|
Nicolás Guillén
Nicolás Guillén, comunist, luptător pentru drepturile populației de culoare, jurnalist, președinte al Uniunii Scriitorilor din Cuba timp de mai mult de un sfert de secol . Amănuntele biografice precedente nu ne pregătesc în nici un fel pentru întîlnirea cu poetul Nicolás Guillén, dovadă vie că singurele revoluții veritabile sunt cele ale inimii.
Păsărica de hîrtie Singură în colivie, Moțăind O păsărică de hîrtie.
Declar că eu nu sunt un om pur
Nu-ți voi spune că sunt un om pur. Printre altele mai rămîne încă de stabilit dacă există oameni puri. Sau dacă e, să zicem, necesar. Sau posibil. Sau dacă are gust bun. Ai băut vreodată apă pură din punct de vedere chimic, Apă de laborator, fără nici un gram de pămînt sau de mizerie, fără nici un rahat mititel de pasăre, Apă compusă doar din hidrogen și oxigen? Ptiu! Ce porcărie. Nu-ți voi spune, apoi, că sunt un om pur Nu am să-ți spun asta, ba chiar din contră. Că iubesc (femeile, natural, nu e nici o rușine ca iubirea să-și rostească numele), și îmi place carnea de porc cu cartofi, și mazărea și cîrnații, și ouăle, și puiu`, și mielu`, și curcanu`, și peștele și scoicile; beau rom și bere și țuică și vin, comit păcatul fornicației (chiar și cu stomacul plin). Sunt impur, ce să mai spun? Complet impur. Dar, Cred că sunt multe lucruri pure pe lume Care nu sunt altceva decît niște rahaturi. De exemplu, puritatea unui himen bătrîn de nouăzeci de ani, Puritatea îndrăgostiților care se masturbează În loc să se ducă la hotel. Puritatea internatelor Unde înflorește sperma rîncedă A unei faune pederaste. Puritatea clerului. Puritatea academicienilor. Puritatea gramaticienilor. Puritatea celor care ne asigură Că trebuie să fim puri, puri, puri. Puritatea celor care n-au avut niciodată blenoragie. Puritatea femeii care n-a lins niciodată un gland. Puritatea bărbatului care n-a supt niciodată un clitoris. Puritatea celei care n-a născut niciodată, Puritatea celui care nu a însămînțat niciodată. Puritatea omului care-și biciuiește pieptul Și spune sfânt, sfânt, sfânt Cînd e de fapt un diavol, diavol, diavol, Pe scurt, puritatea Celor care n-au fost niciodată suficient de impuri Ca să știe ce e aceea puritate. Punct, data și semnătura. Să rămînă scris.
Madrigal
Simplă și verticală, Ca o trestie în cîmpul de trestii. Oh! ironie a furorii Genitale: Produsul tuturor spasmelor și țipetelor O spumă ecvestră între două coapse de metal.
Madrigal
Pîntecul tău știe mai multe decît capul, Coapsele tale știu și mai multe. Această Sălbatică grație neagră A corpului tău dezbrăcat. Ești semnul pădurii, Cu colierele tale roșii Cu brățările tale de aur curb, Și crocodilul întunecat Înotînd prin Zambeziul ochilor tăi.
Sensemayá cîntec pentru omorît șarpele Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Șarpele are ochi de sticlă, Șarpele vine, se înfășoară pe băț, Cu ochii lui de sticlă. Șarpele merge fără picioare; Șarpele se ascunde în iarbă; Mergînd se ascunde în iarbă, Mergînd fără picioare. Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Mayombe-bombe-mayombé! Dă în el cu toporul, omoră-l, Dă în el! Nu da cu piciorul că te mușcă, Nu da cu piciorul, că fuge! Sensemayá, șarpele, sensemayá. Sensemayá, cu ochii lui, sensemayá, Sensemayá, cu limba lui, sensemayá. Sensemayá cu gura lui, sensemayá. Șarpele mort nu poate să mănînce, șarpele mort nu poată să sîsîie; nu poate să meargă, nu poate să fugă, Șarpele mort nu poate să vadă; șarpele mort nu poate să bea; nu poate să respire nu poate să muște. Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, șarpele Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, nu mai mișcă... Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, șarpele... Mayombe-bombe-mayombé! Sensemayá, a murit!
Ceasul
Îmi plac anumite ore, ca de exemplu patru fără un sfert, pentru că atunci ceasul pare să aibă atitudinea caldă, fraternă, a cuiva gata să ne îmbrățișeze. Pentru că Timpul, atunci, este un Christ în agonie Sîngerînd subtil Din rana din coastă Între Trecut și Prezent.
Aeroplan
Cînd va trece și această epocă Și toate documentele noastre umane Vor fi fost consumate de flacăra secolelor; Cînd cheia progresului nostru actual Se va pierde Și cu răbdarea ignorantului Omul va trebui să o ia de la început Atunci vor fi descoperite Vestigiile civilizației noastre moarte. Ce vor spune naturaliștii din viitor În fața scheletului unui aeroplan Dezgropat în vreo cîmpie Sau pe vreun vîrf de munte, Ruginit, fosilizat, Monumental, straniu, de neînțeles? Fără îndoială Vor fi foarte uimiți Și vor clasifica aeroplanul Printre specimenele unei faune dispărute. Dacă mi-ar fi spus cineva Dacă mi-ar fi spus cineva Că va veni o zi Cînd nu vom fi nimic mai mult Decît simpli prieteni Nu l-aș fi crezut. Dacă cineva ne-ar fi văzut, Vorbind indiferent Despre soare, ploaie, Ca doi simpli prieteni. Nu l-aș fi crezut. Ah! Ce pumnal fin și ce rană sîngerează și mă omoară... dacă mi-ar fi spus cineva Nu l-aș fi crezut.
Luna
Animal metalic. Nocturn. Cu fața Mîncată de acnee. Sputnici și sonete.
Papaya
Papaya. Animal Vegetal. Nu e cert Că ar fi cunoscut păcatul originar. Orice s-ar spune, Privește, E pură coincidență. Literatură Murdară Căreia i-au căzut deja pradă Pepenii și dovlecii. Rezultatul, pe scurt, Al abstinenței (juvenile sau senile) sexuale.
Setea
Un burete de apă dulce, Setea. Așteaptă un rîu, îl devoră. Absoarbe torente. Ștrangulează Cu o eșarfă purpurie. Atenție, gîtlejelor!
Foamea
Aceasta este foamea. Un animal Numai gheare și ochi. Nu poate fi distras sau dezamăgit. Nu poate fi păcălit cu o singură masă. Nu e mulțumit doar cu un prînz sau doar cu o cină. Mereu anunță sînge. Rage ca un leu, sugrumă ca un boa, Gîndește ca un om. Acest specimen din fața ta A fost capturat în India (într-o suburbie din Bombay) Dar există într-o formă Mai mult sau mai puțin sălbatică Și prin alte părți. Nu vă apropiați. Introducere și traduceri de Paul Doru Mugur |