|
Janko Ninov
1. Durerea e o frumusețe felurită Istoria se întîmplă Cînd din gură-mi curge o lacrimă
După lungile drumuri Mă așteaptă Ploile de noapte
Taine
2. Miros din nou iarba cosită Pașii Bacantelor miros Cer luminat în Noapte Pribeagul ce niciunde Pribegește Fără umbra Universului
Mă deștept ca un mistic Și anunț un miracol
Anunț Înălțimile
Mergînd pe drum eu singur bănuiesc a muntelui groaznică moarte, și cînd ajung de adevăr am parte așa cum mi-l închipuiesc.
Și îmbrăcați în bumbac negru bărbații-ncep ca să jelească, am stat și văzut curajul răposat și-apoi m-am întrebat de ce-au uitat
în orele tîrzii cînd nu cîntă cocoșii ca să sugrume cu bumbac toate găurile. Și din bezna morții
poate o nouă moarte se va naște. M-am înșelat. Au curs pădurile albastre din Munți și totu-au potopit cu Munți.
niciodată nu știu cînd va răsări soarele așa că rătăcesc prin pustiuri încărcat cu laude și plîngeri
am furat focul și l-am dat oamenilor și doar pentru o clipă mi-a fost teamă
în schimb înTartar Cîntul Strașnic mi-l cîntă Primul Cocoș cel ce-mi aduce mîntuirea fiindcă înaintea mea A crescut un Munte pentru mine
În holda semănată cu-ntrebări am întrebat ca-n fața judecătorului suprem, de obicei sînt rareori singur dar împotriva mea mereu sînt Singur.
Răspunsurile mele au arat-o a devenit fertilă, iar rîul a crestat în ea povești felurite.
Nu fug și nu mă tem de boli, cînd m-or vedea privirea-și vor osifica precum în fresce, sîngerînd în toți anii bisecți.
În zori de zi un cap de cocoș înalț-un imn. trupul mi-e un plug tras de șerpi brăzdînd pămîntul, de unde vor ieși noi întrebări.
În mîna dreaptă-un bici ce se ridică trezindu-mi știința, dar eu cu stînga o ascund sub scut nicicînd pînă la capăt n-o voi dezvălui.
Și cînd cobor în noapte holda mea devine-o Amuletă, o strîng o îmbrățișez mă pierd în ea.
Cu un pistornic fu crestat Străvechiul munte Devreme-n zorii zilei În infinite bucăți tari Fu împărțit De Sîmbăta Morților. Ca niște inimi sînt acum Palpitînd în noi Și ne stîrnesc Cum ce văd Sclipirea vreunui nou urmaș. Noi păstrăm viu cercul Lucrurilor.
S-a născut în 1972 la Skopje; în prezent călugăr: Părintele David. Absolvent al Facultății de Filosofie din Skopje. A publicat volumele: Calea mîrșavă (1992), Univers pe limbă (1992), Anunțînd înălțimile (1993), Oibipod (1996). Laureat al premiului Cuvîntul studențesc.
Traducere din limba macedoneană de Octavian Blenchea
|