Arta mutantă şi viitorul din trecut

 

 interviu cu Brett Yviett

de Paul Doru Mugur

 

 

                                                     Olaf Brenning - We are such animals, 2005

 

Dragă Brett Yviett, ce ne poţi spune despre Armory showul de anul acesta? 

În 2005, la Armory multe lucrări intră în ceea ce numesc categoria „soft mutant art”, artă mutantă moale. 

În artă, preocuparea pentru anatomic, biologic, sau chiar patologic nu este ceva nou. În 2000, La Galeria Gagosian din New York, artistul britanic Damien Hirst a avut un show intitulat „Teorii, modele, metode, apropieri, presupuneri, rezultate şi descoperiri.” La intrarea în galerie se găsea reprezentarea anatomică a unui tors uman intitulată „Imn”. Catalogul expoziţiei avea pe prima pagină o diagramă indicând „schimbările corpului uman după moarte”. Capitolul şase intitulat „Opt cazuri de sinucidere prin auto-tăiere sau înjunghiere” este o discuţie pur clinică a opt cazuri de sinucidere. În capitolul unsprezece „Patternurile tăieturilor/ înjungherilor homicidale” prezintă un studiu retrospectiv al acestor tipuri de leziuni efectuat pe o perioadă de zece ani într-un spital din Kuala Lumpur. În luna ianuarie 2005, în California, „Body worlds”, expoziţia cadavrelor plastifiate ale lui Gunther von Hagens, a avut un asemenea succes încît la şase zile de la închidere, expoziţia a continuat cu aceleaşi exponate cu „Body Worlds2”.

 

Gunther von Hagens - Body Worlds

Damien Hirst - Hymn, 2000

 

Arta evolutivă, arta genetică sau arta organică sunt dezvoltări relativ recente şi pornesc de la ideea generării cu ajutorul computerului de forme folosind anumiţi algoritmi asemănători celor din lumea vie. La începutul anilor 90, William Latham un artist vizual programator a creat Mutator, un program cu ajutorul căreia a generat cu ajutorul calculatorului  forme artificiale mutante.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Piotr Uklanski - Untitled, 2005

Patricia Piccini - Surrogate, 2005

 

 

Observ că ai precizat că la Armory 2005 au fost prezente lucrări de soft mutant art. De ce soft? 

Pentru că arta lui Damien Hirst sau a lui Gunther von Hagens se adresează doar muzeelor şi câtorva colecţionari excentrici. Cine şi-ar pune pune în casă acvarii cu rechini formolizaţi, containere pline cu muşte electrocutate sau cadavre care joacă şah?

Cât despre arta pe calculator, fie ea evolutivă, genetică, etc, nu există (deocamdată) o piaţă pentru aşa ceva. 

În interviul trecut, dacă îţi aminteşti, spuneam că Armory show-ul devine din ce în e mai comercial. Este foarte simplu. „Moliciunea” lucrărilor de artă prezentate la Armory cu liniile lor rotunde şi culorile lor vii le face foarte vandabile.

Uită-te, de exemplu, la capetele vorbitoare  ale  lui Tony Oursler, la „Born of pop” a lui Peter Saul, la cuplul lui Naoki Kide, (by the way, ar fi interesant să-l întrebi pe Naoki Kide dacă a auzit vreodată de omuleţul lui Gopo), la mamele lui Liz Craft, la băieţelul cu urechi gigante al lui Tim Hawkinson, la „surogatul” Patriciei Piccini. Ce au toate lucrările astea în comun? Sunt plăcute fără a fi geniale, sunt moi, simpatice nu te agresează cu nimic. Asta este ceea ce se vinde acum. Oamenii află despre tot felul de orori din mass-media şi, atunci când cumpără artă pentru uz personal, vor să se înconjure de obiecte cît mai puţin agresive. O artă mutantă, da, dar în acelaşi timp o artă comercială. Olaf Brenning combină imagini decupate din reviste porno cu fragmente ale corpului uman. Aceste colaje lascive atrag, intrigă, fascinează.

Tony Oursler - Bigger than you, 2004

 

 

Peter Saul - Born of pop

Naoki Kide - A couple 2004

Tim Hawkinson - Sonic, 2004

Liz Craft - Mountain mamas, 2003

 

Câteva dintre lucrările de la Armory cum ar fi „Standing matter” a lui Anthony Garnley, „Fuck you asholes” a lui Jim Torok, „To beach or not to beach” a lui Andreas Diefenbach (vezi jocul de cuvinte între „beach” şi „bitch”), ursuleţii lui Piotr Uklanski, artistul foamei al lui Lee Bul şi „Soft rain suburban horror” al cuplului de artişti Jennifer and Kevin Mc Coy sunt, să zicem, mai subversive, dar tot foarte soft şi aluzive. În acelaşi sens, lucrările lui Kendell Gears, de exemplu, cu titluri ironice „La sainte vierge” sau „Annunciation” , folosesc atracţia subliminală pentru imagini pornografice şi asta, bineînţeles, din considerente pur comerciale. Lucrări de genul instalaţiei lui Marc Bijl care crirică direct societatea de consum sunt o raritate la Armory.

Jim Torok - Fuck you asholes, 2004

Jennifer and Kevin Mc Coy - Soft rains suburban horror, 2003

Lee Bul - Ein hungerkunstler, 2004

 

Kendell Gears - The annunciation, 2004 

 

Marc Bijl - After Steinbach, 2004

 Nu este această „artă mutantă”  deja vu?

Întrebarea cu adevărat fascinantă este, cred, dacă nu este deja vecu. Arta mutantă de astăzi nu este străină de descoperirile recente din biologia moleculară, de tehnicile de clonare, implanturi, chirurgie estetică, de decriptarea recentă a genomului, etc. Cu aproximativ trei milenii în urmă,  în Mesopotamia, era la la modă „arta himerică” plină de reprezentări de tauri cu cinci picioare şi feţe umane, genii cu cap de vultur sau războinici înaripaţi.

Winged Bull (Metropolitan Museum)

Eagle Head (Chicago Oriental Museum)

Ce-i făcea pe oamenii de atunci să fie atraşi de imagini în care pe corpul uman sunt grefate tot felul de membre animaliere? Se poate argumenta că astfel de reprezentări hibride sunt metafore vizuale care incită imaginaţia, că totul se reduce la fascinaţia noastră pentru neobişnuit, pentru grotesc. Poţi reduce totul la mecanisme mentale. Sau, pornind de la aceleaşi imagini, poţi construi o teorie a conspiraţiei a la Erich von Deiniken sau Zacharia Sitchin şi poţi argumenta că specia umană este rezultatul unor experienţe ale unei civilizaţii extraterestre, că zeii nu au fost altceva decât nişte artişti geneticieni şi că noi înşine nu suntem decît o operă de artă mutantă. Menţionam la început arta evolutivă, arta genetică şi arta organică. Cine ştie? Poate că în viitor, variantele hard ale acestora (cum ar fi, de exemplu, clonarea) vor deveni dominante şi oamenii, sub forma lor de acum, vor dispărea. Atunci la Armory show vor fi la mare preţ reprezentările  tradiţionale ale corpului uman pe care urmaşii noştri le vor privi amuzaţi la fel cum priveam şi noi, odinioară, mutanţii soft din Armory 2005.

Till Freiwald-Untitled 2004

 New York, 12 iunie 2005

 

 

 

 

respiro©2000 All rights reserved