MICHEL MARTIN

Cel mai frumos poem

 

atunci toţi vulturii cu muntele pe buze
au deschis calea măgarilor deodată înmuguriţi
şi abdomenul încordat al cerului
redistribuind vidul
cu o mână largă de gâscă recent caritabilă
de la păzitorii diamantelor rare
până la ieşirea de urgenţă
taxatorul violet costul celui de-al paisprezecelea
deces

pe o labă tunsă de lebădă ea era dalbă
cu fulare domestice pentru degetele abia înflorite
ea era un fenomen zambilic de sensibilităţi lagune
deocheat abisul coastelor nedimensionate
cu şosete girafe pe columnele lactice
cu distilare solară
ea mesteca frunzele lotusului diurn
cu doi
şi cu alte numere nemaivăzute
în culori suficient solitare

şi au zburat cu spatele năpârlind spre cardinalul defunct
apoi au venit şi balerinele de-un singur picior torţionar
s-au rătăcit cancerul sida şi alte boli regale
de toate lalelele şi-au căutat accesorii mai puţin grave
pentru cord şi plămânul stâng
producţia de struţi cinefili s-a prăbuşit în scaun ca o bătrână lunară
şi au plâns toţi decibelii peştilor
au plâns şi văduvele ochiurilor de canal
cu sare de mare

ea stătea cu stoluri de inimi amare la piept
cu verande descendente în polenuri surde
cu tablouri moi fără pedichiură
ea se spăla cu apă de stâncă visată
cu lava tărâmurilor statuare
ea se numea cu glasul vazelor de cristal
apoi întorcea şi celălalt trup
cu palma neghicită
de striga mierea din faguri să cadă pe câmpuri
şi mai apoi
doar nu era nimeni acolo
pe ea să o vadă
cum doarme cu-o punte de urşi albi
pe pleoape
şi canguri rotunzi între dinţi

a venit şi întârziatul piton până la urmă
cu pielea prinsă la gât înmărgelat
ca o ploaie de vară biciuind ţestoasele de nisip
cu fire inaugurale de prundiş pe gene
pitonul el
cu otrava pe unghii el
cu mine să crească
în patria din care te voi scrie

Deshumare

oul
labiile mentolate
desărarea pinului
alp
cum ninsă în scânduri
corintic
şi regn aval despre
ulii să se fugă
despre splina râului
carenţe în brumă
cu ra
şi lumina necopţilor zei
acolo
pe stalagmitul rotund
la buze molare
ceaţa înaripatei în crustă
pieptănatele râme
divagate
cu crengi de fiere
sonat şi murg malul
de ferigi
plânsă de vreasc şi mit
o de alună albă
albă de pădure
fiindcă te aur
cu cot de pământ şi
te stoluri cu vene
rabine
în vecii vecilor

numai
rămâi

Dintre rictus si vid
 

vulgar
când cu creionul înfipt în nervul măselelor la ciorapii
de mătase lipicios curbând fotoliu braţul pe după unghiul
de atât de crude grade picior în macii grotelor cu roşu
cotul înghiţind un aer două aere pierzanie cum cercul gurii
plesnit pe jumătate întoarce linia pe dermă stalagmita
unei precăderi pretează cu volane scoase de unde
şi cum pahar tot înalt cu degetul fredonânad abajurul plastic
d'etre profund d'etre debusolat în trepte
tendre comme je suis coeur
comme je suis nu

timpurie pielea creponată de sumbru şi nările peste nări
avans cu lumină difuz pe fond sonor germinaţie de pete
ascuţite rime de dormitor cum mai mult cum mai
organe pe pânză zvâcnet în cerul limbii digestie de
osul sacrum saxofonând pe metru pe inch pe cub
toxic pedala cozilor la adăpost de interjecţie
zid pe zid pe ore în comă confuzie cu alb şi negru
entorsă de buze la pătrat diluat în febril dans
semilun dintre poate şi niciodată dintre rictus şi vid
comme tu est nue
comme tu est la femme de ma terreur
 

Excremente în culori valide

o cailor maro ca un derbedeu din autobuz să facă grafitti
pe imperiul paraşutelor cu fuste verzi învârte-mă ca pe un carusel de coifuri
soldăţeşti nepictat şuvoi scârţâit pe copiii mulşi de copilărie
vânt printr-o spânzurătoare cu râsete vin clovnii cu uragane
de prafuri ridicătoare un sul de intestine ca frânghii în muzicuţe
pe care leagănul fericirilor mele dezexistente fanfara ovulelor
cu o praştie plonjând printre vase marine la tribord
mi-a decedat faima de câine da eu am ales cară-te acum
am o pungă cu rotunduri mezozoice ca să-mi demolez
coase-mă de şnururi c-o cravată nepurtată c-o gură scoasă la licitaţie
e cineva mai sus de mine pe dracu' mai e sună ambulanţa
vizionarilor decantaţi moartea mi-e-n carouri şi atrage
magneţii nici unor planete am bilet la propria-mi decapitare
se ţine cu public notează adresa e un bulevard neîmpuşcat asexuat
la zid cu tot stomacul ei de pasăre cică virgină la zid cu francofonia
hei tu mişcă în ritm microsoftic traversează câmpul cu bălării
până să cred c-aduci contribuţii eroilor dezonoraţi taie
scena asta a fost în plus lasă-mi o clipă numără până la
anul naşterii mele apoi o luăm de la capăt de la
vino şi dezgustă-mă cu elaborare orhideică vastă
cu crematorii de viespi aleatoare topogan reumatic
de cine ştie poate te chem într-o vreme când închid
benzinăriile şi dispar scările rulante te chem pe un ecran de cinema
cu butoane deposedate cu verdict în derulare
nu prea mult
doar să-ţi pun degetul la suma axelor astenice
şi să-ţi dau un nume cu un apostrof
înregistrat
după semnalul sonor

această
frumuseţe
matematică

Fericiţi cei

uite am măsurat distanţa dintre pagini şi culoarea alb

cu o fotografie păstrată pe masă

laptele curgând aproape surd până la Mozart şi înapoi

te-nvelesc cu pantofi tociţi cu pielea căutătorilor de lumină

te-nvăţ o limbă moartă aşa cum la cinci luni mă

ridicasem din stomacul tuturor mamelor

si predicasem la templul marginii de soare

îţi mişc iarba pomeţilor cu celelalte paturi de

moarte cerul prăvălit în această leucemie sfântă

gustul tău pudra fiinţelor grăbite prin taverna joasă

de cai senzuali tu măturând magia neagră cu o lingură

de aur cuplul cozilor împletite una de alta funde în catifea

o măceaşă de sticlă

două măceşe de sticlă

se-ntorc ploile de la plouat ceasul îşi schimbă rochia

cu trei mâini şi mai apoi cu patru numele tău vine alergând

se aşează în fotoliu aprinde sexul de voal al pianului

pe ţigle se aşterne scrumul oamenilor ce-au început să

îmbătrânească găinile ouă găini biserica e departe de sat

departe de răguşeala câinilor stând pe foc

un bărbat bate la uşă îşi caută umbra întinde mâna

dinspre dumnezeu

mă culc pe ziduri pe ziduri şi pe spinarea

ochilor care plâng

Poezii din volumul "Ipostaze de bestie" de Michel Martin, apărut la Editura Marineasa, 2004.