Un spaţiu clujean deschis consecvent experimentului artistic este cel al fostei sinagogi de pe malul Someşului, actualmente Casa Tranzit. Prin iniţiativa directoarei artistice  a CT, Csilla Könczei, am avut şansa de a vedea recent unul dintre cele mai provocatoare spectacole realizate anul trecut în Ungaria. Autorii (totodată protagonişti) sunt coregraful Krisztian Gergye şi improvizatoarea vocală Agens. Sub titlul Tenebrae ei realizează o parabolă gestual-acustică a condiţiei umane aflate în pragul apocalipsei.

            „Tablourile vivante” cărora le dau viaţă cei doi artişti budapestani, împreună cu două dansatoare – complet nude pe întreaga durată a spectacolului (Miriam Friedrich şi Moni Negyesi) – şi cu doi instrumentişti (Adam Javarka/violă & Xenia Stollar/viola da gamba), nu aspiră la transmiterea unor „mesaje” lipsite de echivoc, ci operează cu sumbre stări de spirit, de factură poetică: hieroglife de o mare densitate esoterică, desenate cu trupurile celor trei dansatori, într’o permanentă interacţiune cu vaierul metafizic emis (printr’un microfon ataşat pe cap) de către cântăreaţa învestmântată în negru.

            Rigoarea mişcării concepute de Gergye e exemplară. El îşi caută mijloacele stilistice în estetica dansului javanez – cu lentoarea sa specifică, implicând revelarea, până la autonomizare, a anumitor părţi ale corpului... Dar demersul fascinează îndeosebi prin polisemia-i intrinsecă şi prin explorarea fără concesii a nudităţii în coregrafie. Astfel, cele trei personaje glisează imperceptibil din posturi hieratice, asemenea celor de pe frizele antichităţii eline, înspre contorsiuni parcă desprinse din viziunile halucinante ale lui Hieronymus Bosch sau din inventarul erotic Kama Sutra. Interesant, impulsurile muzicale de substanţă provin mai curând dinspre fundalul sonor (amestec de Corelli şi compoziţii electronico-minimaliste în play-back cu acţiunea live a celor doi înzestraţi interpreţi de teatru instrumental, Javarka şi Stollar), decât din propunearea dramatică de prim-plan. Agens, pe care criticul Zoltan Vegsö o asemăna primadonnei mutante din filmul Al cincilea element, pare mai puţin interesată de a-şi valorifica tehnica vocală plurivalentă (de la operă şi şansonetă, la jazzul de avangardă), cât de a îndeplini o funcţie pe care medicina o denumeşte „spină iritativă”. O face printr’un lamento monocord, cu inflexiuni de fierăstrău, întrerupt de unele binevenite pasaje în limba latină, originare din Vechiul Testament.

            Confruntarea dintre conştiinţa umană şi lumea instinctelor îşi află în Tenebrae o transpunere sofisticată, susţinută primordial de efortul exemplar al dansatorilor. Certamente, Krisztian Gergye, Miriam Friedrich şi Moni Negyesi sunt artişti ai mişcării, capabili să sugereze complexitatea sensibilităţii noastre la începutul altui mileniu ameninţător. Îndelung aplaudate de publicul clujean, interferenţele coreografic-muzicale propuse de Agens&Gergye certifică înaltul nivel atins de avangarda artistică maghiară astăzi, în virulentă insubordonare (ca să nu zic opoziţie) faţă de „prescripţiile” aşa-numitei corectitudini politice.