Dhammapada

Versurile gemene

1. Legile [universului] şi condiţia fiecăruia, totul¹ este precedat de Minte (manas); totul este guvernat de Minte, totul este ţesut² de Minte. Dacă un om vorbeşte sau acţionează cu mintea pervertită, suferinţa îl urmăreşte [îndeaproape] precum [urmăreşte] roata, piciorul boului care trage căruţa.

2. Legile [universului] şi condiţia fiecăruia, totul este guvernat de Minte (manas); totul se bazează pe Minte, totul este ţesut de Minte. Dacă un om vorbeşte sau acţionează cu mintea curată, fericirea îl urmăreşte [îndeaproape], precum umbra care nu-l părăseşte nicicând.

3. "Cutare m-a insultat, m-a bătut, m-a înfrânt, m-a jefuit" - în acei care întreţin asemenea gânduri, ura nu va lua sfârşit nicicând.

4. "Cutare m-a insultat, m-a bătut, m-a înfrânt, m-a jefuit" - în acei care nu întreţin asemenea gânduri, ura va lua sfârşit.

5. Căci ura nu ia sfârşit prin ură nicicând; ura ia sfârşit prin dragoste, aceasta-i regulă veche.

6. Proştii nu ştiu că aici sfârşitul vine pentru toţi; dar aceia care ştiu, vrajbele lor încetează pe dată.

7. Pe acela care trăieşte urmărind doar plăcerile, cu simţurile nestăpânite, lipsit de moderaţie în [ceea ce priveşte] hrana, leneş şi slab, Mara (cel care ispiteşte) îl va doborî cu siguranţă, precum doboară vântul un copac slab.

8. [Dar] pe acela care nu trăieşte urmărind plăcerile, cu simţurile stăpânite, moderat în [ceea ce priveşte] hrana, credincios şi puternic, pe acela cu siguranţă că Mara nu-l va doborî, precum nu poate doborî vântul muntele de stâncă.

9. Cel care doreşte să îmbrace straiele de ascet fără a se fi eliberat de impuritate, care dispreţuieşte moderaţia şi adevărul, nu este demn de straiele de ascet.

10. Dar cel care s-a eliberat de impuritate, în care toate virtuţile sunt adânc înrădăcinate, şi care preţuieşte moderaţia şi adevărul, acela este demn într-adevăr de straiele de ascet.

11. Cei care-şi imaginează ca real ceea ce este [de fapt] amăgire, şi care văd ca amăgire ceea ce este [de fapt] real, nu ajung nicicând la adevăr, ci urmează vane dorinţe.

12. [Dar] cei care cunosc ca real ceea ce este într-adevăr real, şi ca amăgire ceea ce este [într-adevăr] amăgire, ajung la adevăr, şi urmează dorinţe juste.

13. Aşa cum pătrunde ploaia în casa cu acoperiş prost, va pătrunde dorinţa în mintea lipsită de meditaţie.

14. [Dar] aşa cum nu pătrunde ploaia în casa cu acoperiş bun, nu va pătrunde dorinţa în mintea care meditează corect.

15. Cel care face rău jeleşte pe lumea aceasta, şi jeleşte şi în următoarea; el jeleşte în amândouă. Jeleşte şi suferă, când vede răutatea propriilor sale fapte.

16. [Dar] omul virtuos are parte de multă bucurie pe lumea aceasta, şi are parte de multă bucurie şi în următoarea; el are parte de multă bucurie în amândouă. Are parte de multă bucurie şi este fericit, când vede puritatea propriilor sale fapte.

17. Cel care face rău suferă pe lumea aceasta, şi suferă şi în următoarea; el suferă în amândouă. Suferă când se gândeşte la răul pe care l-a făcut, [şi] suferă şi mai mult când ia calea lumilor inferioare.

18. [Dar] omul virtuos este fericit pe această lume, şi este fericit şi în următoarea; el este fericit în amândouă. Este fericit când se gândeşte la binele pe care l-a făcut; şi este chiar şi mai fericit când ia calea lumilor celeste.

19. Omul fără minte, chiar dacă poate să recite [pe de rost] o mare parte [din învăţătură], dar dacă nu o şi practică, nu are parte [cu adevărat] de condiţia de ascet călător (bhikshu); ci [el] este ca un văcar care numără vacile altora.

20. [Dar] cel care aplică învăţătura, chiar dacă nu poate să recite [pe de rost] decât o mică parte [din aceasta], dar care s-a lepădat de dorinţă, ură şi ignoranţă, şi care a dobândit adevărata cunoaştere şi liniştea minţii, el, neataşat de nimic în lumea aceasta şi în cea care urmează, are parte cu adevărat de condiţia de ascet călător (bhikshu).

¹ În pali: "Mano-pubbangama dhamma mano-settha mano-maya".
Referitor la sensul termenului dhamma (sk. dharma), în "Introduction a l´Histoire du Buddhisme", Burnouf scrie: "Eu traduc de obicei acest termen prin condiţie, alteori prin lege, dar niciuna dintre aceste traduceri nu este întrutotul completă; trebuie înţeles prin dharma ceea ce face ca ceva să fie ceea ce este, ceea ce constituie natura sa proprie (...)".
Fausböll a tradus sutra astfel: "Natura urmează principiul minţii (...)", F. Max Muller: "Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit (...)", iar Childers: "Facultăţile mentale (vedana, sanna, şi sankhara) sunt dominate de Minte (...) ".
Varianta din text se bazează pe explicaţia primită de traducător de la gurul său, Titi: "Totul este Minte".

² Sau: "totul este o iluzie a Minţii", sau "totul este fabricat din Minte", sau "totul are ca substanţă Mintea".

Adunarea minţii

 21. Adunarea minţii este calea nemuririi (amrita), împrăştierea minţii este calea morţii. Cei cu mintea adunată nu mor, cei cu mintea împrăştiată sunt [ca şi] morţi.

22. Înţelegând aceasta cu claritate, cei înţelepţi practică adunarea minţii, în ea îşi găsesc bucuria [...].

23. Aceşti oameni înţelepţi, care meditează (jhana) fără încetare, cu perseverenţă de neclint, ating Nirvana, suprema eliberare, absenţa oricărei legături.

24. Cel dârz, atent, cu fapte curate, care discerne, care se înfrânează, care trăieşte în conformitate cu dharma, care practică adunarea minţii - gloria lui va creşte neîncetat.

25. Prin dârzenia efortului, prin adunarea minţii, prin disciplină şi stăpânire de sine, cel înţelept îşi poate face o insulă pe care nici o viitură n-o poate copleşi.

26. Ignoranţi şi proşti, oamenii de rând se complac în împrăştierea minţii. Înţelepţii îşi păzesc adunarea minţii drept comoara cea mai de preţ.

27. Nu te complace în împrăştierea minţii, nu fi prieten al plăcerilor simţurilor! Numai cel cu mintea adunată, care meditează, obţine bucuria cu adevărat mare.

28. Izgonind împrăştierea minţii, prin adunarea minţii, cel înţelept, urcând în turnul cel înalt al înţelepciunii şi al discriminării, lipsit de suferinţă, priveşte mulţimea care suferă, aşa cum unul care stă pe un [vârf de] munte priveşte în jos la prostimea de la baza muntelui.

29. Cu mintea adunată între cei cu mintea împrăştiată, treaz între cei care dorm, omul înţelept merge înainte, ca un cal iute care lasă în urmă gloabele.

30. Prin adunarea minţii s-a ridicat Maghavan (Indra) la conducerea zeilor; oamenii laudă adunarea minţii; împrăştierea minţii este întotdeauna privită cu dispreţ.

31. Un bhikshu care îşi găseşte bucuria în adunarea minţii, care priveşte cu teamă împrăştierea minţii, avansează ca incendiul în junglă, arzând toate legăturile, mici sau mari.

32. Un bhikshu care îşi găseşte bucuria în adunarea minţii, care priveşte cu teamă împrăştierea minţii, nu poate cădea îndărăt - pentru el Eliberarea este aproape.

Appamadā ("adunarea minţii" în pali, apramada în sanscrită) semnifică în sens literal absenţa împrăştierii minţii, superficialităţii, lipsei de atenţie şi de gândire, care caracterizează starea de conştiinţă a oamenilor comuni. Este echivalată şi prin "atenţie".  Appamadā este prima reculegere, şi se consideră că toate virtuţile îşi au rădăcina în ea.

Mintea (citta)

33. Aşa cum făuritorul de săgeţi îndreaptă o săgeată, omul înţelept îşi îndreaptă mintea [cea] agitată şi instabilă, care este dificil de păzit, dificil de reţinut.

34. Ca un peşte luat din casa-i de ape şi azvârlit pe uscat, mintea tremură şi zvâcneşte în regatul ispitelor.

35. Excelent, într-adevăr, este să obţii stăpânirea propriei minţi, care este dificil de reţinut şi volatilă, şi apucă orice doreşte; stăpânirea minţii aduce fericire.

36. Înţeleptul să-şi păzească mintea, care este dificil de perceput, înşelătoare, şi apucă orice doreşte: păzirea minţii aduce fericire.

37. Locuind în spaţiul gol, mintea este fără formă; ea călătoreşte departe, singură; cel care obţine stăpânirea minţii este eliberat din legăturile lui Mara.

38. Dacă mintea nu este neclintită, dacă nu cunoaşte adevărata lege, dacă pacea este lăsată în voia valurilor [minţii], cunoaşterea sa nu va fi niciodată perfectă.

39. [Dar pentru] cel care a trecut dincolo de bine şi rău, a cărui minte nu este îmbibată [de gânduri şi de dorinţe] şi nu este întristată [de ură], pentru acest om vigilent nu există frică.

40. Realizând că acest corp este [fragil] ca un ulcior [de argilă], prin fixarea minţii neclintită ca o fortăreaţă, Mara trebuie atacat cu sabia înţelepciunii; [după aceea,] ceea ce a fost cucerit trebuie apărat, [păstrând] libertatea faţă de ataşament.

41. Nu peste multă vreme, vai! acest trup va zace pe pământ, dispreţuit, lipsit de conştiinţă, ca un butuc de lemn care nu foloseşte la nimic.

42. Cât de mare ar fi răul pe care l-ar face cuiva un duşman, cât de mare ar fi răul pe care l-ar face cuiva cel ce-l urăşte - o minte prost condusă îi va face un rău şi mai mare.

43. Cât de mare ar fi binele ce l-ar face cuiva o mamă, un tată, sau orice rudă; o minte bine condusă îi va face un bine şi mai mare.

 În Canonul Pali, Suttapitaka, "coşul Suttas-urilor" conţine cinci culegeri ale discursurilor şi învăţăturilor pe care Buddha le-a dat cu diferite ocazii discipolilor: Digha Nikaya, Majjhima Nikaya, Samyutta Nikaya, Anguttara Nikaya şi Khudhaka Nikaya. Dhammapada (în sanscrită Dharmapada), "stanţele Dhammei" este partea a doua din Khudhaka Nikaya, a cincea culegere din Suttapitaka.

Traducere şi adaptare de Bogdan Paul după Sacred Books of the East vol. X, F. Max Müller, The Clarendon Press, Oxford 1881.

Textele de mai sus reprezintă primele trei capitole din Dhammapada şi au fost publicate anterior în Yoga Bulletin, numerele 14, 15 şi 17: http://www.tititudorancea.ro

Mulţumim lui Bogdan Paul şi lui Titi Tudorancea pentru permisiunea de a reproduce aceste texte aici.