Dragă Brett Yviett, ce ne poţi spune despre Armory showul de anul acesta? În 2005, la Armory multe lucrări intră în ceea ce numesc categoria „soft mutant art”, artă mutantă moale. În artă, preocuparea pentru anatomic, biologic, sau chiar patologic nu este ceva nou. În 2000, La Galeria Gagosian din New York, artistul britanic Damien Hirst a avut un show intitulat „Teorii, modele, metode, apropieri, presupuneri, rezultate şi descoperiri.” La intrarea în galerie se găsea reprezentarea anatomică a unui tors uman intitulată „Imn”. Catalogul expoziţiei avea pe prima pagină o diagramă indicând „schimbările corpului uman după moarte”. Capitolul şase intitulat „Opt cazuri de sinucidere prin auto-tăiere sau înjunghiere” este o discuţie pur clinică a opt cazuri de sinucidere. În capitolul unsprezece „Patternurile tăieturilor/ înjungherilor homicidale” prezintă un studiu retrospectiv al acestor tipuri de leziuni efectuat pe o perioadă de zece ani într-un spital din Kuala Lumpur. În luna ianuarie 2005, în California, „Body worlds”, expoziţia cadavrelor plastifiate ale lui Gunther von Hagens, a avut un asemenea succes încît la şase zile de la închidere, expoziţia a continuat cu aceleaşi exponate cu „Body Worlds2”.
Arta evolutivă, arta genetică sau arta organică sunt dezvoltări relativ recente şi pornesc de la ideea generării cu ajutorul computerului de forme folosind anumiţi algoritmi asemănători celor din lumea vie. La începutul anilor 90, William Latham un artist vizual programator a creat Mutator, un program cu ajutorul căreia a generat cu ajutorul calculatorului forme artificiale mutante.
Observ că ai precizat că la Armory 2005 au fost prezente lucrări de soft mutant art. De ce soft? Pentru că arta lui Damien Hirst sau a lui Gunther von Hagens se adresează doar muzeelor şi câtorva colecţionari excentrici. Cine şi-ar pune pune în casă acvarii cu rechini formolizaţi, containere pline cu muşte electrocutate sau cadavre care joacă şah?
Câteva dintre lucrările de la Armory cum ar fi „Standing matter” a lui Anthony Garnley, „Fuck you asholes” a lui Jim Torok, „To beach or not to beach” a lui Andreas Diefenbach (vezi jocul de cuvinte între „beach” şi „bitch”), ursuleţii lui Piotr Uklanski, artistul foamei al lui Lee Bul şi „Soft rain suburban horror” al cuplului de artişti Jennifer and Kevin Mc Coy sunt, să zicem, mai subversive, dar tot foarte soft şi aluzive. În acelaşi sens, lucrările lui Kendell Gears, de exemplu, cu titluri ironice „La sainte vierge” sau „Annunciation” , folosesc atracţia subliminală pentru imagini pornografice şi asta, bineînţeles, din considerente pur comerciale. Lucrări de genul instalaţiei lui Marc Bijl care crirică direct societatea de consum sunt o raritate la Armory.
Nu este această „artă mutantă” deja vu? Întrebarea cu adevărat fascinantă este, cred, dacă nu este deja vecu. Arta mutantă de astăzi nu este străină de descoperirile recente din biologia moleculară, de tehnicile de clonare, implanturi, chirurgie estetică, de decriptarea recentă a genomului, etc. Cu aproximativ trei milenii în urmă, în Mesopotamia, era la la modă „arta himerică” plină de reprezentări de tauri cu cinci picioare şi feţe umane, genii cu cap de vultur sau războinici înaripaţi.
Ce-i făcea pe oamenii de atunci să fie atraşi de imagini în care pe corpul uman sunt grefate tot felul de membre animaliere? Se poate argumenta că astfel de reprezentări hibride sunt metafore vizuale care incită imaginaţia, că totul se reduce la fascinaţia noastră pentru neobişnuit, pentru grotesc. Poţi reduce totul la mecanisme mentale. Sau, pornind de la aceleaşi imagini, poţi construi o teorie a conspiraţiei a la Erich von Deiniken sau Zacharia Sitchin şi poţi argumenta că specia umană este rezultatul unor experienţe ale unei civilizaţii extraterestre, că zeii nu au fost altceva decât nişte artişti geneticieni şi că noi înşine nu suntem decît o operă de artă mutantă. Menţionam la început arta evolutivă, arta genetică şi arta organică. Cine ştie? Poate că în viitor, variantele hard ale acestora (cum ar fi, de exemplu, clonarea) vor deveni dominante şi oamenii, sub forma lor de acum, vor dispărea. Atunci la Armory show vor fi la mare preţ reprezentările tradiţionale ale corpului uman pe care urmaşii noştri le vor privi amuzaţi la fel cum priveam şi noi, odinioară, mutanţii soft din Armory 2005.
New York, 12 iunie 2005
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
