Un poet ucis de legea gravitației

Parasemantică

 

 

 

 

Un poet ucis de legea gravitației

 

Într-o lungă noapte de grație,

Supărat că stihurile nu se țin bine pe picioare,

Poetul a zămislit un cuvânt atât de puternic

Încât era independent de orice lege,

Chiar și de cea a inspirației.

La primele raze ale soarelui

Cuvântul a prins forțe

Încă și mai supralegale,

S-a perfecționat,

S-a concentrat,

A devenit desăvârșit

Și imposibil de greu,

A încremenit timpul

Și l-a ucis pe poet,

Cu tot cu momentul în care

Acesta îi găsise o rimă.

 

 

 

Parasemantică

 

Dimineață m-am trezit

Cu picioarele foarte aproape de perna

De pe care-mi căzuse capul

Torturat de gândurile ce-l bat normal

Când n-am coșmarul că aș fi în război

Cu datoriile de om mare.

Am primit imediat drepturi de pitic

Și imediat mi-au fost luate,

Când s-a constatat

Că eram prea mic să fiu pitic.

Am primit drepturi de furnică dar,

Pentru că vorbeam prea mult să fiu furnică,

Am fost transferat în acvariu.

Seara m-a pescuit o pisică

Și-o noapte am fost șoricel.

Am murit mai întâi de frică,

Pe urmă de frig,

Iar de frică,

Iar de frig,

Și de pisică.

Hecatombele ies la iveală în zori.

poeme de Viorel Zaicu

 

respiro©2000 All rights reserved.