Omul din castelul cel mai înalt

Academia castelului

* "Fiecare Academie şi, deopotrivă, fiecare lucrare literară se construieşte uzînd de propria solitudine"

Jean Baptiste Joly este un francez care a putut, a stiut si a reusit să creeze o "academie" în Germania. Cum? Veţi vedea în interviul care va urma. Academia se numeşte"Solitude". Poate pentru  că Singurătatea/Solitudinea este o Academie ea-însăşi - sau Solitudinea e condiţia sinegvanon pentru Academie. Fiecare Academie şi, deopotrivă, fiecare lucrare literară se face uzînd de propria ta solitudine. Întrebuinţînd-o. Consumînd-o.

1. Cum a fost creată Academia? Care este istoricul "Academiei Solitude"(A.S.)?

Academia a fost inaugurat în 1990, ea ocupă două dintre principalele clădiri ale castelului Solitude, care a fost restaurat între 1987 şi 1990. academia a fost creată ca un centru internaţional de cercetare şi de excelenţă pentru tinerii artişti, ea însăşi este un instrument al politicii culturale internaţionale a landului Bade-Wurtemberg.

2. De ce "academia"? Există o oarecare interferenţă cu sistemul academic?

Noi nu eliberăm diplome şi ne adresăm tinerilor artişti între 25 şi 35 de ani, chiar 40. Noi nu acceptăm studenţi. Din acest punct de vedere, nu sîntem în nici un raport cu sistemul universitar. Trebuie înţeles cuvîntul "Academie" în sensul iniţial al termenului: în Grecia veche, Akademos era numele poianei unde Platon  întreţinea, cu discipolii săi, o conversaţie liberă şi deschisă. Academia timpurilor moderne este o invenţie a Renaşterii italiene, un spaţiu semi-public în care gîndirea şi inovaţia pot circula între savanţi şi artişti - şi astfel ambele categorii  pot evolua.

3. Care sînt obiectivele Academiei?

Academia Schloss Solitude primeşte în fiecare an în cele 45 de studiouri în jur de 50 de artişti din toate disciplinele (muzică, arte vizuale, arhitectură, video, noi canale media, teatru, design) şi din toate ţările lumii. Ea le oferă mijloacele de a se consacra numai lucrării lor artistice, un mediu intelectual şi material favorabil. Din 2002, Academia primeşte de asemeni în aceleaşi condiţii tineri oameni de ştiinţă, dar şi tineri din zona lumii de afaceri.

Obiectivul Academiei este de a crea o reţea mondială constituită din cele mai bune element ale tinerei scene artistice şi de a se asigura astfel că Landul Baden Wurtenberg va putea menţine astfel contactul, va ţine pasul cu creaţia contemporană.

4. De ce "Solitude"?

Solitude este numele dat de Ducele Charles Eugene de Wurtenberg castelului pe care l-a construit pe acest loc intre 1763 şi 1770, o "nebunie" în comparaţie cu Trianon din Versailles, în stilul roccoco tîrziu. În secolul 18, reîntoarcerea la solitudine şi natură era considerată ca o cale necesară pentru a-şi regăsi statutul de fiinţă umană, aşa cum a fost ea descrisă de Jean Jacques Rousseau, căruia Charles Eugene i-a fost un pasionat cititor.

5. Organizaţi în acest moment fiinţarea unui proiect la Cluj, împreună cu revista IDEA. Despre ce este vorba?

E vorba despre un proiect de schimb iniţiat de trei parteneri germani, Academie solitude, Kunstlerhaus Bethanien - care este, de asemenea, o casă de rezidenţă pentru artişti şi Fundaţia Allianz pentru cultură. Noi am ales patru reviste de artă contemporană la Cluj, Praga, ?Istambul şi Vilnius şi organizăm cu ei un proiect implicînd tineri artişti europeni în galeria noastră la Berlin (Galerie K&S) şi un al doilea proiect în fiecare din aceste patru oraşe. La Cluj, noi organizăm, împreună cu IDEA, o expoziţie, o publicaţie şi un simpozion.

6. Am auzit că Mihai Mihalcea se preocupă de un nou proiect comun, cu Teatrul Bulandra din Bucureşti. Spectacolul se numeşte "Star High in amnesia's Sky". Ce-aţi putea să îmi spuneţi despre asta?

Nimic, deoarece ignor acest proiect.

7. Se implică Academie Solitude în mod particular în proiectele de teatru?

Da, căci noi realizăm de asemeni numeroase proiecte de teatru cu tinerii care fac mise-en-scene - şi pe care noi îi primim. Dar Academia, chiar dacă ea dispune de o sală minunată şi de echipament tehnic adecvat, nu este un teatru în adevăratul sens al cuvîntului, deci nois încercăm cel mai adesea să cooperăm cu teatrele-paartener, la Stuttgart sau Berlin. În acest moment noi pregătim un spectacol pus în scenă de Roland Brus, un tînăr regizor berlinez, şi acre voprbeşte deswpre conceptul de eroare şi  onsecinţel;e sale într-o societate modernă.

8. Care sînt noile proiecte pe care le prepară Academie Solitude?

Noi pregătim numeroase proiecte cu rezidenţii noştri în toate domeniile, muzică, ştiinţă, arte vizuale, dar mă gîndesc mai întîi la un mare proiect în domeniul teatrului muzical, două serate care vor fi "produse" împreună cu Neue Vocalsolisten din Stuttgart şi la acre particpă regizori şi compozitori care, cuc toţoi, au fost rezidenţi ai noştri. Printre ei sînt trei argentinien, un bulgar, doi austrieci, un italian... Aceste spectacole sînt montate în debutul lui aprilie 2004 la opera din Lille, în cadrul întîmplărilor prilejuite de "Lille, capitală europeană a culturii"(zilele culturale ale metropolei din Lille, n.a.)

9.  Care sînt românii susţinuţi, pînă acum, de A.S.?

Am primit, cu cîţiva ani în urmă, grupul Subreal, compus din Iosif Kiraly şi din Călin Dan, ale căror lucrări realizate la Solitude au fost prezentate ca o contribuţie oficială românească la pavilionul românesc al Bienalei de la Veneţia în 1999. Am primit, de asemeni, în rezidenţă, numeroşi scriitori, Daniel Vighi, Nora Iuga, T. O. Bobe şi deasemeni Rodica Draghincescu. Avem multă şansă în alegerea noastră, căci sînt cu toţii scriitori remarcabili şi, deopotrivă, scriitori remaracabili şi personalităţi de care să te ataşezi şi care se ataşează repede de ceilalţi, cu toţii ieşiţi din comun.

10. Printre ei, se găseşte Rodica Drăghincescu. cum o vedeţi dumneavoastră, ca scriitoare?

Este, fără îndoială, ca şi alţi scriittori români pe care i-am menţionat, o foarte importantă personalitate literară. Noi am publicat, cu doi ani în urmă, o carte a sa în traducere gremană - care a avut mult succes pe scena poeziei contemporane. Urmăresc cariera sa şi publicaţiile sale cu atenţie şi sînt entuziasmat de succesul ei. {tiţi, însă, că Rodica Drăghincescu scrie la fel de bine texte remarcabile în limba franceză?

11. Care sînt publicaţiile apărute cu ajutorul academiei?

Noi avem propria noastră casă de editură şi publicăm în fiecare an trei sau patru titluri în colecţia noastră literară şi o duzină de tiluri consacrate unor proiecte ale artiştilor, cataloage, cd-uri, videocasete. În fiecare an participăm la tîrgul de la Frankfurt cu propriul nostru stand. Încă de la deschiderea adacemiei - şi pînă acum, am publicat mai mult de 200 de titluri.

12. Cum sînteţi finanţaţi?

Academia este o fundaţie de drept public finanţată, în proporţie de două treimi,  printr-o parte de venituri ale loteriei Bade-Wurtemberg. În acest land, veniturile de la loterie sînt exclusiv consacrate culturii şi sportului. Pentru ultima "treime" a finanţărilor noastre, e vorba de proiecte finanţate de fundaţiile publice, de exemplu pentru proiectul nostru care implică oamenid e ştiinţă dar şi cadre de administraţie sau fundaţii private, ca şi pentru proiectul nostru de schimburi cu IDEA de la Cluj.

13. Primul proiect care urmează (între timp s-a şi petrecut, zilele trecute, n.a.), în ordine cronologică, este cel al Norei Iuga şi Ernrest Wichner. Despre ce este vorba?

Noi am publicat  în septembrie în colecţia noastră literară, în varianta germană, "Autobuzul cu cocoşaţi". Traducerea se datorează lui Ernest Wichner, căreia Nora Iuga i-a tradus, de altfel, textele din germană. La biblioteca municipală din Stuttgart, noi am organizat, împreună cu ei, o lectură "încrucişată", fiecare fiind traducătorul celuilalt.

13. Ce manifestări aţi organizat dumneavoastră în domeniul artelor vizuale pentru a susţine artiştii? Cum le selectaţi?

Toţi artiştii, din orice zonă sau disciplină ar proveni, sînt aleşi de un juriu singur  responsabil şi decident (în cazul selecşiei) pentru hotărîrile luate. Anul trecut, a fost, de exemplu, Herta Muller care a ales scriitoriii, de unde şi o forte prezenţă românească printre scriitorii "generaţiei Solitude 2002-2003". În acest an, este vorba de un tînăr filozof italian care locuieşte la Paris, de unde şi mai mulţi francofoni şi filozofi  printre cei selecţionaţi. Pentru cei care "locuiesc" zona artelor vizuale, noi organizăm expoziţii în sălile noastre - şi e un domeniu pentru acre identificăm destul de uşor un public. Dar ceea ce caută artiştii, înainte de toate, la solitude, este posibilitatea de coopera cu alţii: de pildă, în timpul şederii aici, Daniel Vighi a c ooperat cu un artist francez, ei au făcut împreună o foaarte drăguţă carte bilingvă româno-germană. el a lucrat în aceeaşi măsură, cu un artist polonez care a realizăt pentru el o instalaţie video pentru lectură.

14. Cîte state europene poate "acoperi", prin evenimentele pe care le pregăteşte, Academia?

Noi sîntem doar o modestă instituţie, nu, eu ştiu, un minister sau un ONG - care ar putea avea vocaţia "acoperirii"  teritoriului. Noi am primit artişti din mai mult de 90 de ţări, anul viitor vom fi prezenţi cu proiectele "Solitude" la stutgart, Berlin, Darmstadt şi în afară de Germaania de asemeni în Polonia, Ltuania, turcia, Republica Cehă, în Franţa, în Africa de sud şi în Argentina. Este fructul travaliului reţelei foştilor artişti găzduiţi de "Academia Solitude", care fac ca aceste proiect să devină posibile.

15. Putem să vorbim şi despre dumneavoastră?

Dacă doriţi. Sînt născut la Paris în 1951, am făcut studii de germană în Paris şi Berlin, iar după studiile mele, am predat germana în regiunea pariziană - şi la începutul anilor '80 am ajuns directorul Isntitutului Francez din Stuttgart. Din 1989 mă ocup cu dirijarea Academiei Schloss-Solitude, o formidabilă şansă profesională care mi s-a oferit acum 15 ani de către landul Bade-Wurtemberg.

16. Jean Baptiste Joly iubeşte aventura? Sub ce formă? Culturală? Existenţială? Călătoriile?

Desigur că îmi place aventura, altfel n-aş fi făcut ceea ce fac. Să zicem că ajungi dimineaţa la biroul dumneavoastră din academie şi nici măcar nu vă trece prin cap cum va fi ziua dumneavoastră, în nu ştiu care proiect imprevizibil artiştii din rezidenţă ar putea să vă antreneze?  De mai bine de 20 de ani eu nu călătoresc decît cu scopuri profesionale, refuz categoric să fac turism şi să consider lumea ca o grădină de plăcere pentru europenii cu oarecare dare de mînă. Graţie prietenilor Academiei Schloss am putut ţine conferinţe, proiecte peste tot în lume - şi astfel să contribui în modul meu destul de limitat la punerea în faptă a unor schimburi artistice mai "echitabile".

17. Cum se promovează Solitude şi cum îşi promovează valorile, membrii săi, creaţiile sale?

Dar este foarte simplu, făcînd exact ceea ce noi facem, travaliul cotidianîmpreună cu artiştii, proiectele pe care le prezentăm aici şi pretutindeni. Noi avem o bună interfaţă mediatică, dar eu-unul o iau în consideraţie cu o oarecare mefienţă. Cea mai bună "promoţie" sînt chiar aceste legătui de amiciţie pe care noi le întreţinem cu toţi artiştii, cu cei de la Solitude inclusiv, cu cei de azi precum şi cu cei de ieri.

18. Dragostea a jucat  un rol important în viaţa Academiei?  Dar în viaţa personală a lui Jean Baptiste Joly?

Hei, asta-i acum, nu mă aşteptam la aşa o întrebare. Dragostea e ceva acre ţine de experienţa personală, eu sînt pus în imposibilitatea de a vorbi despre asta , ca director de academie, mai cu seamă că sînt într-o postură oficială, funcţie în care m-aţi şi interpelat. Pot doar să vă spun că eu cred în persistenţă spiritului şi în responsabilitatea mea pedagogică faţă de persoane mai tinere.

20. Care e visul secret al Academiei şi al promotorului ei, Jean Baptiste Joly?

Dacă acest vis ar fi "secret", ar trebui să-l ţin pentru mine, nu? Dar, dacă ar fi public, ar fi ca spiritul "Solitude" pe care am dorit să-l  creăm de-a lungul continentului  să poată străbate Europa; şi să participe la el şi alte instituţii care-l împărtăşesc.

21. Alte proiecte în România? Dar în Europa de Est?

După Cluj nu vor mai fi prea multe proiecte apropiate, cel puţin în luna viitoare. În Europa de Est, desigur, cum am explicat mai înainte, aş vrea să discut despre un mic program de rezidenţă a artiştilor la a cărui realizare am contribuit şi noi la Centrul Cultural Ujazdowski în Varşovia. Gîndim că acela ar putea servi de model pentru alte instituţii în Europa de Est. {i, de ce nu, în România?

A consemnat Mihail Gălăţanu