Chiuretaj Majal

sufletul meu e un ciorap răpănos cusut şi peticit
şi tu ţi-ai îndesat în el piciorul putrezit
umblăm amândoi scrijeliţi de decor
linşi de zidurile pătate cu menstruaţia primăverii lătraţi de câini vagabonzi otrăviţi sşi pavaţi pe şosea agresaţi de scaieti
tu moartă eu mort în lungul drum spre cremator
ne împletim limbile mâncate de viermi necrofori în sărutări canibalice amândoi beţi
urlu şi-mi vomit ficaţii pe rochia ta de mireasă
cerul îşi sterge balele galbene de pantofii mei de lac
bebelusi cu ochii scosi ne zâmbesc spânzuraţi de fiecare crac
al pomilor cu coroana deasă
o sa facem dragoste pe cenuşa ântregului oraş
o să te penetrez aprins şi tu o să mă primeşti umectată de lavă
limba focului bortelită de bobiţe coclite o să ne lingă peste tot jilavă
o să mă âmbraţisezi strâns ca şi cum lacrimile l-ar îmbrătişa pe plans ca şi cum înainte de scaunul electric ţi-ai îmbraţişa tatăl condamnat
şi-o să ne scurgem scrum
şi-o să ne scurgem scrum în scrum

I.N.R.I.

cerul e uns cu cremă de ghete neagră
soldaţi în zale de staniol mă împung cu suliţe
flegme mă împodobesc ca pe-un brad de crăciun
crucea îmi stă pe spinare ca o carapace
pe trup am băşici de urzici
lumea e-n delir benchetuieşte sub mine
doar câţiva plâng
căteva ouă fierb în sângele meu
în dreapta şi-n stânga alţi doi ca mine
par că-mi sunt aripi
tata m-aşteaptă acasă
spinii-mi înţeapă fruntea
piroanele în palme mă-mpung
dar sincer n-am chef azi de răstignire
mă duc să fumez un trabuc

Poezii de Bogdan Stoian