proza
poezie eseuri arta film
     

 

                         Luna

 

 

 

1.   luna

2.   atīt de lent

4.   octava

5.   bolero

6.   după amiaza unei clipe

 

 

 

 

1.

Poţi să-ţi imaginezi,

cu propria lui soră,

cu sora lui,

sīnge din sīngele lui.

 

 

m-am trezit

īnsărcinat cu luna,

luna ezitărilor noastre,

luna regretelor noastre,

luna lunilor noastre,

ea ne visează pe toţi,

ea ne ucide pe toţi,

ea ne uită pe toţi,

toate nebuniile,

toate ororile,

toate splendorile,

febră, ninsoare, transparenţă,

pupilă acoperită de albeaţă,

luna, rotundă absenţă,

luna, insulă de ceaţă,

tăiată de nori īn fīşii,

delicat şi tacticos

mi-am şters cuţitul

de pīntecele ei cu linii sidefii,

nu e decīt una,

cum poţi să o urmezi,

cum poţi să nu urmezi,

luna,

 

 

Te rog frumos să taci.

Mănīncă acolo şi taci.

Pretinde că nimic nu s-a īntīmplat.

 

 

m-am trezit

īnsărcinat cu luna,

luna ezitărilor noastre,

luna regretelor noastre,

luna lunilor noastre,

luna lunilor de coacăze şi porumb,

luna de iarbă,

luna de ploaie,

luna de vīnt,

 

i-am smuls petalele

una cīte una

pīnă cīnd nu a mai rămas decīt

luna,

luna, portocalie şi tare,

luna, rostogolită mirare,

luna, cea mai īnaltă stea.

 

M-a privit fără să clipească.

M-a privit fără să mă privească.

Nenăscută şi umed, luna zīmbea.

 

 

 

          2.

atīt de lent,

atīt de lent

īncīt sensurile cuvintelor

se desprindeau de cuvinte,

atīt de repede,

atīt de repede

īncīt cuvintele

rămīneau īn urmă,

poezia, īmi mai spuse el,

este o chestiune de

defazaj.

 

 

 

     

 

3.

viteza cu care īnfloresc castanii,

viteza cu care răsare soarele,

viteza cu care ţicură greierii,

viteza cu care apune luna,

viteza cu care zīmbeşti,

viteza cu care citeşti aceste cuvinte,

viteza cu care tresari mirată,

viteza cu care m-ai uitat.

 

 

 

 

        4.

Dacă īţi voi spune:

Te iubesc,

Să nu mă crezi,

Nu ştiu

Ce īnseamnă a iubi.

 

 

Dacă īţi voi spune:

Nu te iubesc,

Să nu te temi,

Nici a nu iubi

Nu ştiu ce īnseamnă.

       

 

 

Ce ferestre mai luminoase

Ce ferestre mai īntunecate

Decīt ochii tăi?

 

 

 

 

        5.

la un capăt, dimineaţa,

 

o dimineaţă uitată,

şi memoria uitării

acelei dimineţi

la rīndul ei uitată,

şi aşa, la nesfīrşit.

 

dincoace, seara,

 

o seară şi o noapte 

şi altă zi,

şi alte zile şi alte nopţi,

şi iar din nou

o dimineaţă,

chiar aici, chiar acum.

 

deodată, o clipă,

apoi, amiaza,

şi după-amiaza clipei,

şi clipa clipei

şi gustul fructului

pe care ţi l-am cules,

pe care mi-l culegi,

de pe buze.

 

 

Poezii de Paul Doru Mugur

 

 

 

 

                             

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.