3. Câinii
Cade
gândul pe gândurile oamenilor şi pare a nu se mai opri, şi nu miroase
aerul şi nici nu udă ploaia ce cade nencetat.
Iar
gândul nu rămâne nici în miros, ploaie sau gândurile oamenilor…
Noi n-o să ne mai întoarcem, când moartea se va face
moarte?…
1953
Amândoi stăm la
fereastră
şi luna clară
o privim,
suntem departe şi
înstrăinaţi
şi încercăm
să ne găsim.
Ne aflăm chiar
lângă viaţă
parcă ne-am
ţine de mână;
Drumurile noastre
se-ntâlnesc,
însă ele trec prin
Lună!
În închisoare, 1954
În fusul nopţii se-ntorc stelele,
în somnul nopţii se trezeşte
somnul,
în liniştea nopţii merge gândul
în pasul greu!
Se-aude de departe-o gălăgie;
latră câinii!
În pădurea nopţii oraşului
latră câinii!
Poezii de Kasem
Trebeshina
(traducere din
limba albaneză de Octavian BLENCHEA)
