Memorialul plăceriiScenariu fantastic de Alexandra Ares
PERSONAJE:
Grupul: VIO, PEPE, RADU, JANI, FLORI, RITA, ZIZI și mulți alții. BOZO ANIMATORUL ȘOFERUL Voci de bărbați și femei
SCENA 1
(Întuneric. Se aud explozii, mitraliere, strigăte răgușite.)
Vocea #1 - Vrem libertate! Vocea #2 - Vrem să fim bogați! Vocea #3 - Merităm și noi să fim fericiți! Vocea #4 - Au! Vocea #5 - L-au călcat, mă, l-au omorât, mă! Vocea #6 - Porcilor! Vocea #7 - Ce-au făcut? L-au călcat, mă, l-au omorât, mă! Vocea #8 - Ticăloșii! Vocea #8 - Aaahhh...! (Și brusc tăcere.)
SCENA 2
(Se aude un marș funebru întâi slab apoi fortissimo. Soarele începe să lumineze un scuar străjuit de case vechi, de oraș cu obloanele trase. Unul câte unul obloanele se deschid, la început cu timiditate. Curiozitatea e mare. E atât de mare că învinge până și frica. Încep să se deschidă ferestrele apoi ușile și oamenii coboară în pâlcuri pe stradă. Sunt îmbrăcați sărăcăcios dar ochii lor sclipesc frenetic chiar și când descoperă îngroziți grămezile de morți de pe jos. Câțiva plâng. Unul dintre ei ia de pe jos o pancartă ciuruită: Bogăție și Fericire pentru toată lumea. O ridică deasupra capului victorios și le spune celor din jur)
BOZO: Haideți, fraților, după mine... să nu pierdem vremea... morții cu morții, viii cu viii... haideți să ne bucurăm de ce‑am câștigat împreună. Părăsește scuarul cu mers iute și cadențat. Ceilalți îl urmează.
SCENA 3
(Lumina orbitoare arde retina. Umbre. Se aud muzică, glume, râsete, dopuri de șampanie desfundate. Aceleași cuvinte ca la început sunt intonate în glumă):
Vocea #1 - Libertate ehee! Vocea #2 Bogăție, mă, bogăție! Vocea #3 - Merităm și noi să fim fericiți! Vocea #4 - Au! Râsete. Vocea #5 - Ai călcat-o, măi. O omori, măi... râsete. Vocea #6 - Porcilor! Vocea #7 - Ce-au făcut? Au călcat-o, măi, au omorât‑o! Râsete. Vocea #8 - Ticăloșii...
(Prin geamurile enorme și înalte ca niște vitralii lumina se revarsă orbitor deasupra unei elegante săli de recepție. Toți chiriașii scuarului sunt adunați și îmbrăcați în haine de gală extravagante. Bunul gust, ca de obicei, e la latitudinea fiecăruia. Unii dansează iar alții se îmbuibă hămesiți și încântați în fața bufetului abundent. Balul e prezidat de Bozo, retras și ridicat pe un podium unde i s-a amenajat o masă. Deasupra, în spate, este agățată în panglicuțe pancarta ciuruită. Bozo e fericit, afabil și protector. Muzica se oprește și Bozo bate de trei ori din palme. Se face întuneric. În capătul opus al sălii se deschid două uși mari și apare, luminat de un spot, ANIMATORUL.)
ANIMATORUL Doamnelor și Domnilor, iluștri invitați și dumneavoastră, domnule Bozo. (Se înclină către BOZO, iar acesta se înclină la rândul lui) Eu voi fi, cu îngăduința dumneavoastră, animatorul acestei seri. Vă mulțumim că ați venit. Faptul că suntem împreună astăzi aici, fericiți, relaxați și liberi, în sfârșit este o victorie. Să bem! Să bem pentru asta, iubiții mei!
GRUPUL Ura!!! (Oamenii toastează.)
ANIMATORUL Doamnelor și domnilor (se face liniște) Din acest moment viitorul vă aparține! Din acest moment sunteți liberi să faceți ce vreți. Sunteți liberi să deveniți ce vreți. În fine, sunteți liberi să cumpărați ce vreți. Și, haideți să fim onești, aceasta este cea mai mare plăcere, nu? Iar noi, astăzi, pentru asta suntem aici. Domnul Bozo a fost ghidul dumneavoastră în beznă și în durere. Lăsați-mă pe mine să fiu, de-aici înainte, ghidul dumneavoastră întru plăcere. Necazurile au luat sfârșit. Haideți să nu privim înapoi. Să uităm durerea! Ne așteaptă plăcerea! Pentru asta am luptat, nu?! Pentru plăcere! Bucurați-vă! Ei au murit, da, e îngrozitor, dar voi ați scăpat... Ce veți face de-aici înainte? Cum veți trăi? (Pauză) Vă așteaptă o viață ca-n filme, doamnelor și domnilor mei. Exact cum ați văzut în filme. Cu o singură condiție, desigur (lumea ascultă încordată așteptând ceva dificil) Să vreți ! (Destindere, râsete)
Vocea #1 Chiar așa?
ANIMATORUL Vrei să spuneți că nu asta vă doriți, domnule?
RADU Nu.
ANIMATORUL Da, ce vă doriți?
RADU Sănătate, că-i mai bună decât toate.
ANIMATORUL Sunteți însurat?
RADU Văduv.
ANIMATORUL Și nu v-ați dori o nevastă frumoasă? RADU Eh, la vârsta mea, vreo babă poate s-ar mai gândi să mă ia...
ANIMATORUL Bani aveți?
RADU Să-mi iau o bere sâmbătă, tot oi avea.
ANIMATORUL O casă frumoasă ți-ar strica?
RADU Ei, cui i-ar strica?
ANIMATORUL Bani câți vrei, să-ți iei o nevastă tânără și frumoasă, ți‑ar prisosi?
RADU Fugi, domle, d'aici, e prea de tot.
ANIMATORUL Da' o femeie în putere care să fie moartă după tine crezi că nu ai merita?
RADU Mai e vorbă...
ANIMATORUL Dovada! Mulți dintre dumneavoastră nu sunteți sinceri cu ce doriți nici în fața oglinzii! Amintiți-vă de visele pierdute, de visele imposibile. La început a fost cuvântul, de acord? Iar înaintea cuvântului, ce a fost, domnii mei? La început a fost DORINȚA. Ce credeți că și‑a spus Dumnezeu? Îmi doresc și eu o lume a mea. Merit și eu o lume a mea cu care să fac ce vreau. Așa și noi, iubiții mei. Suntem la început. Doriți-vă fiecare o viață nouă, mai bună, cu care să faceți ce vreți. Ordonați. Cereți și vi se va da. Vă vom prezenta oferta noastră în câteva minute. Iar acum, doamnelor și domnilor, intrați, vă rog, în sală. Poftiți, vă rog. Nu vă înghesuiți, e loc pentru toată lumea. Da, așa, priviți și vă minunați... și nu pierdeți ocazia să cumpărați!!!
(Două uși mari se deschid descoperind o sală mare, rotundă tăiată în mijloc de un catwalk, de o pistă pentru manechine. Pardoseala sclipește ciudat. Bozo intră primul. Când privește în jos nu-i vine să creadă. Pardoseala e din oglindă. O oglindă enormă, dintr-o bucată în formă rotundă. Calcă cu teamă, ca și cum s-ar teme să nu alunece sau să nu sfarme fragila pardoseală. Surpriza lui crește când vede că oglinda reflectă când fidel când deformat. Pășește din ce în ce mai hotărât și mai încântat. Cei care îl urmează trec și ei prin aceleași stări și toți sfârșesc prin a chicoti amuzați. Se aude un gong și vraja se rupe. Oamenii se grupează în picioare în jurul pistei. Un al doilea gong. Un ecran mare de pânză devine vizibil în spatele pistei. Un al treilea gong și tot murmurul încetează. Începe o paradă cu manechine. Sunt bărbați și femei superbe - toți exagerat de înalți, ca și cum ar fi o rasă mutantă. Concomitent în spate, pe ecran sunt proiectate reclame pentru obiecte de lux: mașini, reședințe, plaje, bărci cu motor, jacuzzi în forme extravagante, elicoptere... ferme de tip american, păduri, aplauze... De undeva, nevăzut de nimeni, se aude Animatorul)
ANIMATORUL Tot ce vedeți poate fi al vostru. Suntem cu toții la ceasul la care se împarte norocul. Totul depinde de dumneavoastră. Acum este ușor. Trebuie doar să vreți. Dacă nu veți reuși nu veți avea nici o scuză. Puteți deveni stăpâni pe destinul vostru. (Pauză) Vreți aceste mașini? (Pe ecranul din spate se proiectează clipuri publicitare pentru mașini de lux) Le puteți avea. Case? Uitați ce minunății. Haine? Trebuie doar să știți de care?! Iahturi? De ce nu?! Îndrăzniți? Chiar mai sus! Elicoptere? Planoare? Bani, nu bani, fabrici... de bani... Totul a devenit posibil, domnii mei. Câți oameni nu și-ar dori să fie aici, acum?
Cineva din sală țipă Dar cei care au murit?
ANIMATORUL Bine punctat. Gândiți-vă la cei care au murit! Ei au fost obligați să moară, voi sunteți obligați să fiți fericiți. Sunteți obligați să fiți bogați! Sunteți obligați să fiți liberi, să faceți numai ceea ce doriți. Acum este Momentul... Acum! Nu uitați că totul vi se cuvine. Profitați, aveți șanse egale. Nu ratați ocazia. Vă e teamă să îndrăzniți? Lăcomia, doamnelor și domnilor, este un lucru bun. Lăcomia înseamnă mai mult, mai bine. Lăcomia este cea care împinge omul la Progres... Nu credeți că meritați să gustați din plăcerile vieții?... Meritați!
(Muzica scade, manechinele ies după ce tocmai au avut parada finală. Animatorul urcă pe pista goală voios și eficient)
ANIMATORUL A venit timpul să decideți și să îmi spuneți fiecare ce doriți. Orice. Fiecare e invitat să vină la mine și să îmi șoptească în ureche o dorință. Dorința cea mai puternică, cea mai ascunsă, cea care vi se pare imposibilă. Nu vă fie frică... Uitați gogorița numită morală. Îndrăzniți! Îndrăzniți!
(Oamenii se foiesc, șușotesc și privesc toți către Bozo. Acesta ezită apoi se decide și urcă pe pistă. Șoptește ceva la urechea prezentatorului.)
ANIMATORUL (ascultă atent și-apoi se destinde într-un zâmbet) Se poate, iubitul meu, se poate. Nu crezi, dar vei vedea cât este de ușor... (Pocnește din degete. Apare un manechin, foarte înaltă și foarte frumoasă. Vine radioasă până în dreptul lui Bozo și îngenunchează în patru labe. Pe fața lui Bozo se citește un singur lucru: stupoare!) Urcă-te, dragul meu, urcă-te. Vei vedea, e un mijloc de transport eficient, rapid și încântător. Te va duce unde vei dori. (Bozo se suie stânjenit pe spatele manechinului. Animatorul scoate din rever un bici, pocnește ușor și mijlocul de transport pornește) Următorul! Cine e următorul? (În sală, rumoare mestecată de râsete) Haideți, nu aveți simțul aventurii?... Nu aveți dorințe?... Acum e momentul... profitați! Haideți, o doamnă, vă rog. (O tânără urcă pe pistă și îi șoptește animatorului dorința ei la ureche. De data aceasta apare un model masculin și el foarte înalt și răpitor de frumos. Îngenunchează) Hai, draga mea, încalecă! Încalecă pe... situație, nu mai ezita, pierzi timpul și e păcat... Timpul nu se întoarce înapoi... Apropo (către sală) e singura dorință ce nu se poate îndeplini... Hai! (Tânăra urcă, animatorul pornește, echipajul pornește în patru labe", fata chicotește. Audiența prinde curaj și începe să se-mbulzească).
SCENA 4
(Echipajele aleargă pe o câmpie. Cei de jos gâfâie, cei de sus au diverse atitudini, dar majoritatea izbucnesc intermitent în râsete deocheate.) BOZO (manechinului pe care călărește) Unde mă duci? (Tăcere) De ce ai acceptat să mă cari în spate? (Tăcere) Îți rănești mâinile... Ce dobitoc sunt... cum de am acceptat așa ceva... să mă care o femeie în spate... E plăcut... e foarte plăcut, nu zic... dar parcă aș fi preferat să te car eu... și nu în spate, barem în brațe... Cum de ești atât de înaltă?... De ce taci?... Uite că unii chiar s-au oprit și au tras pe dreapta... îți dai seama cu ce s-a lăsat... Uite la ăia... au uitat complet încotro porniseră... Nu... nu trebuie să cedez ispitei... trebuie să ajung... dar nu înțeleg... ce legătură are toată tărășenia asta cu ce îmi doresc... Ești atât de frumoasă... iar eu uite că sunt suficient de măgar că te las să mă cari în spate... Ce să fac, asta a fost înțelegerea... Frumoaso, tu nu mă placi chiar deloc...? Nu ai vrea să mă călărești tu pe mine?... (Se uită în jur.) În văzul tuturor, aici? Sunt de acord cu tine nu e cea mai bună idee... Nu înțeleg însă de ce ceilalți se țin scai de noi?! În fond... fiecare are dorința a lui... Ciudat e drumul ăsta, ce pustiu, e din ce în ce mai pustiu... Teoretic, azi ar trebui să fiu mai aproape de ce îmi doresc decât ieri, și cu toate astea e din ce în ce mai pustiu... indivizii ăștia behăie enervant, dar noroc cu ei...! Acum îi numesc indivizi... și până ieri erau tovarășii mei... De ce dracu mă simt atât de singur... Pentru că traversez o câmpie goală?... În curând o să ajungem la țintă. Ah, în fine o șosea, un autocar... Civilizație, gata... Un om! ANIMATORUL (cu un binoclu) Gata! Descălecați! Nu puteți intra în oraș chiar așa. Intrați în autocar, veți intra în oraș cu autocarul, fiecare o să fie lăsat unde trebuie. La țintă. Ăsta e tot farmecul... să știți că la un moment dat, pac! Dorința se va îndeplini!... Haideți, nu faceți mutrele astea obosite și plictisite, abia acum începe să fie interesant... V-ați strâns toți? Câțiva lipsesc... probabil că au abandonat. Treaba lor... Gata, domnii mei... gata, doamnele mele... Urcați! Vă urez călătorie plăcută... Nu vă înghesuiți la uși, e loc pentru toți... așaaa... nu există discriminări... dar fiți totuși pe fază. Puteți să plecați, frumoșii mei... Distrați-vă, bucurați-vă, și nu vă înghiontiți inutil, că nu concurați...
SCENA 5
(În autocar șoferul le face instructajul)
ȘOFERUL Doamnelor și domnilor, în calitate de Căpitan Șofer și membru unic al echipajului acestui autocar, vă urez bine ați venit la bord. (Grupul se face comod apoi începe să se foiască.)
FLORI Șofer, unde mergem noi exact?
ȘOFERUL Înainte.
JANI Putem să oprim, să facem și noi o pauză de țigară?
ȘOFERUL Puteți fuma fără grijă aici... aerul condiționat e special creat să aspire pe loc orice miros...
FLORI Nu putem să oprim deloc?
ȘOFERUL Fiți liniștiți, o să ne oprim noi la momentul potrivit...
RITA Măi, oameni buni, voi chiar credeți că vom reuși să obținem ce ne-am pus în cap?...
PEPE Te rog să nu începi cu îndoielile, gândește pozitiv, ai încredere în viitor.
VIO Chiar așa, mă... o să ni se îndeplinească dorința la fiecare, fără nici o discriminare? O fi momentul bun dar nici chiar așa... parcă prea e de tot? Cum să fie posibil așa ceva?
RADU Taci, mă, că bagi zâzanie... nu înțelegi, e un motiv unic.
RITA Are dreptate omul, parcă ne-a luat Dumnezeu mințile...
PEPE Ce e rău să își dorească fiecare câte ceva?
RITA Da, chiar așa, dacă nu pentru o dorință, pentru ce altceva să trăiești? Ca să schimbi 1000 de ani programele la televizor...?
JANI Domnilor, eu vreau să mă întorc înapoi...
BOZO: Șofer, e aici o doamnă care vrea să se întoarcă înapoi... Șoferul tace,
RITA Și eu vreau.
VIO Și eu.
BOZO Șofer? Ce faci, că doar n-ai adormit la volan? Sunt aici oameni care vor să meargă înapoi!
ȘOFERUL Înapoi unde...?
BOZO Cum unde, să ne întoarcem de unde-am plecat.
ȘOFERUL Oameni buni, sunteți copii, ați intrat în joc, jucați...
JANI Mi-e frică de atâta aventură...vreau să mă întorc la treburile mele... am uitat să hrănesc pisica. O să moară dacă nu mă întorc.
ȘOFERUL Sunt dezolat... (cineva țipă) Doamnelor, vă rog nu țipați... totul merge bine, mergem înainte și-n curând o să ajungă fiecare la țintă...
JANI La ce bun? Soțul meu a murit, copilul meu a murit, prietenii mei au murit... nu mi-a rămas decât pisica.
VIO Și-ai mei au murit.
FLORI Și-ai mei la fel... dar ei au murit ca să fim noi fericiți. Viața merge înainte și uite, e plină de oportunități, care ne așteaptă după colț. Șofer mai avem mult?
ZIZI Curând vom fi bogate și fericite, în loc să fii gata să lupți cu ghearele și cu dinții pentru ce vrei, vouă vi se‑nmoaie picioarele tocmai acum... ca țiganul la mal?
PEPE Uitați-vă la corpul meu, doamnă... opt gloanțe m-au atins dar și eu am omorât 18 la rândul meu... Cum să mă las tocmai acum...?
ZIZI Șofer!
ȘOFERUL Da, doamnă...
ZIZI Putem să ne răzgândim?
ȘOFERUL Doamnă, eu n-am primit instrucțiuni speciale, dar din câte știu, nu vă sfiiți, cerul doar este limita... puteți să vă doriți orice.
RADU Măi, oameni buni, sunteți copii... Cum credeți voi că o să ne ajungă plăcinta la toți? Cum credeți că o să avem fiecare șapte mașini, case de lux, bani, iahturi, concerne, firme de succes, funcții de prim-ministru și premii Nobel?... Cine o să facă munca de jos? Cum să ajungă plăcinta la toți?... La câțiva poate, dar în nici un caz la toți...
ZIZI Și ce propui, domnule, să ne ucidem unii pe alții ca să fim mai puțini?
RADU N-am spus asta.
VIO Da n-am ucis destul până acum? Măcar noi, ăștia de‑aici, să fim uniți și să împărțim bucatele echitabil...
JANI Domnilor, pe mine să nu mă amestecați... Eu n-am omorât nici o muscă...
FLORI Nici eu...
RITA Nici eu...
ZIZI Și-atunci, cum de-ați venit la balul nostru, al învingătorilor?
JANI Ne-am strecurat și noi, ce-i rău în asta?
ZIZI V-ați învârtit, ai?
RADU Cu ce drept, mă rog?
FLORI Eu am primit o invitație de la un prieten care era bolnav și nu a putut să vină...
RITA Iar eu am venit cu ea. ZIZI De-aia n-o să ajungă la toți...
ȘOFERUL Stați, domnilor, liniștiți... N-ați auzit ce ne-a spus... dorința fiecăruia se va îndeplini...
PEPE De unde atâtea mijloace financiare, domnule șofer?
RITA Dumneavoastră credeți că toată lumea s-a gândit la bani? Eu, de pildă, mi-am dorit să intru la facultate... Iar prietena mea să se mărite la anul... pentru asta e nevoie de un dram de noroc... Nu am cerut bani de la nimeni. Suntem fete cu demnitate.
PEPE Nu v-ați gândit voi la o bancă sau la o firmă, sau la o funcție grasă... măcar, la un hotel sau măcar la un monopol?
RITA și FLORI Nu, dom'le.
PEPE Ce proaste!
RITA și FLORI Domnule, vorbiți frumos!
JANI Au dreptate fetele... credeți că toți s-au dat cu dorințele lor la plăcinta dumitale de bani... tot ce mi-am pus ca dorință a fost să fiu din nou sănătoasă...
PEPE Cu tot respectul, dar așa ceva nu pot să cred.
RADU Dacă e adevărat, când coborâm vă rog să stați frumușel în coadă... împreună... și să ne lăsați pe noi în față... că vor fi de-mpărțit lucruri importante... între noi bărbații...
ZIZI Și noi femeile de ce să fim, mereu, în plutonul doi?
RADU Ia uită-te, că doar n-ați vrea să stați în rând cu noi?
ZIZI Păi, uite că dorința pe care mi-am pus-o chiar asta e... Să ne recăpătăm drepturile noi, femeile... noi, femeile, am rămas ultimii sclavi ai omenirii...
VIO Domnițe de-astea ca dumneavoastră, pun pariu că nici un șnițel nu știu să facă...
ZIZI Dar dumneata, ai habar cum se face un șnițel?
VIO Nu. De ce să știu eu cum se face un șnițel?
ZIZI Atunci, eu de ce-ar trebui să știu?
VIO Pentru că sunteți femeie...
ZIZI Adică ce anume de fapt, cetățean de rangul doi? Bucătăria care urmează plutonul...?! Nici pomeneală. Abia aștept să vă văd când dorința mea se va îndeplini...
VIO Și eu, doamnă, și eu! Mi-am pus în gând ca de-aici înainte toate femeile tinere și frumoase să se îndrăgostească mortal numai de tipi ca mine, bătrâni, urâți și săraci... Sunt curios ce veți face când mi se va îndeplini mie dorința
PEPE Ce dorință ți-ai pus, nebunule? Vrei ca nouă, tinerilor, să ne rămână babele? Fraților, pe el! (Ceilalți tineri sar pe el și îl omoară).
BOZO Ce faceți, oameni buni, v-a luat Dumnezeu mințile? Ce-ați făcut, oameni buni?
RITA Dumnezeu să-l odihnească și să-i ierte păcatele...
ZIZI Mulțumesc, oameni buni, că ne-ați scăpat... Auzi, să ajungem noi, femei tinere, la dispoziția unor boșorogi ca el?
JANI Cine știe ce dorințe și-au mai pus libidinoșii ăștia?
BOZO Șofer, a fost omorât un om...
ȘOFERUL Vedeți, dorințele au început să se împlinească... Cine știe cine nu-l avea la inimă... Din autocarul asta, sau din alea din spate...
BOZO Dar cu dorința lui cum a rămas?
PEPE Era musulman, îl așteaptă în cer 1000 de fecioare. Să se sature.
BOZO Șofer, în spate au mai murit trei...
PEPE Tocmai aflaseră că-și puseseră fiecare aceeași dorință: să ajungă cei mai bogați oameni din lume...
BOZO Ce... dorință îndrăzneață, la așa ceva nici nu m-am gândit... mă întreb dacă dorința asta a rămas acum vacantă? PEPE Nu cred... Precis a mai rămas cel puțin unul... De ce crezi că le-a făcut felul?
ZIZI Domnilor, vă dați seama că printre noi au răsărit câțiva ucigași...?
PEPE Doamnă, dar erau și înainte... Știți și dumneavoastră de unde venim cu toții...
ZIZI Da, domnule, dar atunci era vorba despre o cauză... Acum nu există nici o cauză. Suntem într-un voiaj de plăcere... totul a început cu câteva dorințe nevinovate.
PEPE Dorințele au fost secrete, cine v-a spus că au fost toate nevinovate...? Poate că au fost și dorințe vinovate.
ZIZI Domnule, dar am fost toți invitați într-un cadru select, la o sărbătorire sfântă, cu oameni de bine...
FLORI Are dreptate, n-am fost la un bal al borfașilor...
JANI S-a numit ceremonia eroilor... Balul învingătorilor... Chestia cu dorințele a fost concepută ca o mică răsplată, să ne facă viața plăcută... ȘOFERUL Sfatul meu este să uitați cele întâmplate și să vă distrați... Uitați ce peisaje frumoase, beți, mâncați... știți unde e barul... ascultați muzică!
BOZO Cadavrele o să înceapă să pută. Trebuie să oprim și să anunțăm familiile. Să-i îngropăm creștinește.
ȘOFERUL Dacă ne întoarcem înapoi trebuie să vă luați adio de la toate dorințele voastre. Sunteți toți de acord...?
BOZO Supunem la vot? Cine e de acord. (Nimeni nu ridică mâna). Nimeni?
Toți (în cor) Este o șansă unică, Bozo! Renunțăm acum, o să rămânem niște pârliți tot restul vieții.
ȘOFERUL Asta e și părerea mea, când vrei să urci un munte nu e bine să te mai uiți în jos. Îți pierzi echilibrul, cazi și nu te mai ridici niciodată. Nu vă mai uitați în jos, uitați-vă în sus.
JANI Nu există fericire pentru toți, e absurd, fericirea unora e necazul celuilalt... Așa a fost întotdeauna... plăcerea noastră trebuie să fie luată de undeva, de la cineva...
BOZO Dar noi pentru asta ne-am luptat până acum... Cei care au murit, pentru asta au murit... erau prietenii noștri, frații noștri...
Voci în cor Da, și de aceea putem azi să dorim orice.
BOZO Să ne dorim chiar orice.
Voce Ce dorință ți-ai pus, Bozo?
BOZO Ca de-aici înainte eu și voi toți să nu ne clădim fericirea și binele pe răul și nefericirea nimănui. Plăcerea noastră să nu însemne necazul altei persoane. Bunăstarea mea să nu însemne sărăcia ta. Viața mea să nu însemne moarte ta. Dacă oamenii ăștia au murit înseamnă că dorința mea nu se va împlini. Dacă dorința mea nu se va împlini, nici dorințele voastre nu se vor împlini...
RADU Stați puțin, oameni buni, ce se va întâmpla când doi oameni își vor dori lucruri care se vor bate cap în cap? În cazul ăla dorința cui se va împlini? Șofer, răspunde-ne tu.
ȘOFERUL Habar n-am, doamnelor și domnilor, nu am fost instruit. Mi s-a spus doar să vă duc la destinație. Și uite că am ajuns. Doamnelor și domnilor, puteți coborî.
Toți Am ajuns?
ȘOFERUL Nu știu dacă ați ajuns... la destinația finală, dar eu până aici am fost angajat să vă duc. Am auzit că s-ar putea să trebuiască să treceți o graniță.
PEPE Ce graniță, dom'le? Să nu spui, acum, că trebuie să ne declarăm dorințele la vamă?
ȘOFERUL Nu mă întrebați, că nu știu nimic. Haideți, coborâți, vă rog.
SCENA 6
(Ușile se deschid. Oamenii coboară. Jos, în fața unei case mari, vechi, îi așteaptă Animatorul. Cu un ansamblu de lăutari care cântă muzică de voie bună.)
ANIMATORUL Ei, cum a fost drumul? V-ați simțit bine, v-ați distrat?
BOZO Câțiva dintre noi au murit.
ANIMATORUL Haideți, intrați...
BOZO Ați auzit? Câțiva dintre noi au murit!
ANIMATORUL Ce păcat! Lăsați, o să am eu grijă de tot...
BOZO (Încercând să obțină o reacție) Au fost omorâți.
ANIMATORUL Hai, intrați toți.... pe rând, pe rând... luați-vă după semn.
(Oamenii coboară din autocar în șir indian, intră pe ușa larg deschisă și pătrund într-un coridor strâmt. În spatele lor ușile se închid. Se aude o muzică plăcută și un ticăit de ceas. Oamenii înaintează curioși. Ajung într-un hol mai lat unde-i așteaptă Animatorul. În partea opusă direcției de unde vin, o ușă îngustă, metalică, închisă.)
ANIMATORUL Haideți, grăbiți-vă, aproape că ați ajuns. Sunteți aproape. În camera cealaltă.
BOZO Stați! Nu mai înaintează nimeni. (Animatorului) Ce se întâmplă când două dorințe se bat cap în cap? Cine o să câștige?
ANIMATORUL Cum cine o să câștige? Cine o să ajungă primul! Grăbiți-vă, intrați! (Cele două uși se deschid. Întuneric și un pod lung îngust. Oamenii încep să se îmbrâncească și să se bată ca să își facă loc să intre primii. Se produce o îmbulzeală. Bozo reușește să intre primul, și în spatele lui oamenii vin puhoi. Odată intrați se aude vocea Animatorului.)
ANIMATORUL Curaj! Curaj! Curaj... (Din difuzoare se aude din ce în ce mai tare muzică de operă și un ticăit de ceas. Prin penumbră priveliștea e înspăimântătoare. Pista îngustă, lungă, interminabilă parcă, ridicată cam la doi metri de la podea, străbate ca un pod o sală plină de obiecte de lux și cadavre cu fețele acoperite de fard. Printre mormane unii încă mai mișcă vag din pleoape sau din mâini. Bozo vrea să se întoarcă, dar înaintează pe pistă silit de presiunea din spate, a oamenilor care se îmbulzesc orbește înainte. Presiunea crește necontenit. În față vede o ușă și aleargă încercând să ajungă cât mai repede la ea și să scape. Se împiedică, pista e foarte îngustă, cade, se ridică. Ajuns la câțiva metri vede că ușa e închisă, și de fapt pare doar pictată pe zid. Disperat, se oprește câteva secunde, vrea să se întoarcă și începe să țipe.)
BOZO Întoarceți-vă! E o farsă! E o trapă! Aici nu-i nici o ușă! O să murim cu toții! Opriți-vă! Înapoi, înapoi, înainte nu e decât un cimitir... (Muzica din difuzoare îl acoperă. Presiunea din spate crește. Știe că o să cadă primul. Oamenii împing. Chipul lui e îngrozit.)
SFÂRȘIT
|