Petrişor Militaru         

Casa cu Cerb

Eram în camera de noapte.

Cu tălpile îţi atingeam templele, tâmplele.

Steaua aceea uscată a căzut în mare şi a trezit-o.

În nopte adormirile de-săvârşesc lumina de mâine.

Din ochii bufniţelor bătrâne cad stele. Pe fruntea cerbilor.

Vărsătorul ia coarnele şi le preface în coroană.

Te ating fără să mă mişc.

Singură îţi dezveleşti sânii clepsidrei.

Laptele tău stelar cădea în paharul de unică.

Cu dinţii  mi-ai muşcat mărul lui Adam

şi mi-ai tras pielea de pe faţă.

Apoi m-ai uns cu ulei de rodie. Auzeam rotirea.

Dimineaţa, la ora mea favorită, mi-ai arătat ce scrisesem.

Peste noapte. “Trupul tău îmi leagă noaptea de zi.”

Poezii de Petrişor Militaru