele trase, cu strîmbăturile care ne scot din zona de incidenţă a bodiguarzilor ; parcă ne pregătim să săltăm curvele din cartier, zice Omar ; parcă pula mea, zice usturat Tibi-Zen, noi o să-l săltăm pe Dumnezeu, nu vă mai coiţi atîta ! Hai, care-i la rînd ?

Biluţa verde, făcută dintr-un bilet RATB ; se rostogoleşte pe duşumea, pe după două picioare de scaun, în umbră ; dacă n-o găseşti pînă la cinşpe eşti Satanul nostru ! ; există o diferenţă între aceste două personaje ? ; ochiul pluteşte spre zarea în care ploaia adoarme încet, spre marginea Bucureştiului ; în oraş plouă mai rar, iar posibilităţile întrupării lui Satan se înmulţesc din nou, la fiecare vorbă ; ce-ar fi să-l bage pe Omar, îţi dai seama ? Un Dumnezeu croitor ; nu ştiu care apucă să spună, Croitoraşul cel Viteaz ; nu fraiere, Marele Arhitect ! ; muie la tavă ! ; în rîndul cuvintelor accept că pînă la urmă perversiunea se naşte de fapt din limbaj ; dar ce-i ăla limbaj ? ; îmi văd de dosul notelor de plată, continuu treaz, ţinînd în frîu ochiul plutitor deasupra mesei ; situaţie aflată sub control ; Rolex nimereşte chiar în buza sticlei, dar bila sare tot pe masă ; cuvintele îl transformă pe Tibi-Zen într-un comisar ONU, eşti un fanatic religios, futu-te-n nări ! ; fanatic îl făcuse imediat ce-l cunoscuse, cînd devenise angajat al muzeului ; Rolex încă nu poate fi un Dumnezeu atîta timp cît e doar un bun cunoscător al psalmilor ; poate un sfînt, pentru buza sticlei ; se decretrează în sfîrşit prima canonizare, sfîntul Rolex ; la nu multă vreme după vizita mea la Stela, Rolex o vizitase pe colega ei de breaslă şi de imobil, mult mai tînăra Pamela, abia eliberată din a cincisprezecea aniversare ; pe cine ocroteşti, întrebare ; pe tine ! ; Tibi-Zen primeşte bucuros răspunsul, ca în ritualul de schimbare a gărzii ; apoi îşi afirmă nestînjenit zazenul care de doi ani i-a scos carnea din alimentaţie ; gata, dă-ţi cagula jos ! zice Tibi-Zen ; Rolex : stai aşa, care-i faza, să ştim şi noi ? ; Tibi-Zen explică pedant ce înseamnă atingerea pragului de incompetenţă ; este invocat Peter şi principiul lui ; Rolex admite că i-a trecut prin mîini cartea evocată, apoi Tibi-Zen reia : te-ai oprit la nivelul de sfînt, aşa că beşi în pula mea de-aici ! Pe Dumnezeu nu l-a văzut nimeni, noi rămînem în continuare la stadiul de necunoscuţi. Hai, cine aruncă ? Omar ! ; bobiţa trece din mînă pe aceeaşi faţă de masă ; un joc al culorii verzi deasupra unei găuri de aceeaşi culoare, perfect rotundă, fără vreun pic de asemănare cu Madagascarul văzut de sus ; adevărul ăsta este cu totul altceva ; hai să nu fim poponari, nu forţa sfinţenia ca să nu pierdem smerenia ! ; limbajul mirobolant ţîşneşte din gîtlejul lui Tibi-Zen în panglici şi limbi de dragon : jocul ăsta este de-o poponaristică enormă, să nu plecăm de la masa asta pînă nu-l definim pe Dumnezeu ! ; nu mai contează ce se spune şi cine o face ; nu categoric ; ce mai contează că bobiţa are aceeaşi soartă pe faţa de masă ? ; întreg instrumentarul devenirii se înverzeşte ; bobiţa, sticla, feţele noastre ; respirăm aerul celui de-al noulea cer prin nările sfîntului nostru care mai scapă cîte-o înjurătură rezervată lui Carmen ; nu, nu suntem singuri, Rolex este cu noi ; hai mă, dă-te-n silex de-aici ! ; el a atins tot timpul gîtul sticlei, se vede că năzuie ; mai arunc şi eu şi mă aleg cu un stigmat ; dau mult pe lîngă, ereticu’ dracu’ ! ; limbaj de inchizitor nemernic de ticălos şi obsesiv ; aş fi zis dacă m-ar fi preocupat psihanaliza sau Sade ; Slavă Domnului că nu, dar am un timp în faţă.

Dacă am fi avut un zar, evident că nu am fi folosit sticla ; astfel, zarul n-ar fi fost şi el o erezie ? ; ce-ar face Tibi-Zen dacă ar deveni Dumnezeu pentru o zi ? ; în mod sigur ar face ceva pentru fotbal ; pentru un singur motiv nu ar desfiinţa echipa Steaua ; el este dinamovist ; ar lăsa-o totuşi acolo, în Ghencea, pentru că numele Stela, curva din Matache, vine de la Steaua, iar lui Tibi-Zen i-a plăcut de fiecare dată să-i povestesc după-amiaza petrecută cu Stela ; uneori mă roagă să-i mai povestesc o dată, fără să adoarmă precum copii ascultînd aceleaşi basme ; în locul poveştii ăsteia mi-aş fi preferat inima sfîşiată de ghearele unei idile cu o gagică obişnuită ; o gagichetă ; nimic însă ; ultima consolare pentru după-amiaza de pomină rămîne răsfoitul în paginile aurii ale conştiinţei ; dar şi-acolo tot peste Marele Nimic dai ; nu tu numere de telefon, nu tu adrese ; nimic ; nici un gînd nu se desprinde, nici un sunet ; doar amintirea că pe banii scoşi din buzunarul meu unul de-al casei a cumpărat un pepene ; individul a întredeschis uşa şi m-a văzut călare pe monumentul de carne numărîndu-i cutele, preocupat ; am rămas amîndoi perplecşi cîteva clipe, apoi ţiganul a introdus pepenele şi l-a lăsat pe duşumea ca pe un odor ; pofta sexuală se convertise într-un sfîrşit ; pepenele, fructul meu preferat ; Stela a coborît, a tras un sertar, a scos un cuţit şi mi l-a înmînat ; taie, dacă ţi-e poftă ! ; auzi, ce spune guriţa ei ; am vîrît cuţitul în coaja tare şi a pîrîit ; gluma Stelei : l-ai dezvirginat ! ; eşuasem pe înălţimea cărnurilor ei, în schimb eram apt să folosesc arma ; e ceva sexual şi-n arta culinară, am început să cred de ceva vreme ; n-avea rost să mă pronunţ mai mult asupra umorului ei ; i-am zis doar că între pîine şi o mortăciune este o mare asemănare, că e ceva care putrezeşte şi-ntr-un caz şi-n celălalt ; că e demonstrat ştiinţific, fapt constatat încă de la vechii egipteni, şi dă-i un dop lui Guido Ceronetti, să mai zică şi el ceva ; o încercare penibilă de a mă răzbuna pe chestia cu dezvirginarea pepenelui, ce altceva ; am vrut să fiu macabru şi nu ştiu ce anume, fizionomia mea sau amănuntele ştiinţifice, îi adusese aminte de copilăria din Vălenii de Munte, cu unul care fusese omorît într-o brutărie ; mă mozolisem pe obrajii nebărbieriţi ; apoi : de ce nu te-ai mai futut niciodată pînă acum ? ; în întrebarea ei am sesizat un mai pe care nu ştiu cum să-l iau ; în cele din urmă îl las aşa, plutitor în întrebarea Stelei, ca o armă în mîna unui copil ; se nimerise bine în cazul meu, Stela nu mai asculta de multă vreme basmele crude ale copilăriei, cu un urs smulgîndu-i-se coada, cu balaurii suferind decapitări sau iezi devoraţi de un lup hămesit ; era un soi minune, ca prima mea femeie pătrunsă, însă cu un munte de amărăciune apăsîndu-mi pe umeri, să se numească Stela, după numele echipei pe care o adoram ; şi să mă aştepte să revin din înţepeneala care mă împiedicase să devin bărbat pînă la capăt ; nici să fi planificat o asemenea lovitură şi n-aş fi reuşit ; cînd i-am povestit, Tibi-Zen a conchis : Bă, fraiere, a fost ceva aproape ritualic ! Bucură-te ! ; dă-mi şi mie o scîrbă de-aia, zise Stela arătînd spre un pachet de Viceroy ; m-am îndreptat spre chiuvetă, m-am spălat încercînd să mă lepăd de ambient ; prima oară cînd fusesem la Gara Lipscani, Dorin mă-ntrebase, după ce comandasem hrana unei după-amieze lihnite : Ambient ? ; n-am înţeles ce voia ; aşa a început cariera bitter-ului dinaintea mesei în viaţa mea; în continuare am privit-o pe Stela cum muşcă ba din pepene, ba din ţigară ; e bună, ăăă ? ; a urmat apoi o pauză filozofică ; seara care a căzut a fost momentul fastuos al puţinelor mele poeme; cuvintele se prăbuşeau în ine pe măsură ce mă adînceam în chipăul Stelei ; se perfecta un acord adînc înţeles al vieţii pe care avusesem curaj să-l provoc ; speram că obsesiile nesfîrşite marginea unei iubiri neîmplinite între mama şi un tînăr ofiţer de aviaţie, înainte de căsătoria cu tata, se curmaseră în după-amiaza asta toridă ; am reţinut viziunea cuvînt după cuvînt, cu mine puşti, într-o înlănţuire fluidă, care acoperea un spectru mai larg decît noţiunea de penetrare a organului sexual feminin purtat de Stela sub capot.

Atunci am decis aşa : din momentul ăsta eu sunt cel ce stă în picioare cu o palmă întinsă care pare să arate ceva; de fapt, pe palma întinsă ca o tipsie, ca un salut în dreptul ficatului, ţin un pepene roşu ; în acelaşi moment, în capul meu stă, în picioare, un bărbos care tace de ceva vreme şi se tot încruntă; în mîna lui, ca şi-n a mea, o tipsie asemănătoare, pe care, cu ochii închişi, stă cealaltă căpăţînă a lui ; în capul acestui bărbos stă, tot în picioare, o femeie care ţine în mînă o tipsie asemănătoare, însă plină cu struguri, portocale, papaya, după gustul meu, un pepene feliat, ca-n tablourile multor bucătării de provincie, şi-un cuţit ; din aceste binefaceri ale naturii femeia se înfruptă zîmbind cu înţeles şi trimiţînd priviri aprige ; în a doua căpăţînă cu barbă, cea de pe tipsie, stă încă în picioare părerea de rău a bărbosului de-a se fi dus prea repede pe copcă ; în fine, în pepenele-acela, întîiul, înfiptă-n pîntecos precum o inimă rănită definitiv, stă ţăncuşa dulce şi plină cu sîmburi ; a fost decupată cu un cuţit lung şi ascuţit, cel văzut de toată lumea mai devreme şi pe tipsia femeii cu struguri şi toate celelate de-nfruptat ; acum însă, cuţitul odihneşte pe cealaltă tipsie ; toate tipsiile par aceeaşi tipsie ; de data aceasta este vorba de cea pe care căpăţîna aceea, nu demult, a închis ochii ; în miezul dulce al pepenelui stă în picioare o poftă nebună de viaţă; în faţa mea stă tata îngenunchiat întocmai ca un cavaler ; el ţine în mînă un aparat foto olympus îndelung potrivit în dreptul ochilor, dornic să prindă totul într-un trecut măreţ ; aşteaptă să zîmbesc naibii o dată, repetîndu-mi că e ultima poziţie de pe clişeu ? ; mă-ntreb cum n-a-nţeles că a pierdut deja toată splendoarea, că nu va ieşi decît o fotografie tîmpită cu mult soare şi-o plajă mai lungă decît o după-amiază, cu trupuri goale; goale şi atît ; ca-n fiecare pagină din neinspiratul album foto al familiei noastre, ca un film de dragoste, a cărui istorie se cuvine a fi întoarsă pe dos.

Dacă cineva ar vrea să-i facă ceva lui Rolex, Tibi-Zen i-ar apără cu sfinţenie sfinţenia ; a jurat să fie un jandarm paşnic şi că va folosi limbajul în locul bulanului ; pentru un viitor Dumnezeu trebuie să dea o mai mare atenţie cuvîntului, ce pula mea ; are aceeaşi poziţie de NBA, cu mîna ridicată deasupra acestui joc absurd, la nivelul ochiului meu plutitor ; cuvintele îi zboară din nou, împreună cu bobiţa verde ; Rolex, nu uita, tot timpu-ai atins sticla ! ; loviturile lui Rolex sînt imprevizibile, se datorează strabismului care la băutură îl mutilează ; sfîntul Rolex înjură şi el ca orice navetist care o vizitează pe Stela ; lui Omar îi surîde şansa de mare croitor ; mă-ntreb cum s-ar comporta dacă ar cîştiga ? ; oricum a promis că va cusea toată ziua păpuşi : îngeri, dragoni, violatori şi avioane ; pentru-o zi, e de-ajuns atît ; să fi avut şapte zile la îndemînă ar fi făcut ceva mai mult ; Ce-ar fi să iasă Bogdan acum, să ceară plata înapoi, ca Dumnezeu, că are putere, să ceră drept la abonament RATB pe 18 ani, cît va mai trăi... să-şi facă de cap ! Da bă, să vezi ce s-ar enorm poponări şi ăsta. Să-l vezi p-ormă cum cumpără tot Pro TV-ul, cum ne bagă-n cap, la televizor, textele-alea ale lui… ; mie mi-ar lua înapoi notele de plată, notiţele mele ar fi înşfăcate de Carmen-Buze-Mari, rujată neglijent, dar sigur nu va fi aşa ; o zi închinată feminităţii, în zona asta, nu ar fi cu putinţă, ar fi o erezie ; Tibi-Zen vorbeşte mai tot timpul, mai ales cînd aruncă ; uite că Dumnezeu mai cerne şi El, al doilea sfînt sau înger păzitor este Bogdan ; Jos cagula, Bogdănel ! Hai, tăticule, crezi că nu te ştim noi ? ; nu ştim cum se va înţelege cu Rolex, pe cine va lua în parohie ; şi el a nimerit în pahar şi doi sfinţi pe-o buză de pahar, duhnind a abur de Jidvei ; doi sfinţi decagulaţi.

Pe cine aperi ? ; Pe tine ! ; drept urmare, Tibi-Zen are acoperire dublă ; de-acum îşi va permite să spună tot ce-i va veni pe limbă ; Acum vreau să vă comunic ceva : cred că Dumnezeu va da poruncile lui Dumnezeu ! ; este ca şi cum ai spune că băieţii buni sînt mai buni decît băieţii răi, şi că de cele mai multe ori ies şi învingători ; Dumnezeu aude tot, vede tot ; la fel ca ochiul meu, ştiu asta foarte bine ; după un scurt comentariu la Carmen-Buze-Mari, evanghelista meniului, vine rîndul meu ; Ăsta o bagă... S-a tîmpit enorm ! Uitaţi-vă la el cum ţinteşte ! Futu-l ! Dacă nu sunt eu nu e nimeni. Da’ să vezi că ăsta o bagă, pe bune ! ; poate că Dumnezeu nu acceptă un altfel de Dumnezeu, să fie clar ; n-o s-o bag eu aşa uşor ; Hai să ne dăm modeşti acum, o bagă Tibi-Zen, să cochetezi cu Dumnezeirea, asta ţine de altceva ; notez : Cinşpe bobiţe spre infinit. ; S-a-ndepărtat, mi-e şi frică, de la pahar pînă la sticlă e prea mult, e foarte mult, pe bune ; Rolex parcă le simte cînd le aruncă ; el şi Bogadn joacă acum de formă, ca nişte old-boys ; parcă le scuipă, după ce le înveleşte într-un cocoloş care le determină precizia ; calculează, calculează, ai făcut fizică enorm, adresează Rolex, cu un ochi se uită la Tibi-Zen, care-şi pregăteşte marea lovitură, cu celălalt la peştele abstract dintr-un tablou derizoriu ; Ăsta a făcut fizică enorm ! Tac-su a fost profesor universitar… ; Tibi-Zen a renunţat la politehnică acum vreo cîţiva ani ; poziţia din care aruncă, aceeaşi, îl face mai tacticos ; de sus pare că se apropie de anvergura unui candelabru, dar văzut doar de Bogdan ; cînd nu poartă ochelari, se transformă într-un chip de chinez metisat cu neamul evreiesc ; pleoapele lui lasă o fantă foarte subţire pentru precizia imaginilor care se apropie sau se depărtează în zoom sau wide ; pentru Bogdan, în tabloul de deasupra mesei, peştele abstract intuit de Rolex este chiar o hartă ; la masa asta persistă grave probleme de reprezentare ; mi-a spus-o şoptit ; toţi avem probleme cu vederea ; fără ochelari, eu şi Tibi-Zen am reinventa totul ; nu-i spun că ochiul meu plutitor s-a plimbat în zona asta de nu ştiu cîte ori, şi că la rîndu-i a confundat sexul Stelei cu Madagascarul ; Încă cinci ture… dacă nu iese nimeni, suntem incapabili. Sau mai luăm cinci sticle, dar ne facem varză.

Diamanta, aproape absentă, crede cu adevărat că e nevoie să schimbăm ordinea ; nu ştiu ce s-o fi încurcat cu noi în după-amiaza asta ; Ăsta se-ncarcă cu energii !, spune privindu-l pe Rolex cum se apropie de sticlă, o atinge de parcă ar fi în altarul unei biserici sau în povestea cu lampa lui Aladin ; ochii lui sunt la fel de alandala, unul se uită în interiorul verde al sticlei, celălalt nimereşte într-o ultimă farfurie uitată de Carmen pe masa noastră ; Jack parcă vrea un titlu nobiliar pe care Rolex îl are deja în calitate de prim sfînt, uitaţi-vă la el cum se coieşte ! ; într-adevăr, îl privesc pe Rolex cu atenţie ; văd că este altfel, nu ştiu din ce cauză nu-şi adună privirea pierdută pe masă ; Ăsta ori e beat, ori s-a sfinţit cu-adevărat. E rîndul meu ; arunc, nimic ; se joacă peste eticheta cu Riesling, pe deasupra Jidveiului ; acolo e azi sălaşul lui Dumnezeu ; Căcat ! ; Bă, ce serios a devenit jocul ! Te-n gură de broscoi ! Hai, iartă-mi ateismul !

Dumnezeu are ureche pentru toţi ; reuşesc să-mi ţin ochiul suspendat, doar atîrn la cîţiva centimetri sub el, printre urmele ultimilor paşi, peste grăsimea filigranată a ultimelor amprente lăsate pe sticlă ; atîrn de imagini ce mi se scurg în corpul vecin de joc cu Tibi-Zen ; crupier de vorbe, de încurajări, de deschideri spre infinit ; funcţionar inconştient al destinului ; Îţi dai seama ? Dumnezeu pentru o zi... ; iau bobiţa din nou ; sînt magnetizat de-atîtea replici ; arunc direct în sticlă, aproape fără să mă uit ; ochiul meu ştia dinainte ; n-ar fi trebuit să scot nici o vorbă despre asta ; gata bă, eşti Dumnezeul meu pentru o zi, n-am ce face, efectiv sunt la mîna lui. Să vedeţi ce enorm se porcăieşte şi-ăsta, după ce a fost aicea la Stela, tot el e Dumnezeu, atît mai poate spune ;  Alege-ţi o zi, asta e, ce dracu să fac... Auzi bă, da’ trebuie să umbli toată ziua cu cagula pe cap.

Va fi al meu ; Tibi-Zen va fi al meu, o zi ; într-o zi vom discuta despre norocul de a fi Dumnezeu ; ai naibii de millerieni, pe deasupra mai au şi norocu-ăsta porcesc ; ce să-i fiu... ; ochiul încă mă trage ; îl văd pe Tibi-Zen aşteptînd ziua mare a unei întîlniri memorabile ; pînă atunci va aduna în continuare toate înscrisurile  întîlnite pe stradă în descifrarea unui mesaj ; încordat, va perora despre şansa de-a avea un Dumnezeu care să-i dea telefon, să-i spună că în ziua aceea nu vor merge la muzeu, în aceeaşi arhivă de căcat ; se vor opri în oraş, vor comanda fernet, apoi drumul şnur pînă în Matache ; Dumnezeu va coti pe Popa Tatu unde vor fi imploraţi de fiecare peştoaică să le intre în case, să le vadă fetele focoase, duhnind a sosuri şi-a alte alea…

Ştiu că între timp Giorgiana a plecat de-acolo ; Tibi-Zen a aflat de la altă ţigancă, băieţaş, ăla tînăr şi blond, de-ai trecut cu el ieri p-aici se dă mare Dumnezeu, că le-a futut pă fetele mele dă p-aicea… e jigodie, băiatule, ţi-o spun io că-s ţigancă futută de toţi ţiganii şi toţi românii şi nu mă mai păcălesc aşa uşor, că a luat-o o noapte pă una Flori care făcea meserie bună în pod la noi şi s-a dus blondu’ naibii de le-a spus la neamu’ Flori ş-a venit ţiganii de la Hala Traian cu procuratura să ne dea peste cap p-aicea… te rog io pă matale să faci fro cinci paşi mai încolo, pă altă direcţie, mînca-ţi-aş pulica ta, că noi necazuri nu vrem să mai avem… pă colţu’ nostru noi facem meseria noastră aicea, pă care o ştim şi noi şi care e cinstită cinstită, că nu furăm clientela la concurenţii din zonă, nu ne băgăm pă alţii să facem necazuri cum a făcut blondu’, ce dacă s-a ascuns în farmacie, la Montero e şmecher, ai ?, i-a spus lui Tibi-Zen într-una din trecerile noastre pe-acolo, în recunoaştere ; pereţii îi mai sprijinea doar Stela, care venea din schimb, de la Pipera, dac-o fi adevărat ce-a tot îndrugat, cum că lucrează acolo ca vînzătoare la un chioşc de pîine , Stela ia aceaşi poziţie sumo, acoperită de halatul roşu, descusut la axile, şi salută din front ; e cea mai bătrînă dintre fete, nici ele nu mai ştiu cînd au mai dat raportul şi cui.

Decizia cu privire la după-amiaza tocmai scursă a fost că : preţul vulgarităţii este absolut negociabil ; Rolex, simţind lumina înserării, s-a trezit din transa jocului şoptind împiedicat din psalmul 104 : Tu ai făcut luna spre împărţirea timpului ; soarele cunoaşte ceasul apunerii sale. Aduci întunericul şi se face noapte ; într-însa mişună toate fiarele pădurii. Puii de leu răcnesc după pradă şi cer de la Domnul hrana lor. Cînd răsare soarele, atunci ele se strîng şi în vizuinele lor se culcă, iar omul iese la lucrul său şi la munca sa pînă seara. Cît de numeroase sînt lucrările tale, Doamne ! ; fază la care faţa lui Tibi-Zen se înverzeşte, luminează electric puţina înoptare şi decide : Hai bă-n kilu’ meu ! Acu’ o dă şi el pă religioase de tonaj ! Fii mai relaxat ! ; pe socoteala exactă, încheiată de Carmen ceva mai înainte, şi  pe socoteala noastră, deşi distrată, elocventă şi încăpătoare, punem cruce încă unei nevroze ; psihicul nevrotic al lumii contemporane, pe potriva ideilor lui Karen Horney, şi aşa ne dăm din nou deştepţi, cuplaţi, descătuşaţi ; în continuare am fi putut să recurge la serviciile unui cinematograf, se cuvenea s-o fac măcar pe cont propriu, să văd un film de dragoste, cum obişnuiesc atunci cînd mă apucă disperarea ; ne-am întărit crestele de cocoşi frenetici, care nu se dau bătuţi, am coborît mai departe în propriile hohote de rîs şi-am apucat-o fiecare pe drumul său, aşteptînd încă un răsărit de soare ca un solz de peşte.