Umple, iubito, cu vin vechi potirul



Umple, iubito, cu vin vechi potirul,
Fructul luminii, limpezit de muze,
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul.

Așterne masa cu-n surâs pe buze,
Așează pâinea și veghează mirul
Ademenind spre trupul blând zefirul
                                                                          Aromitor al zorilor lăuze.

Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,
Aruncă lemne pe altar. Apoi
Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară

Vom dezbrăca veșminte. Drepți și goi
Ne vom topi ca un palat de ceară
În flacăra dintru adânc de noi.

 

                  Poem de Adrian Munteanu

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved