Un pârâu fără apă

 de George Dumitru

-         Ma iubesti? m-a intrebat tam nisam.

-         Bineinteles, am mintit-o, ce intrebare e asta?. Si m-am urcat pe ea. Asa, sa o linistesc.

Nici nu trecuse un an si deja ma saturasem. Ma saturasem de gura ei cu buze carnoase, de parul ei roscat si buclat, de mainile ei cu degete lungi si subtiri, de genunchii ei slabiti de o boala din copilarie. Ma saturasem de gatul ei brazdat de santulete din ce in ce mai adanci, de ochi ei mici caprui deschis, ma saturasem pana peste cap de urechile ei vesnic rosii, ce ciudatenie sa ai mereu urechile rosii, nas rosu mai auzisem, mai vazusem, dar urechi nu.

-         Auzi? Se trezi iar brusc sa ma intrebe, dupa ce imi scursesem lichidul alb intre picioarele ei bronzate.

-         Aud, bineinteles, inca nu am asurzit.

-         Era doar o forma de apel, nu o lua chiar asa, rase dragalas dezvelindu-si dintii perfect aliniati.

Ma saturasem de alinierea lor, ma plictisea la culme albeata lor nefireasca in contrast cu pielea aramie a fetei. Mi-am reprimat impulsul de a-i pocni scurt si tare, sfaramandu-i in mii de cioburi alburii.

-         Auzi?, continua in acelasi stil, nu vrei sa facem un copil? Tare mi-as dori un copil de la tine, cobori vocea mangaindu-ma tandru in josul buricului. Taaree…

Mda, copil imi trebuia mie acum, aveam de toate numai copil nu.

-     Hmm, m-am trezit mormaind, nu putem sa facem acum copil.

-         De ce? De ce sa nu putem? Nu vad nici un motiv zise si se ridica sprijinindu-se intr-un cot. Doar daca nu te simti tu in stare, puncta si se uita fix in ochii mei semiadormiti.

Incerca sa se joace cu orgoliul meu, adoptase o tactica straveche, vroia sa sar, sa-i spun curajos, Cum sa nu ma simt in stare, dar ce crezi tu ca sunt eu, un Papa Lapte? Nu draga mea, nici pe departe, eu sunt viteaz, nu ma face el pe mine un copil, ci mai degraba eu il fac pe el, in trei minute totu-i gata, ia pregateste-te, tu pe spate cu bazinul usor ridicat, eu peste tine, am auzit ca asa sunt sanse mai mari sa ramai gravida, hai!

-         Nu e vorba de asta, am spus calm. Dar, vezi tu, nu avem veioze.

-         Aha, zise, asa e, uite, veioze nu avem. Cum sa facem noi copilul daca nu avem veioze? Vezi tu,  ma ingana, ne trebuie neaparat lumina, si nu orice fel, ci de veioza.

-         Poti sa ma ironizezi cat vrei draga mea, am zis gandindu-ma din ce in ce mai mult la lovitura scurta si puternica in mijlocul danturii albe. Dar faptul ca nu ne mai permitem acum sa ne luam doua amarate de veioze ma face sa cred ca nu ne putem permite un amarat de copil. Asa ca e mai bine sa mai asteptam, macar pana ne luam veioze. Intelegi?

-         O dai de gard, asta faci. De fiecare data cand aduc vorba de copil, imi vii cu tot felul de motive stupide. Cateodata chiar ma intreb daca ma mai iubesti sau nu.

-         Draga mea,  te iubesc de mor, am mintit-o din nou si am sarutat-o usor pe urechea stanga. Nu stiu cum de pot minti cu o asemenea naturalete. Este ceva deosebit in ceea ce ma priveste. Daca nu iti fac acum un copil, nu inseamna ca nu te iubesc. O sa vina si copilul, fii fara grija, ca doar asta este mersul lucrurilor in viata. Dar putin mai tarziu…

-         Cand? Ca ma tot amagesti….

-         Peste un an, am zis scurt. La anul pe vremea asta il insamantam.

-         De parca ar fi o leguma, incepu sa rada.

Am ras si eu si am tulit-o la baie. Cine stie ce idei ii mai veneau. Putea sa vrea sa facem dragoste din nou. In ultimul timp ma tot vroia in ea. Asa-mi zicea, de cele mai multe ori brusc, bagandu-mi limba calda in ureche: te vreau in mine.

Ma saturasem si de limba ei calda si umeda, cu gust de tutun sau de mancare. Ma saturasem pana si de fesele ei in continua crestere, pana si de sexul ei acoperit in permanenta de par pubian. Oricat de mult mi doream sa se epileze, ma refuza.

- Nu vreau, ma doare, imi spunea mereu.

- Dar copil vrei, imi venea sa-i spun. Vrei copil, da-ti parul jos! urlam in gand.

 M-am bagat in cada si am inceput sa ma masturbez gandindu-ma la o colega de serviciu. O vedeam in fata ochilor stand in picioare, cu spatele la mine, imbracata cu o fusta neagra, scurta. In picioare avea sandale rosii cu un snur ce se strangea in jurul gambei. Neparat cu snur. Altfel nu avea ce cauta in fata ochilor mei. Mi-am imaginat-o aplecandu-se sa isi dezlege snurul. Nu purta nimic pe sub fusta! I se vedea umflatura rozalie intre pupele calde. O, doamne. Nu mai aveam mult, sa nu intre acum ca m-am fript. Sa nu cumva sa i se nazara sa vina la baie ca m-am ars. Am aruncat speriat o privire catre usa. Era inchisa iar in spatele ei nu se simtea nici o miscare. Am rasuflat usurat. Insa senzatia mi se atenuase. Trebuia sa o iau de la capat. Mi-am eliberat mintea  si m-am orientat cu toata fiinta catre sandalele rosii. I-am poruncit colegei sa lase dracului snurul si sa se atinga usor intre picioare. M-a ascultat docila, ii vedeam degetelul cu unghia mica si lacuita cum se misca usor de sus in jos. O, doamne, da. Ooo da. Ooooo DA!.

 Nu adormise din pacate. Ma astepta. M-am bagat in pat si i-am intors spatele.

-         Auzi?

Ooof

-         Aud, draga mea.

-         Stii ca sunt cea mai mica de la mine de la serviciu?

-         Da? am intrebat total neinteresat. Ca inaltima sau ca varsta? Mi se facuse somn

-         Ca varsta prostutule, rase. Si singura fara copil din department.

Imi manca zilele cu copilul ei. Ma adusese la exasperare. Imi venea sa o dau cu capul de toti peretii.

-         Eh, gandeste-te ca tu ai mai putine griji.  Hai, lasa-ma sa dorm, ca maine am o zi grea.

-         Auzi? Incepu iar. Atipisem.

-         Da, draga mea, ce mai e?

-         Sa stii  ca eu te iubesc. Chiar daca nu vei copil acum…

-         Of, si eu te iubesc, m-am simtit dator sa ii zic. Dracu ma lua daca nu ii ziceam. E o conventie: iti zice “te iubesc”, ii zici “si eu te iubesc”. Nu se poate altfel.

Devenise un automatism.

Am adormit cu gandul la colega de serviciu. De data asta purta pantaloni de stofa negri si o camasuta descheiata la ultimii doi nasturi. Nu purta sutien.

 ****

Peste cateva zile am plecat intr-o delegatie unde m-am culcat cu o pustoaica de liceu. O cunoscusem la magazinul unde trebuia sa supraveghez un inventar. Venise sa isi cumpere blugi mulati.

Avea saptesprezece ani si era mereu imbujorata.

 -Imi plac barbatii insurati, zicea intre doua gafaieli. Sunt masculini. M-am saturat de mucosii care roiesc in jurul meu. Ahh, ce bine e.

 Si isi infigea unghiile in spinarea mea. Imi facuse numai rani.

 -Esti insurat de mult? m-a luat la intrebari dupa ce terminasem.

-Nu chiar… de un an.

 Imi aprinsesem o tigara si o priveam cum statea goala pe marginea patului. Avea gatul subtire si sanii generosi.

 -Si nu iti pare rau ca o inseli?

-Nu chiar…nu.

-E frumoasa?

-E.

-Te iubeste?

-Ea asa zice.

-Tu o iubesti?

-Asa ii zic.

-Atunci de ce nu esti cu ea acasa si esti aici cu mine? se intoarse privindu-ma oarecum mustrator. Se imbujorase ca un trandafiras.

-Ea nu a vrut sa vina. Mereu i-am zis, hai cu mine, cand ma culc cu vreo pustoaica sa fii si tu acolo. Poate participi chiar, se spune ca in trei e mai placut.

Rase.

-Nu ai facut-o niciodata in trei? zise si se lipi de spatele meu gol.

-Nu .

-Nici eu… dar cateodata as vrea. Eu cu doi barbati, apoi eu cu o femeie si cu un barbat. Sunt curioasa cum o fi.

-Placut banuiesc, am zis si m-am ridicat.

Ma plictiseam.

 -Ma duc sa fac un dus, am zis. Relaxeaza-te, vin imediat. Nu iti face griji, camera e platita pana maine la douasprezece… Te asteapta cineva acasa?

-Nu, i-am minti pe ai mei ca dorm la o colega. Sa invatam pentru teza.

-Aha. Foarte bine. Esti copilul model.

 - Nu prea ma intelg eu cu ai mei, spuse dupa ce m-am bagat in pat langa ea. Sunt demodati.

- Asa sunt toi parintii, i-am zis monoton punandu-mi bratul sub cap. Ma prinsese o toropeala placuta. Fetele astea tinere scot untul din tine. Sunt vampiri energetici.

- Nu cred, nu toti. Doar ai mei. Cateodata vreau sa plec de acasa si sa ii las in plata Domnului, cu tampeniile lor cu tot. Tu ai copii? Se ridica intr-un cot.

- Nu.

- Si nu vrei?

- Hm... nu prea.

- Mai bine, copiii sunt niste monstri. Mici monstri, mancatori de carne vie. Sora mea are un baiat. Il urasc.

- Cam multa ura in sufletul tau, am zis cu ochi inchisi.

- Daca l-ai auzi cum urla din te miri ce, si tu l-ai uri.

- Probabil.

 Vorbea cam mult asa ca am luat-o in brate. Si am inceput sa o mangai intre pulpele fierbinti.

 -Ce faci…. Spuse incet lasandu-se in voia mangaierilor mele. Iar cand am patruns-o din nou, gemu prelung.

-Ahhhh ce bine e. As face asta pana dimineata.

 Am ajuns acasa in aceeasi zi, frant, cu gandul numai la somn.

-Vad ca te-au muncit, nu gluma, ma intampina sarutandu-ma apasat

-Nici nu ai idee cat, i-am zis, intorcandu-i sarutul. Dar ma asteptam la asta, asa e in delegatii.

 M-am intins in pat imbracat si am dormit tun doisprezece ore.

 ***

 Peste cateva luni am primit un telefon pe mobil. Era pustoaica din delegatie.Uitasem de ea, asa ca am fost de-a dreptul surprins.

- Am luat numarul tau de la seful de magazin, imi spuse.

- S-a intamplat ceva? am zis complet neinteresat. Eram la birou, prefacandu-ma ca muncesc. Cu cat sefii te vad mai absorbit ce ceea ce faci, cu atat te apreciaza mai mult. Chiar daca, in fond, nu faci absolut nimic. Cam ce faceam eu atunci.

- De ce ar trebui sa se intample ceva ca sa te sun?

- Nu stiu, am zis.

- Poate ca te-am sunat sa aflu ce mai faci.

- Fac bine.

 Incepuse sa ma irite. Nu diger conversatii de acest gen.

 - De fapt, chiar s-a intamplat, zise schimband tonul.

 -Stiam eu.

 - Sunt insarcinata. Si este al tau, adauga.

Am ramas o clipa in tacere.

-Esti sigura ca este al meu?

-Da, nu m-am mai culcat cu nimeni de atunci. Iar pana la tine a trecut destul… Vreau sa fac un avort. Insa nu il pot face aici, e prea mic orasul, si nu vreau sa afle nimeni. In special parintii mei.

- Aha…

- Vin in Bucuresti, si am nevoie de ajutorul tau… sa imi gasesti un doctor.

- Ai nevoie de bani?

- Da, ar prinde bine. In fond fara tine nu as fi ajuns in situatia asta…

- Da, fara foc nu iese fum, am zis indreptandu-ma spre toaleta. Bausem cam mult lichid in pauza de masa. Cand ajungi? Ai unde sa stai?

- O sa stau la o prietena, in camin, nu iti face griji. Te sun cand ajung.

 Am urinat indelung, apoi am ramas asa, uitandu-ma tamp la ochiul de apa ingalbenit din fata mea. Pana mi s-a facut frig. Atunci m-am incheiat la pantaloni, am intrat in birou, mi-am luat servieta si m-am indreptat spre casa.

Pe drum era sa ma calce o masina iar eu am lovit o batrana care m-a bodoganit batraneste. Am injurat-o in gand tinereste apoi am regretat. In fond era doar o batrana. Pe care o si lovisem.

 Nevasta-mea nu ajunsese inca, era prea devreme. M-am bagat in cada si m-am bucurat de caldura apei pentru o jumatate de ora. Apoi m-am varat in pat, gandindu-ma ca pana la urma Steaua ramane cea mai iubita echipa de fotbal, indiferent ce s-ar intampla.

 Indiferent ce s-ar intampla.

 -Hai sa facem un copil, i-am zis in seara aceea, sarutandu-i urechea dreapta.

-Cand? se intoarse spre mine.

-Acum.

-Ce te-a apucat? Parca nu aveam veioze.

-Da-le dracu de veioze. Ce zici, facem?

-Nu stiu ce te-a apucat, m-ai luat prin surprindere. Nu eram pregatita pentru asta…

-Nu iti trebuie nici o pregatire.

 M-a luat in brate si m-a strans puternic.

 -Hai, spuse si incepu sa ma dezbrace. Hai, rase dezvelindu-si dantura alba. Hai, hai , hai!

 Am avut-o de trei ori in seara aceea, furibund. Si in noptile care au urmat.

 ***

 - Cum te simti?

- Bine… cred.

Era cald afara, iar cabinetul doctorului era langa parc, asa ca am insotit-o cativa pasi la umbra copacilor.

- Te-a durut?

- Nu, nu prea.. a fost ok.

Avea privirile in pamant. Am mers o bucata de drum in tacere.

- Ma bucur ca ai venit cu mine, spuse si ma lua de brat. Si mai ales ca m-ai asteptat. Nu este o experienta prea grozava, sa stii.

- Te cred.

 - Daca mai intarziam puteau aparea complicatii, asa mi-a zis doctorul. Cu cat e mai mare, cu atat e mai greu de extirpat. De parca ar fi o masea stricata.

Rase usor.

-      Vrei sa ne asezam putin? M-am gandit sa intreb. Esti cam palida….

-         Am o mica ameteala, in rest ma simt bine. Dar hai, zise, si ma trase langa ea pe o banca. E bine aici, la umbra copacilor.

Isi propti capul de umarul meu.

 -   Stand asa cu tine aici, zise dupa un moment de tacere, m-as putea chiar simti fericita.Departe de lume, departe de tot. Doar noi doi si batraneii de pe banca de alaturi.

Am mangaiat-o usor pe par, atangandu-i ceafa. Era umeda si rece.

Un canish se gudura pe la piciarele noastre apoi incepu sa ma traga de pantaloni. L-am scarpinat dupa urechi si l-am gonit bland. A zbughit-o vesel mai departe, alergand dupa muste.

 Cainii sunt mai fericiti decat oamenii.

 -  Trebuie sa plec, zise si se ridica dintr-odata. Trebuie sa prind trenul spre casa…

 Ma saruta pe obraz si o lua spre iesirea din parc. Dupa cativa pasi se intoarse si imi arunca un sarut din varful degetelor. Apoi iesi in bulevard facandu-se nevazuta.

Am mai ramas pe banca uitandu-ma la crapaturile din asfalt de la picioarele mele. Linii frante care se impleteau unele cu altele. Mici paraiase  fara apa.

 Ca viata mea.

 Am iesit din parc dar nu m-am indreptat spre casa. Am coborat pe bulevard lovindu-ma de oameni. Asa, sa le vad reactia. Apoi am intrat la un film, intr-un cinematograf anacronic. Am vazut un film american prost, cu multe elicoptere, praf si gloante.

 Apoi am ajuns acasa.

***

-   Nu pot sa fac copii! imi zise intr-o zi, arucandu-mi-se in brate. Am primit confirmarea, zise in continuare plangand. Ultimele analize asta arata.

-         Linisteste-te, am incercat  sa par cald. Doctorii se mai inseala. Megem in alta parte, ma interesez, ai sa vezi, o sa reusim, am zis repede.

-         Degeaba, degeaba… Nu mai cred in miracole, am tot crezut lunile astea, am tot crezut…

Plangea in hohote, imi udase camasa cu lacrimile ei. I-am luat chipul in palme si i-am sters ochii.

-         Nu e sfarsitul lumii.

-         O sa ma mai iubesti? O sa ma mai iubesti?

-         Bineinteles am mintit-o privind-o drept in ochi. Bineinteles.

Apoi am strans-o din nou in brate. Puternic, sa ii arat ca vorbesc serios.

 In seara aceea am plecat. In timp ce dormea. Mi-am umplut in tacere o geanta si am plecat pe furis, cu grija, sa nu se trezeasca.

 Devenise un parau fara apa.

Iar apa e esenta vietii.