|
cu
mâinile goale
ecou
populară
.txt
(???
- 17.07.1981)
cu
mâinile goale
rămăsese
destul oxigen
pentru
încă cel puțin o duzină
de
cuvinte frumoase
lăsate
intenționat nespuse
dar
tu ai preferat să respiri
o
singură dată, numai o dată
semnând
cu respirația ta
cea
mai frumoasă poezie
pe
care ar fi putut cineva
să
ți-o șoptească,
chiar
și așa,
cu
mâinile goale.
ecou
cerșind
să te conving să te întorci
din
drum
am
început să te iubesc cu o iubire sălbatică totuși,
(în
surâsul ei de giocondă-rubicondă)
precum
isteria acelor oameni
cu
bărbi și plete
care
in zarva dimineții de început de mileniu
și-au
răstignit singurul frate
ce
îndrăznea să-l salute pe dumnezeu
după
numele mic.
populară
foaie verde stâlp
mi-a recitat ea atunci, cu rimelul murdărit de gulerul
cămășii
proaspăt achiziționată de la vreun second din
capitală
în timp ce eu îi spionam lacom linia gâtului
și cicatricea albastră a privirii
(m-am născut neoarbă într-o lume
care nu acceptă întunericul din principiu îmi
spusese ea
într-un alt moment cu noi doi în prim plan).
Pesemne că pentru cîteva secunde am uitat să respir
pentru că verbul pe care urma să-l recit ca răspuns
la versul ei sincer s-a transformat
într-un mers pe sârmă, grăbit, îmbibat brusc cu
fum de țigară
fooooaaaieee veeerdeee stâlp am mai apucat eu să aud
în urma-mi, după care s-a lăsat întunericul
peste ea și parfumul ei
cu iz de mioriță
și de codru moldav.
.txt
fie,
e bună și o cruce
e
adevărat, mi-ar fi plăcut mai degrabă un corn de rinocer
deasupra
dar
nici nu mai poți muri în siguranță,
cu
toți traficanții ăștia
așa
că rămâne crucea
numai
ajută-mă, sau...
sau
cheamă un taxi ceva
să
o urce până in deal.
(???
- 17.07.1981)
nu-mi
amintesc exact momentul morții,
se
prea poate să vină într-o miercuri, sau joi, sau vineri
(oricum
povestea cu despicatul zărilor
și
muzica de fanfară
nu
am crezut-o niciodată)
iar
restul e pură coincidență
ai
putea totuși
să
mă alungi, ușor
pentru
a ne convinge că într-adevăr mai respir
și
că nu m-am născut încă.
Poezii
de I. V. Dornescu
|
