|
Nicolás Guillén
Nicolás Guillén, comunist, luptător pentru drepturile populaţiei de culoare, jurnalist, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Cuba timp de mai mult de un sfert de secol . Amănuntele biografice precedente nu ne pregătesc în nici un fel pentru întîlnirea cu poetul Nicolás Guillén, dovadă vie că singurele revoluţii veritabile sunt cele ale inimii.
Păsărica de hîrtie Singură în colivie, Moţăind O păsărică de hîrtie.
Declar că eu nu sunt un om pur
Nu-ţi voi spune că sunt un om pur. Printre altele mai rămîne încă de stabilit dacă există oameni puri. Sau dacă e, să zicem, necesar. Sau posibil. Sau dacă are gust bun. Ai băut vreodată apă pură din punct de vedere chimic, Apă de laborator, fără nici un gram de pămînt sau de mizerie, fără nici un rahat mititel de pasăre, Apă compusă doar din hidrogen şi oxigen? Ptiu! Ce porcărie. Nu-ţi voi spune, apoi, că sunt un om pur Nu am să-ţi spun asta, ba chiar din contră. Că iubesc (femeile, natural, nu e nici o ruşine ca iubirea să-şi rostească numele), şi îmi place carnea de porc cu cartofi, şi mazărea şi cîrnaţii, şi ouăle, şi puiu`, şi mielu`, şi curcanu`, şi peştele şi scoicile; beau rom şi bere şi ţuică şi vin, comit păcatul fornicaţiei (chiar şi cu stomacul plin). Sunt impur, ce să mai spun? Complet impur. Dar, Cred că sunt multe lucruri pure pe lume Care nu sunt altceva decît nişte rahaturi. De exemplu, puritatea unui himen bătrîn de nouăzeci de ani, Puritatea îndrăgostiţilor care se masturbează În loc să se ducă la hotel. Puritatea internatelor Unde înfloreşte sperma rîncedă A unei faune pederaste. Puritatea clerului. Puritatea academicienilor. Puritatea gramaticienilor. Puritatea celor care ne asigură Că trebuie să fim puri, puri, puri. Puritatea celor care n-au avut niciodată blenoragie. Puritatea femeii care n-a lins niciodată un gland. Puritatea bărbatului care n-a supt niciodată un clitoris. Puritatea celei care n-a născut niciodată, Puritatea celui care nu a însămînţat niciodată. Puritatea omului care-şi biciuieşte pieptul Şi spune sfânt, sfânt, sfânt Cînd e de fapt un diavol, diavol, diavol, Pe scurt, puritatea Celor care n-au fost niciodată suficient de impuri Ca să ştie ce e aceea puritate. Punct, data şi semnătura. Să rămînă scris.
Madrigal
Simplă şi verticală, Ca o trestie în cîmpul de trestii. Oh! ironie a furorii Genitale: Produsul tuturor spasmelor şi ţipetelor O spumă ecvestră între două coapse de metal.
Madrigal
Pîntecul tău ştie mai multe decît capul, Coapsele tale ştiu şi mai multe. Această Sălbatică graţie neagră A corpului tău dezbrăcat. Eşti semnul pădurii, Cu colierele tale roşii Cu brăţările tale de aur curb, Şi crocodilul întunecat Înotînd prin Zambeziul ochilor tăi.
Sensemayá cîntec pentru omorît şarpele Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Şarpele are ochi de sticlă, Şarpele vine, se înfăşoară pe băţ, Cu ochii lui de sticlă. Şarpele merge fără picioare; Şarpele se ascunde în iarbă; Mergînd se ascunde în iarbă, Mergînd fără picioare. Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Dă în el cu toporul, omoră-l, Dă în el! Nu da cu piciorul că te muşcă, Nu da cu piciorul, că fuge! Sensemayá, şarpele, sensemayá. Sensemayá, cu ochii lui, sensemayá, Sensemayá, cu limba lui, sensemayá. Sensemayá cu gura lui, sensemayá. Şarpele mort nu poate să mănînce, şarpele mort nu poată să sîsîie; nu poate să meargă, nu poate să fugă, Şarpele mort nu poate să vadă; şarpele mort nu poate să bea; nu poate să respire nu poate să muşte. Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, şarpele Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, nu mai mişcă... Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, şarpele... Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, a murit!
Ceasul
Îmi plac anumite ore, ca de exemplu patru fără un sfert, pentru că atunci ceasul pare să aibă atitudinea caldă, fraternă, a cuiva gata să ne îmbrăţişeze. Pentru că Timpul, atunci, este un Christ în agonie Sîngerînd subtil Din rana din coastă Între Trecut şi Prezent.
Aeroplan
Cînd va trece şi această epocă Şi toate documentele noastre umane Vor fi fost consumate de flacăra secolelor; Cînd cheia progresului nostru actual Se va pierde Şi cu răbdarea ignorantului Omul va trebui să o ia de la început Atunci vor fi descoperite Vestigiile civilizaţiei noastre moarte. Ce vor spune naturaliştii din viitor În faţa scheletului unui aeroplan Dezgropat în vreo cîmpie Sau pe vreun vîrf de munte, Ruginit, fosilizat, Monumental, straniu, de neînţeles? Fără îndoială Vor fi foarte uimiţi Şi vor clasifica aeroplanul Printre specimenele unei faune dispărute. Dacă mi-ar fi spus cineva Dacă mi-ar fi spus cineva Că va veni o zi Cînd nu vom fi nimic mai mult Decît simpli prieteni Nu l-aş fi crezut. Dacă cineva ne-ar fi văzut, Vorbind indiferent Despre soare, ploaie, Ca doi simpli prieteni. Nu l-aş fi crezut. Ah! Ce pumnal fin şi ce rană sîngerează şi mă omoară... dacă mi-ar fi spus cineva Nu l-aş fi crezut.
Luna
Animal metalic. Nocturn. Cu faţa Mîncată de acnee. Sputnici şi sonete.
Papaya
Papaya. Animal Vegetal. Nu e cert Că ar fi cunoscut păcatul originar. Orice s-ar spune, Priveşte, E pură coincidenţă. Literatură Murdară Căreia i-au căzut deja pradă Pepenii şi dovlecii. Rezultatul, pe scurt, Al abstinenţei (juvenile sau senile) sexuale.
Setea
Un burete de apă dulce, Setea. Aşteaptă un rîu, îl devoră. Absoarbe torente. Ştrangulează Cu o eşarfă purpurie. Atenţie, gîtlejelor!
Foamea
Aceasta este foamea. Un animal Numai gheare şi ochi. Nu poate fi distras sau dezamăgit. Nu poate fi păcălit cu o singură masă. Nu e mulţumit doar cu un prînz sau doar cu o cină. Mereu anunţă sînge. Rage ca un leu, sugrumă ca un boa, Gîndeşte ca un om. Acest specimen din faţa ta A fost capturat în India (într-o suburbie din Bombay) Dar există într-o formă Mai mult sau mai puţin sălbatică Şi prin alte părţi. Nu vă apropiaţi. Introducere şi traduceri de Paul Doru Mugur |