R E S P I R O - F I C T I O N

CUM MI-AM ŢINUT PROMISIUNEA ŞI AM ÎMBĂTAT-O PÎNĂ LA DELIRIUM TREMENS PE SOŢIA PSIHIATRULUI MEU CARE ESTE MILIŢIAN DE LA CIRCULAŢIE ŞI CEEA CE (FĂRĂ CONTROLUL MEU) S-A ÎNTÎMPLAT MAI DEPARTE

trecuseră cîteva luni de cînd nu mai semăna cu laurie anderson de aşteptare timp de trei ceasuri întregi în camera de zi a lui c. p., în atmosfera încordată şi încărcată de astfel de cazuri clinice cum au fost părinţii ei, sora ei şi pisica mamei ei. vor fi trecut poate alte cîteva luni, dar visul pe care l-am avut în staţia de autobuz cu freud şi jung îmi aminti de promisiunea dată. în afară de asta, simţeam o aversiune faţă de tot ce este alb, începînd cu hîrtii albe, psihologi şi psihiatri albi, terminînd cu întreg personalul medical, nemaiţinînd cont de culoare. poate că problema nu stătea doar în aversiunea mea faţă de tot ce e alb: în fond puteam să scriu şi pe hîrtie alb-negru, nu?

tot mi se părea că principala cauză era faptul că încă nu aveam permis de conducere, şi în plus, maşina tatălui meu fusese stricată două luni. simplu: fără permis, fără automobil e greu să intri în contact cu miliţianul de la circulaţie care mai este şi soţia psihiatrului meu, cu care am întrerupt toate relaţiile posibile, ceea ce era o procedură întrutotul firească.

da. e greu să intre omul în contact (şi încă unul foarte strîns astfel încît să-l poată îmbăta pînă la delirium tremens!) cu miliţianul de la circulaţie dacă nu are maşină (ulterior am înţeles că inexistenţa permisului de conducere îmi poate fi de folos).

skopje este un oraş mare şi ca în toate oraşele mari (şi în cele mici, dacă se lucrează ca la carte) şi în skopje există mulţi miliţieni, dar totuşi nu-mi trebui mult timp să descopăr această realitate - soţia lui freud. ştiam cum arată: e îmbrăcată în albastru cu detalii albe (întrutotul la modă. acum sînt la modă: roşul strălucitor, verdele şi ocrul). ca de exemplu: nasturi albi, mîneci pe jumătate albe, ciorapi albi şi tot aşa, şi încă ceva foarte important: în gură ţinea un fluieraş, iar în mîini un baston. nu se întîlnesc în acest oraş multe femei la modă, care stau la răscruce (cînd nu funcţionează semafoarele) de două ori pe săptămînă şi exersează semnalizarea (în treacăt fie spus: acest exerciţiu influenţează fără doar şi poate favorabil muşchii pectorali, îi întăreşte temeinic şi astfel înlătură complet purtarea sutienului, chiar şi la femeile între două vîrste, iar soţia lui freud era întocmai astfel - între două vîrste). şi tot aşa. iar de trei ori pe săptămînă se ascund în vreun tufiş sau aşa ceva şi pîndesc în depărtare farurile de automobil şi cînd se apropie inevitabil, ele sar din tufiş sau aşa ceva şi STOP![1]

deodată îmi devine clar că promisiunea pe care i-am făcut-o psihiatrului meu, provocată de asemănarea tuturor psihiatrilor după freud cu freud, mă va chinui mult, cum s-ar spune: mă va costa scump. e just dacă se convine în felul următor: 1. ca trebui să cumpăr multă băutură, băuturi de tot felul după posibilităţi. 2. benzina. va trebui să consum litri întregi de benzină… 3. voi petrece nopţi foarte încordate conducînd prin oraş (cu posibilitatea de a căpăta tot felul de reclamaţii de şofat fără permis) cu automobilul (numărul 125 P SK 37-66) plin, după posibilităţi, cu băuturi de tot felul şi încă ceva: pot fi acuzat de trafic, de comercializare de alcool sau posesie ilegală de cantităţi enorme de băutură de tot felul, după posibilităţi.

în afară de asta, nu am idee cum să mă apropii de soţia psihiatrului meu şi din întîmplare să-mi iasă în faţa maşinii la atac.

într-adevăr complicat, în afară de faptul că nu ştiu cum să mă apropii pentru a putea să-i ofer o înghiţitură de băutură (de tot felul), trebuie să găsesc prilejul de a-i mai oferi încă o înghiţitură, şi încă una, şi aşa mai departe. uf, nici măcar nu vreau să mă gîndesc la asta. dar, poate ar fi mai practic dacă aş îndemna-o dintr-o dată să dea pe gît băutura (de tot felul după posibilităţi).

sau nu: tequilla. da tequilla. cu puţină sare şi lămîie şi totul se poate sfîrşi neaşteptat de repede.

în cele din urmă am hotărît să cer ajutor: l-am sunat pe d. c. şi i-am spus: d. c., am o sarcină pentru tine. trebuie să seduci o femeie între două vîrste.

- bun, spuse d. c., femeile între două vîrste pică automat la apariţia mea.

- n-are legătură, spuse, ştiu să conduc pe două roţi şi să iau curba din viteză şi…

- ştiu, ştiu, eşti un şofer bun, dar sarcina ta nemijlocită este: 1. să-i dai să bea. 2. s-o convingi să continue să bea. 3. s-o îmbeţi. pînă la delirium tremens! atît.

- delirium tremens, strigă d. c., tu nu ştii ce înseamnă asta: (lat. delirium tremens) - nebunie provocată de băutură, cauzată de excesul de alcool - sic!

bine, spuse d. c., vino pe la mine la o bere, ne-om înţelege noi. m-am dus. ne-am înţeles.

au trecut cîteva zile şi eu iar am uitat de promisiunea pe care i-o făcusem psihiatrului meu şi de sarcina pe care i-o dădusem lui d. c., cînd sună d. c.

ascultă, spuse, am îndeplinit sarcina pe care mi-ai dat-o: soţia între două vîrste a psihiatrului tău se află în stare de delirium tremens şi este într-un spital de nebuni, dar după cum se vede n-o să rămînă mult acolo: o să…

- o s-o externeze! dacă nu cumva au făcut-o deja, e iritantă. merge din cabinet în cabinet şi-i şochează pe doctori cerîndu-le ceva de băut. nu ştiu ce să mai facă cu ea. un astfel de caz nu au mai avut. diagnosticul e clar: delirium tremens. ştii ce înseamnă asta… de obicei sfîrşeşte prin moarte. am încercat să le explic că practică yoga şi că ficatul îi e plin de sînge proaspăt. energia ei pozitivă şi negativă se află în echilibru. yin şi yang, ştii tu. are o condiţie fizică şi psihică bună şi o constituţie fizică robustă, dar cînd am spus asta, m-au apucat de mîini, picioare, cap, corp, m-au legat de un scaun şi mi-au cercetat cu atenţie venele căutînd urme de ac. credeau că sînt narcoman, deoarece narcomanii lor cunosc filosofia orientală. m-au întrebat ce fel de muzică ascult şi eu am refuzat să vorbesc cerînd avocat. atunci au schimbat tactica: mi-au pus să ascult koda sau suzana spasovska şi eu am început să ţip, să mă zvîrcolesc de durere şi povară, mă-nţelegi. atunci unul dintre ei a spus: e în criză, să-i dăm puţină morfină şi să-l ducem în camera 1a.

- din kraljevo?! păi atunci ce te necăjeşti aşa! doar nu se poartă convorbiri lungi interurbane.

am furat uşor cheile de la maşina tatălui meu, deoarece dormea adînc şi m-am dus la cel mai apropiat local să cumpăr tequilla (lămîie şi sare). de acolo, se înţelege, m-am dus la spitalul de nebuni pentru a o vizita pe soţia lui p. m. (psihiatrul meu), am găsit-o fără probleme, deja o cunoşteau toţi. o femeie comunicativă între două vîrste, miliţian de la circulaţie. mai ales cînd i-am arătat tequilla, lămîia şi sarea şi cum se folosesc. fu entuziasmată. la al treilea pahar am întrebat-o de cînd practică yoga. trei luni, spuse, şi hatha-yoga deja o plictiseşte. a început cu explorarea forţelor sufletului, forţelor cosmice şi tattvi. cînd începu să-mi explice kundalini-yoga am găsit loc să acţionez şi am spus: (aveam timp, pentru că toţi îi ocoleau de departe camera) există o carte foarte cunoscută în care se descrie trezirea în kundalini şi un caz în care apar dificultăţi corporale şi spirituale ce sînt depăşite numai printr-un efort deosebit. un om cu o meditaţie profundă asupra chakri, fără îndrumarea unui maestru a trezit forţele pe care apoi nu le-a mai putut controla. exemplul arată clar importanţa maestrului spiritual, care a atins singur aceste experienţe. conştiinţa intelectuală şi teoretică nu poate fi de ajutor într-un asemenea caz deoarece sînt implicate spirite şi principii astrale. aceasta se întîmplă la fel în toate cazurile, fie că e vorba de yoga sau de vreo îndeletnicire sau ocupaţie fără îndrumare şi dacă nu se învaţă corect în 99% din cazuri eşuează. aşa a spus şi PARAMNAS SWAMI MAHESWARANANDA.

s. lui p. m. (psihiatrul meu) căzu puţin pe gînduri şi întrebă gînditoare: păi unde să-l găsesc?

dacă cela este pregătit guru este aici, am spus eu şi m-am aşezat în poziţie lotus pentru a părea mai convingător.

am zîmbit enigmatic, aminteşte-ţi de întîlnirea noastră întîmplătoare, am spus. nimic întîmplător nu se petrece şi nimic nu este întîmplător. cine ştie de ce e bine aşa.

- de ce, întrebă sobru şi-şi îndoi sprînceana stîngă spre dreapta, în sus sau cam aşa ceva.

- voi stărui pe lîngă soţul tău să stăruie pe lîngă tine să rupi înştiinţarea.

- soţul meu nu mai are trecere la mine. cu nimic, adăugă rîzînd isteric (hm, e predispusă la isterie, m-am gîndit) am cunoscut un tînăr şarmant, poate narcoman. conduce pe două roţi şi ia curba din viteză.

- îţi e prieten, spuse şi privindu-mă într-un fel ce se voia semnificativ rupse înştiinţarea.

m-am despărţit de s. lui p. m. cordial de prieteneşte, făgăduindu-i că o voi vizita cît mai repede cu o sticlă de tequilla.

(i-am dat instrucţiuni să nu practice yoga, nici un fel de yoga în următoarele zile pe motiv că are în ficat destul sînge proaspăt ş.a.m.d.)

mi-am ţinut promisiunea. şi mi-am ţinut-o şi în săptămînile ce au urmat.

fragment din agenda de lucru a unuia dintre numeroşii neuropsihiatri, angajaţi în cazul - s. c. l. (colegului lor).

Pacientul s. c. m. (soţia colegului meu) care se autointitulează "fiica regelui" a fost azi de faţă la tratamentul care are loc zilnic la ora 9 dimineaţa. Comportamentul său a fost neobişnuit. Refuză să vorbească despre sine în ciuda faptului că recurgînd la persuasiune i-am oferit băutură, rămînînd fidel metodei stabilite în acord cu restul colegilor.

Din comportamentul ei se putea observa că starea "delirium tremens" e tot mai prezentă, dar cu acest diagnostic nimic nu e sigur pînă nu se atinge a 3-a fază încheiată. Refuzînd tratamentul (şi băutura) pacientul îmi lăsă două liste, format A4, dintre care una avea titlul: "Put the message in the box" - REM, conceput la maşina de scris cu spaţiu între rînduri specific gazetăresc, continuînd cu cuvintele: "dragă doctore, asta vă va spune mult mai multe despre mine şi starea mea."

Trebuie să subliniez că ceea ce citisem à propos îmi dădu un imbold să închei lunga şi solicitanta mea lucrare: "Rolul-cheie al băuturilor alcoolice şi al narcoticelor asupra devenirii operei de artă."

Nu mă voi folosi de mărturia sa scrisă ex officio comentînd-o şi analizîndu-i starea sufletească deoarece sînt de părere că depăşeşte limitele competenţei mele.

[1] pe vremea despre care este vorba, anii 89, 90, miliţia încă nu-şi schimbase numele în poliţie. avînd în vedere că nu avem posibilitatea de a schimba trecutul înlocuind termenul, cu atît mai mult cu cît miliţia, devenind poliţie, nu şi-a schimbat metodele de lucru, devine evident ce vrea să însemne folosirea vechiului termen - miliţie, şi nu a celui nou de poliţie. - nota editorului.