proza
poezie eseuri arta film
   

Înainte și după Înviere

(Câteva cuvinte pe marginea Evangheliei lui Ioan)

 

Hristos și oamenii care L-au urmat, Hristos și oamenii care îl urmează astăzi, Hristos și opinia publică, Hristos și lumina Învierii Sale, Înviere care, o datî  petrecută, a schimbat definitiv și la modul cel mai provocator imaginea omului despre el insuși, poșibilitatile și destinul sau. Hristos și frica noastră de a fi altfel decât alții, mai ales când e vorba să spunem chiar adevărul. El și spaima noastră de a nu rămâne fără aprobarea mulțimii și a bunului șimt, El și frica noastră de a fi singuri și față în față cu viața noastră.

Hristos și oamenii, prieteni sau nu. 

Toate acestea s-au întâlnit și se întâlnesc brusc de Paști într-o ipostază absolut uluitoare și incredibilă. Mântuitorul  nostru ne pune la încercare pentru ultima oară iî fața mormântului gol, probând prin Înviere adevărul spuselor și al vieții Sale.

Când Ana Arhiereul Îl intreabă despre ucenicii și învățătura Sa, Hristos răspunde: “Eu am vorbit în fața lumii; Eu am învățat întotdeauna în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii și nimic nu am de ascuns.

De ce mă intrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceștia știu ce am spus Eu.” (Ioan 18, 20-21).

Ca un semn de amară ironie, câteva versete mai jos apare răspunsul unuia dintre oamenii care presupunem că auzise tot ce predicase Hristos in sinagogi și în templu. Și credea sincer în cuvintele Învățătorului Sau. E vorba de Sfântul Apostol Petru. În tot timpul cât Hristos poartă discuția de mai sus cu Ana, el stă afară și se încălzește la foc cu slugile de la curtea arhiereului. De fapt, întreg fragmentul despre discuția dintre Ana și Hristos e încadrat de descrierea lui Petru așteptând.

Să vedem ultima parte din întreitul răspuns, evident foarte cunoscut și indelung comentat: “Iar Simon Petru statea și se încălzea. Așadar i-au zis: Nu cumva ești și tu dintre ucenicii Lui? E s-a lepadat și a zis: Nu sunt.” (Ioan 18, 25).

Deci, cum a probat Iisus adevărul cuvintelor Sale? De multe ori singur și în fața unei omeniri, dacă nu dușmănoase, atunci cel puțin uluite sau înfricoșate, gata sa se lepede oricând de singura sa șansă de a se împlini. Dar aceștia sunt oamenii și pentru ei a venit Hristos, știind că, unde le-a fost frică o dată, se vor întoarce a doua oară, unde au căzut o dată, se vor ridica încă o dată, din nostalgia frumuseții și a adevărului, din rușinea că au fost slabi și din puterea dragostei. Cu această putere intră Petru primul în mormântul gol după Înviere (Ioan 20, 2-7) și această putere o recunoaște ca temelie a credinței și a adevărului vorbind cu Hristos Cel Înviat: “Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubești? Și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele.” (Ioan 21, 17).

Omul care se întoarce mereu asupra celei mai uluitoare minuni pe care n-o înțelege deplin decât cu dorința de a trăi mereu în frumusețe și adevăr, iată-l pe Petru în interiorul mormântului gol, iată-ne pe noi din nou în fața Învierii!

 

                                                                                                    Ioan Buteanu

 

 

 

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.