Umple, iubito, cu vin
vechi potirul
Umple,
iubito, cu vin vechi potirul,
Fructul luminii, limpezit de muze,
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul.
Așterne masa cu-n surâs pe buze,
Așează pâinea și veghează mirul
Ademenind spre trupul blând zefirul
Aromitor al zorilor
lăuze.
Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,
Aruncă lemne pe altar. Apoi
Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară
Vom dezbrăca veșminte. Drepți și goi
Ne vom topi ca un palat de ceară
În flacăra dintru adânc de noi.
Poem de
Adrian Munteanu
|