|
(pe
vremuri)
pe vremuri,
mă lăsai să îți cârpesc găurile dezolante din cer
cu aripi iridescente de fluturi -
din resturi confecționam genunchiere
pentru confesiuni tardive
la marginea gropilor comune
deziluziei
pe vremuri,
îți ajustam gropițele din obraji la nivelul mării
ne ascundeam amândoi de iscoditorii culegători de perle
într-un castel de nisip la tulpina geamandurei
ne sărutam din cap până în picioare
(insistam insuficient asupra zonei inghinale)
nu credeai să înveți a înota vreodată
nu credeam să învăț a pluti vreodată
pe vremuri,
martori îmi erau doar cerul și pământul
micii pictori vrăjitori
ne colorau suprematist în tonalități discrete de alb pe
alb
(
pe alb
pe alb
)
ne confundau la prima vedere
cu varul de pe ziduri,
cu râsul de sub riduri,
cu spațiul dintre viduri,
pe vremuri,
mă tutuiam impertinent cu imortalitatea
ne trăgeam de șireturi când unul, când altul,
alergam desculți prin răsadurile de căpșuni ale bunicii
(1921-1994)
de trozneau sub călcâie
fructe planturoase, gâze chitinoase
și câte un soldățel de plumb pierdut de tatăl meu în grădină
pe vremea când se tutuia și el
-la rândul lui -
cu nemurirea
(alzheimer)
dezaprobai simptomele unei amnezii postulate
de mersul firesc al lucrurilor în viață,
mă cuibăream în melasa spectrală a prezentului,
uitam să merg, să cânt, să răbufnesc în râs,
mă regăseam ezitând în fața ascensorului
indiferent la sensul acelor de ceasornic
îmi citeai scrisori din studenție înainte de culcare,
eu netezeam reticent cearșaful,
te mai întrebam de dragul conversației ce anotimp e afară,
frământam cocoloașe de pâine pe fața de masă
îmi prelingeai răbdătoare lingurița de-a lungul bărbiei,
culegeai fragmente de iaurt cu fructe -
(pe vremuri uram iaurtul cu fructe acum nu contează)
nepoții învățau placizi alfabetul
la școala cu desene în cretă colorată pe ciment
eu pierdeam câte o literă, chiar două pe săptămână
din numele tău îmi mai rămăsese doar un r și un d
mi-era rușine să te întreb după 60 de ani cum te cheamă
așa că îmi vedeam în continuare de ale mele -
catalogam analfabetic umbrele colecției de nimicuri
Poem
de Alex Bacu
|
