Spaţiul carpatic şi reforma monetară

            -articol economico-financiar-

"(…)ideea a fost de a încuraja o situaţie în care proprietarii care  au mai multe case să fie supuşi unei presiuni progresive a impozitării şi astfel să fie nevoiţi să-şi mai vândă din case, urmând ca şi preţul caselor pe piaţa imobiliară să scadă în acest   fel".   (Adrian Năstase, prim-ministru al României)

                                                                                            de Lucian Dantes

Sunt fără de noroc şi la joc, ca şi în dragoste. Am pierdut la loto “şase din patru’ş’nouă”, jucând două variante simple. Şi când te gândeşti că aveam şanse de unu la şapte milioane, şanse mari adică, pe lângă taică-meu, care a jucat o singură variantă, având şanse de unu la paisprezece milioane. Şi uite-aşa s-au dus pe apa sâmbetei 50 000 lei, cam o liră sterlină pe care aveam mai mult de câştigat dacă o dădeam de pomană sau, dat fiind faptul că toţi cerşetorii sunt nişte bandiţi, şi mai bine procedam bând-o sau fumând-o.

Apropo, îmi pare rău că, de-a lungul anilor, am consemnat în Jurnalul de Bord toate belelele financiare în lei. Trebuia să folosesc moneda mea de referinţă – Carpaţi. Citind pagini scrise cu ani în urmă, nu mă pot dumiri cum devine chestia cu, să zicem “Am lins mistria, sunt sărac lipit, mai am numai vreo 3000 de lei”. Inflaţia periclitează pe alocuri valoarea scrierilor mele memorialistice, făcându-le incomprehensibile. Dar îndată ce găsesc scris pe undeva, cu îndreprăţită mânie, "La dracu’, Carpaţiul fără’ s-a făcut 300 de lei !”, mă luminez într-o clipă cu privire la preţul pâinii, ouălor, biletului de tramvai etc. Ştiu, de pildă, că, mai totdeauna, pâinea obişnuită de 400 gr. a costat cât o treime dintr-un pachet de Carpaţi fără iar biletul de tramvai – cât 60%.

Să nu dea Domnul să ajung eu guvernator al Băncii Naţonale ! Ce operă de tezaurizare aş face ! Având în vedere că actualmente un gram de aur costă cam 380 000 lei şi că, deci un pachet de Carpaţi fără înseamnă a treizeci şi opta parte dintr-un gram de aur, ar fi probleme cu spaţiul dar, fiind un om cu imaginaţie destul de bogată, aş găsi repede o soluţie. Am putea, de exemplu, să folosim hambarele de cereale din judeţele Ilfov şi Giurgiu care, până când România nu va ajunge cu producţia de grâu măcar la nivelul anului 1989, sunt goale în proporţie de 50%. Soluţia optimă ar fi Carpaţiul-aur, adică masa monetară ar fi introdusă în circulaţie în proporţie de 90%, în timp ce operaţiunile bancare, inclusiv cele ale băncii centrale, s-ar realiza cu monedă scripturală şi cu aur, Carpaţii aflaţi în circulaţie având acoperire de sută la sută în aur.

Carpaţiul-aur ar fi o alternativă şi la denominarea leului, problemă care se află ultima vreme în atenţia specialiştilor Băncii Naţionale şi ai Ministerului de Finanţe. Până la adoptarea monedei EURO, găsesc că s-ar putea efectua tăierea a patru zerouri prin adoptarea Carpaţiului fără ca monedă naţională, în locul leului, întrucât un pachet costă taman 10 000 lei. Procedeul ar fi cel mai puţin costisitor, evitându-se cheltuielile inutile legate de o nouă emisiune monetară şi generând chiar profituri importante prin încurajarea producătorilor autohtoni de ţigări.

Ca orice monedă aflată în circulaţie Carpaţiul fără va fi o monedă divizionară şi, cum un pachet are 20 de ţigări, număr impus prin tradiţie şi pe care nu-l putem modifica (pentru că ar avea consecinţe dezastruoase la nivel macro-economic, prin scăderea încrederii populaţiei şi a agenţilor economici în moneda naţională), am putea institui, ca subdiviziune a Carpaţiului, chiştocul, un Carpaţi fiind echivalent cu 100 de chiştoace iar ţigara – cu 5. Valoarea lui paritară o voi stabili pe baza unui coş valutar format din trei valute forte, de ex. Kent, Viceroy şi Lucky Strike fără, pornid, să zicem de la un preţ de referinţă al Kent-ului de un dolar american, care înseamnă cam 3 Carpaţi şi 35 de chiştoace. La nivelul plăţilor, folosirea Carpaţiului va genera probleme dintre cele mai interesante şi amuzante, cum ar fi, de pildă faptul că vânzătorul pentru a da restul în chiştoace, va fi nevoit adeseori să fumeze o ţigară. Evident, cu un asemenea sistem monetar, lipsa fumatului va fi strict interzisă, generând importante excedente ale bugetului asigurărilor sociale de stat prin faptul că nimeni n-ar mai apuca vârsta pensionării, degrevând astfel guvernul de o grea sarcină financiară.

Această reformă monetară ar mai aduce cu sine două importante beneficii: în primul rând s-ar rezolva în mare parte problema curăţeniei în marile oraşe, pentru că nimeni n-ar mai arunca pe jos chiştoacele, ci în puşculiţă (astfel s-ar încuraja şi economisirea) şi, în al doilea rând, ar reprezenta un proces de stabilizare macromonetară, marele vis postdecembrist al oricărui ministru de finanţe, întrucât inflaţia care, după cum bine se ştie, a avut efectele cele mai catastrofale în economia românească a ultimilor treisprezece ani, ar fi definitiv eradicată, Carpaţiul având întotdeauna acoperire în bunuri şi servicii din simplul motiv că Banca Naţională (prin prducătorii de tutun, evident), n-ar reuşi niciodată să emită mai multe ţigări decât s-ar fuma. Prin acest echilibru macro-monetar creat, Carpaţiul fără ar îndeplini în acelaşi timp rolul de monedă de schimb şi de bun consumptibil şi ar asigura condiţiile unei creşteri economice reale, salariul mediu net pe economie, de la vreo 380 de Carpaţi şi 27 de chiştoace cât e acum, ar putea ajunge la 500 de Carpaţi în numai un an de zile, prin simpla încurajare a producţiei şi consumului de masă monetară, o monedă naţională având caracteristicile enunţate asigurând cu succes un grad mare de circulaţie a banilor şi deci, stimularea producţiei de bunuri şi servicii. Fiecare român ar fuma, în medie, două-trei pachete de Carpaţi fără pe zi şi asta spune deja totul despre soliditatea pe care ar dobândi-o moneda naţională, fie şi numai prin încrederea de care s-ar bucura din partea populaţiei şi agenţilor economici. Pe de altă parte, dacă Banca Naţională ar reuşi, printr-un control atent al producţiei şi fumatului de masă monetară, să menţină un curs de referinţă al Carpaţiului fără la un nivel de 2,083 % 1gr. aur la un Carpaţi, cum e acum, deprecierea monedei naţionale în raport cu Kent-ul (care ar urma să devină moneda de referinţă), ar fi practic inexistentă, ceea ce ar conduce la o balanţă de plăţi externe excedentară.

februarie 2003