|
Raluca Baciu
*** întîrziere ar fi trebuit să-ți fi scris despre altceva omul cu ochi de culori diferite amprentele indecise ale zilelor în acuarelă mă visează urcînd neîntrerupt o scară pînă nu se mai întîmplă nimic poate expresia scării trasată de pașii lipiți de trupuri străvezii peste care călcăm cu grijă ca peste un teren minat altul cultivat cu flori rare îl străbați pe întuneric bîjbîind cineva mă strigă grăbește-te în rîndurile acestea pisicuța denise miaună împletind picături tremurate peste foița elegantă a volumului baudelaire șezlongul prăfuit în care s-ar fi putut trezi și-a aprins o țigară cafeaua neagră macină umbre rarefiate despre euvisulscara ne clătinăm împreună săruturi pe lama cuțitului într-o după amiază de august trenuri care iau foc înainte de intrarea în gară sub privirea copilului pipăie pe peron un rest de țigară îmbibată într-o peltea de ruj din coajă de portocală întinsă peste acoperișurile pătrate n-a mai plouat niciodată de cînd oameni cu gînduri din aripioare de pește zîmbesc întîrziat tăcerea puțin ondulată ceasuri de pîslă murdară cam atît
|