2. Mi-amintesc
de femeia colaterală
3. O-real
4. O-zona
5. O-fragil
tocmai
încercam să vă mint
cineva-mi
procurase foarte multă carne de uz extern
încercam
să-mi impun ce fel de actor mi-aş dori să devin
apoi am
hotărât brusc să-mi petrec toată ziua la cinematograv
să
văd cât mai multe drame artistice să studiez cefele actorilor din
sală
cum
n-aveam bani de risipit pe tot felul de prostioare miraculoase mi-am luat un
acvariu
m-am
dus în Piaţa Ovidiu în dreptul statuii să observ miezul lucrurilor
m-am
aşezat în ea pe soclu câţiva trecători s-au mirat enorm
erau
obosiţi
Preafericitul
Absent sosi imediat se oferi chiar să mă compătimească în
public
dar cei
de teapa lui comit foarte des gafa asta
în
clipa nudă nu i-am permis nici un fel de calitate specială
a-ncercat
să mă muşte
economisind
câte-un leu în fiecare săptămâmă aflasem câte ceva despre
entuziasmul placid al locului
[ştiu că e un truism dar hotărâsem deja să nu vă
mai mint]
testam
agresivitatea unui peşte îndepărtat şi totul mergea strună
în burta lui
intră
primul bărbat retoric cu frunze
din
tufişul lui puteam privi lumea fără să fiu perceput ca
atare
pe
trotuarul din faţa mea cineva îşi uită servieta am vrut o
clipă să fiu el ca să pot reveni asupra unei decizii injuste
tu de
pildă ai putea să-ţi găseşti o soţie şi
să te-nsori cu mine încercă o duduie să-mi
împărtăşească divorţul ei venea de la piaţă
dar
deja nu mi-era dor de ea
tot mai
mulţi oameni se lasă prescurtaţi de oraş atunci
pătrund în acvariu şi-ncep să-mi vorbească
unii
lasă aici tot felul de sfaturi practice pe care le-auzi mai mult în filme
aş
fi putut să deschid un muzeu să le vând la marile case de
licitaţii nu-mi doream însă decât o ceşcuţă fierbinte
mama
m-a apărat explicându-mi cum lucrează toţi aceşti tipi
m-am
gândit la mâinile ei trudite şi-am văzut cât de înceată este
dreptatea
am
scris atunci un poem spaţial pe care le-am semnat evident Hadrian Ha
imprimantele
m-au ajutat să călătoresc trupul meu le atenua blândeţea
incultă
îmi
protejam embrionul larvar de iminenţa unor solstiţii
m-am
lăsat multiplicat în varii motive deşi n-am promis nimic nimănui
tocmai de-asta
am fost
premiat cu teancuri şi-apoi ucis cu bestialitate de nişte
generaţii anterioare
am
dispus dezinsecţia totală era cât pe ce să câştig o
nuntă-n Bahamas
am
rămas neclintit peste veacuri doar pentru că bronzul
începuse să curgă
___________________________mi-amintesc
de femeia colaterală
[nu
vă ascund că acesta e un cântec de dragoste]
tinerelul din mine avea de gând tot felul de pulsiuni
flecărisem
întreaga seară făcusem nişte pariuri
ştiam
să păstrez un secret cât de cât onctuos
nu
mă puteam întoarce pe patul de moarte
fusesem
admis într-o gazelă la Harvard
urma
să cobor la parter în şosete să-ncep aventura
puctualităţii mele
Starla
Remp, ficatul meu transformat în tată nu înceta
să
mă povăţuiască-n legătură cu onorabilul nostru
crez artistic
în
anul Domnului ’73 nimeni nu mai cânta O mio bambino caro
n-a
apărut nici o copie cât de cât dureroasă de-a mea
nimeni
nu mai intra în panică
cineva
trebuia totuşi să mă pronunţe să mă
răpească
pe timp
de război sau de gripă n-ar
fi bătut nimănui la ochi
toţi
aveau dreptul la lift chiar şi lorzii din Ghehman
drumurile
fiind blocate nu puteam pleca împreună acasă
avocaţii
ne răzbunau muream de frică
deschideam
amfiteatrul urechilor populam tânguiri
ne gândeam
la problemele mamiferelor noastre
linişteşte-te,
Remp, femeia colaterală nu pregetă să mă salute
în
ambuscadă pe chei în calea renală
şoldul
ei ne priveşte din nori şi noi o visăm
întreaga
noapte
formularul
ei avea multe rubrici intraductibile
altele
mult mai uşoare chiar decât aerul astfel încât
somnul
abia mi-a atins pământul
totuşi
mă-ncovoia şi-n mortul lac
cu
aripa crocodilului caucazian trebuia să zbor
cânta
la trompeta mea
şi-n
fierul căderii sale mă obliga să alerg
cine
eşti o-ntrebam
într-un
lung ascunziş aşternea fii şi fiice din mine
făceam
bălţi cu lei împrejurul ţevii îmi venea să urlu
o
să mori o-ntrebam
decupase
un melc pe sub sân îi creştea
lenea
ei pătrundea pe fereastră zâmbea călătorilor flecărea
din mână
ducea o
traumă foarte agitată spunea tuturor noapte bună domnule Starla
Remp
femeia
asta avea ceva pe dig care mă scotea din minţi
mă
lipsea de graţia mea obişnuită întâmplătoare
mă
punea să înot urlând prin fostele iubiri abjecte din faţa trenului
ce-aveam
de gând să-i spun n-avea legătură cu venirea mea aici
i-am
propus să-i organizez toate lunile de miere colaterală
să
aparţin unor triburi să duc nişte gaz în casă
în
carnea mea tânără-şi făcuse loc o memorie foarte
bolnavă
orice
lucru putea fi sedus cu vigoarea musonului şi rapiditatea
căpşunii
puteam
ajuta o cometă să intre în societate puteam repara orice
ciclurile
nocturne repetate şi Starla Remp nu puteau suferi evacuările de
urgenţă
ştiam
că-n genunchi ni se-ntinde o cursă fantastică dar m-am
răzgândit
ştiam
că-i o soluţie de moment dar îmi placea să-i pipăi axila pe
o planetă aflată la milioane de străzi depărtare
mă
gândeam că mă pot baza pe experienţa cangurilor galactici
aveam
nevoie de câte-o oprire temporară sincronizasem imaginea cu mirosul
am fost
mai rapid pentru că am alergat tot timpul în direcţia opusă
nu
suportam clipa când n-o s-o mai mint niciodată
şi
tocmai atunci sudoarea mea lipicioasă pleda cinstit
pentru
dreptul fiecărei candidate la o salată de friguri
nu uita
că formăm o familie o-ntrebam
cei mai
mulţi dintre voi nu mă cunosc prea bine divaga ea
există
nişte vrăji în hrană în apă ziceam îndulcindu-mi freza
am
încredere-n instabilitatea placentei
e un
mesaj destul de simţit dezirabil adăuga
pe
care-l aduc chiar acum din ogoarele ţării Venus
aş
fi ajuns preşedinte fără nici o problemă
aş
fi primit cadou o pisică aproximativă şi foarte probabil
aş
fi rostit nişte legi cu coajă de piersică
instituind
vize drastice la femeia colaterală
doar
părul meu umezit cu şampon Starla Remp ar fi putut
controla
blocada
dacă
stau bine să mă gândesc
pânzele
albe mă ajută să urlu cu graţie anacronică
______________________O-real
Dintr-odată
perspectiva ta asupra
vieţii, Marty, asupra vieţii tale, devine albă. Cunoşti
altă cale de-a pătrunde în oul gros al iubitei tale? Oceanul îmi
umple ciocanul cu incertitudini, de ce eşti trist, Marty. Vei da şi
tu în patima adjectivelor, te-ai îmbătat cu agresivitatea unui coral. Nu
te uita la mine, doamnele noastre-ar putea intra la idei. Gravitatea
situaţiei îmi depăşeşte puterile de comunicare, de umplere,
de golire.
Unde
mă duceţi? spre partea cealaltă a nimănui,
daaar, nu-i aşa, O-real, mutilarea noastră nicicând n-a fost mai
îngustă, mai simplă. ci duc cu mine totul chiar şi
moartea? inima noastră trăieşte drama reconstituirii
fenomenele sunt incerte sensibile definitive uneori ai dreptate creşti
şi tu nişte unghii pletele tale pe dealuri feudale orizontal
traversează ceva concret un răsărit un apus un ibric de cafea.
sar aşchii din tine în fiecare domnişoară doamnă
demoazelă însă circuli foarte exact, pe şine. ai drezină la
sânge. umerii ţi-i legi de picioare cu bretele puternice contextuale. ai
mereu grijă să schimbi dungile umbli la culori. lucrezi la tavan dar
ai şi podea. ai zid impulsiv iubeşti în picioare şi în
şezut. de dormit dormi întins pe spate, treaz. după o perioadă
incertă prezentul subtil îţi vorbeşte cu mâinile. la primii
gândaci aprinzi tămâie şi recunoştinţa patriilor de var nu
întârzie să te ocolească
N-am vrut
să-ţi spun până n-am ştiut sigur. Mi-am verificat
ceasul, am stat şi am urmărit ce se-ntâmplă; la 8.33
poziţia era extrem de complexă, nu mâncase nimic dar teama de pe
caldarâm căpătase deja o culoare violacee, trăiam senzaţia
că-n curând vom fi înghiţiţi în zare, în depărtare, la o
dimensiune violentă, aceeaşi, completă. 43 de minute mai târziu
corpul lui Marty trecuse de caldarâm cu farmec şi cu seducţie, îl
vedeam reflectat în parbrizul iubitei atins imprudent de-o subtilă
melancolie cu lacul de unghii. Mi-au spus că se potriveşte, că
are sens, se mulează. Cu degetele mele cele mai riscante am apucat, am
strâns, într-o caligrafică împăcare de sine deja fatală. La 10
fără 5 i-am oferit o glugă motiv pentru care [probabil] ea m-a
îmbrăţişat pe gură. Acum, că amintirea lui Marty
intimida oarecum umezeala din nişte beciuri tinere, create de om, am
hotărât că ne-ar place să fim timizi, să facem iar sport,
să ne cumpărăm o balenă şi să ne mutăm un
etaj mai sus. La 13.45 am coborât să luăm ziarele, ne-am reglat
după ele ambele ceasuri de mână pe care le port eu, când dorm,
aşezate pe piept, în cruce; ne-am întins, mi-am pus ceasurile pe piept, în
cruce, am adormit şi-am văzut în fugă câteva episoade noi, cu
chestii. Am tras cu ochiul şi la ea dar era în mongolă, nu mi-a
plăcut. La 15 şi jumătate aproximativ am coborât iar să mâncăm
o îngheţată, poate chiar două dar am găsit de-a dreptul
subversivi nişte mititei calzi şi câţiva cartofi
prăjiţi care se uitau la noi foarte comemorativ; ea hotărâ
atunci brusc, privindu-i în ochi,
că e timpul să mergem sus să facem nebunii, ştii tu de
care. Am evitat toate colţurile, ieşiturile, scursurile
nefireşti din sânul naturii şi celelalte blocade nostalgice, ne
grăbeam să ajungem mai repede, să nu ne treacă viaţa.
Am mers pe dunga de var în sus pentru că liftul n-avea o dispoziţie
prea laconică. Acolo sus ea şi-a scos tocurile cui, cerceii, toate
inelele, m-a lăsat să-i ating cu degetul mic buricul de aur primit de
la maică-sa într-o altfel de dispoziţie. Evocându-mi o atitudine
forestieră a eliminat toate becurile din încăperi, şi-a
lăsat părul lung şi-a început să foşnească
abjecto-misterios în drum spre baie. Într-un sfârşit a ajuns acolo, a
deschis toate robinetele [de la cadă, de la chiuvetă] a pus în
găurile de scurgere nişte prosoape cucerite recent, manual. Şi
totul a început să se umple. Când m-am uitat la ceas era iarăşi
fix 8.33, poziţia era complexă şi-aveam un început de teamă
pe caldarâm, căpătase deja o culoare violacee, trăiam
senzaţia
Într-o singură zi
puteai face totul. Nimic, O-real, nu se compară însă cu
teama c-o să ne întâlnim iar şi-o să ne spunem aceleaşi
sucuri şi prăjituri aceleaşi bilete de troleibuz şi de
papagali. numele unor străzi vor scoate capetele pe după uşi vor
încerca să ne ocrotească cu făgăduieli ortopedice e bine
să le urmezi. vei merge de pildă pe Aleea Zacuştii ce dă
corect igienic firesc în Bd. Scobitoarei. Neigienic dacă nu strigător
la Calea Lactee e să faci stânga după plopii burlaci ce dau buzna pe
interioarele Zorelelor Luminiţei Cameliei Garofiţei Hortensiei
Papadatelor. toate sunt fundături –mai ales la şes dar şi la
munte. în nici un caz să nu vorbeşti cu cineva despre asta
să-ţi vină vreo idee. mai bine uită. dacă ţi-e
teamă de fenomen nu devia prea mult de la logica faptelor. ai ajuns de
pildă prin Drumul Sării tai-o prin Ligurari, asta-i logica faptelor.
trebuie neapărat să coteşti pe Blidelor s-o ţii drept
înainte ca să dai chiar în Piaţa Constipaţiei. unde firesc,
normal şi perfect constituţional, în ciuda numelui, sosesc
turişti din toate colţurile planetei. pentru oameni cu vederi largi [ca
tine, darling] au pus recent cabine teleferice de unică folosinţă.
panorama-i grozavă, splendidă, oricum, semnificativă. dacă
ajungi la primele ore ale dimineţii când aerul nu-i chiar atât de
aproximativ cum se spune poţi să vezi chiar şi marea cum se duce
la serviciu. doar să nu nimereşti acea perioadă a [ştii tu] când e
facultativă
O iubeam
pe Ana pentru că avea mere. Pe Ecaterina pentru că Teodoroiu.
Pe Ioana aşa, de-a D’arcului. Pe Elena pentru că aşa ordonase
nea Nicu. Pe Maria pentru că imaculase concepţiunea. Pe Magdalena
pentru că nu-mi ştia numele. Mhela, dimpotrivă, avea gura
plină numai cu el. Sentimental, corect şi înalt. Ieşea din
casă doar noaptea, niciodată cu mine. Masculul de serviciu îşi
lăsa degetele să-i crească sub fustă, ea gâfâia din
genunchi şi-l alinta, îl striga cu numele meu. Cei mai mulţi
se-nmuiau, înjurau, NN nu. A trimis-o direct în calorifer. A căzut Mhela,
a stropit fierul şi când râdea nori de fluturi roşii ieşeau din
ea, NN. începu să plângă. Îi prinse genunchii, fruntea, vru să-i
îmbrace sângele. Când îl îmbrăţişa, sângele-i zbura printre
degete, ieşea pe fereastră în stoluri până-n grădină,
unde se oprea, să ude specia. L-a pedepsit Mhela, s-a măritat cu el,
i-a făcut un copil, i-a dat numele meu. Pentru că nu iese niciodată
noaptea, doar când dau trandafirii glas şi-atunci fuge la mine, mi-aduce
fluturi cu buzele. Pe Grzela am iubit-o
într-o fântână cânta la chitară. Lui Micador îi cumpăram în
fiecare dimineaţă un pepene şi ea mi-l purta sub bluză
să creadă lumea că are-un copil cu mine. În ciuda faptului
că nu corespondam niciodată în public şi nu
călătorisem niciodată mai mult de trei staţii pe
colţurile gurii unor personaje obscene. Când în fine îmi făcu un
copil din trupul său ceilalţi crezură că-i pepene şi
l-au mâncat crud. Multe carpete s-au vândut după asta, n-aveam nici un
amestec aşa că m-am dus după Yetti cea blândă. Atât de
blândă era că, în mare secret, i-am făcut cadou o zebră
când nu era ea acasă, să nu se sperie. I-am pus şi nume, o
strigam Julia, după 5 zile-a fugit cu o pajişte-n franţa. S-a
rătăcit, au avut fii şi fiice-mpreună. Marta mă
inundase din prima clipă dar n-am vrut să recunosc. Devenisem atât de
lichid încît eşuaseră-n mine vreo şapte sau opt corăbioare
blonde fără să clipesc. Pînă la Ornelia n-am ştiut
ce-i ăla uscat, ce-i aia parâmă. Dar Ornelia avea genunchiul de
stâncă şi pe el m-am suit. Acolo sus, în bătaia ameţitoare
a şarpelui m-am întâlnit cu sihastra fecioară Gbu. Din stâncă-n
stâncă am ajuns, după multă vreme, acasă. Două luni
n-am văzut pe nimeni, n-am vorbit nimănui. Apoi am furat o
barcă, am fost prin locuri. De pildă Joo, cea cu multe timbre pe
trup. Călătorea pentru mine prin toată lumea, îmi purta imnurile
de iubire prin alcovurile cele mai îndepărtate, era organizată. Mi-a
deschis filiale-n Caracas şi-n Labrador. Toate mergeau slinos de bine cum
vezi prin filme. Până la povestea asta din Labrador. Pinguiţa se
poartă frumos cu mine, îmi pune sub cap câte-un peşte să mă
uit mai comod la vapoarele ce, uneori, abia zgârie zarea. Nici unul nu va trece
suficient de aproape aşa că de plictiseală mă uit cum cad
fulgii, ascult cum cresc peştii, visez planete. Şi blana mea
continuă să crească
Ce faci
cu viaţa ta, Marty? în ce direcţie derulezi? de ce stai pe jos
nu vezi că e varză? e bine că suntem mulţi, avem ocazii,
scăpăm de nişte ecuaţii mai complicate. de nişte
situaţii. nu trebuie să insişti, înalt, albastru, ca palma
ta, Marty. la serviciu eu sunt mamaia. Şi pentru ăla de 15
şi pentru ăla de 35, pe care-l cheamă Angel, sunt tot mamaia.
Are 35 de ani şi-l cheamă tot Angel, noroc că are plete. spune-ne
cu taxiul, când ne-au dat afară din cameră când eram isterică. ea
în Grecia s-a îmbolnăvit de un balon cu gaze şi mai târziu, în taxi,
îl durea burta. tot pe Angel. şi doar îi spusesem de o mie de ori înainte:
tu să ne zici când te doare ca să sărim în burta ta. să te
salvăm, Angel. linişte-n sală că vă ia mama D’arcului. sunt puţin
surprins de ceea ce aud
O-real, unii cred despre mine că-s o apă cu zahăr
care-ncearcă să plângă
___________________O-zon
de cum
intră începu o dezordine mai haotică decât de obicei
nu eram pregătit în pereţi pe sub codri de var mă
lăsasem cutreierat de vecinătăţile unei gândiri dubioase
bănuiam o luncă
chiar nu vezi nimic m-a-ntrebat iubita cuiva
străbătându-mă caligrafic imens cu emoţia de oraş
nici ea nu era pregătită
era dificilă orientarea-n interiorul meu uman întunecat de confort
1
doar ce îl mobilasem până la contondenţă cu ideea despre
ceva a lui Josep Stiglit
Josep, economistul, iar Stiglit vice-seniorul unui şezlong mondial
locuiseră paşnic în aceeaşi făptură până în ’99
când unul din ei se pensionă păstrându-şi rapid toate
funcţiile intacte mai puţin cea olfactivă care i-a rămas
celuilalt
cred că lui Josep
îngrijorat la culme încercam cu ajutorul fumului de ţigară
să semnalez unor dealuri
eram observat de indubitabile straturi de cocori într-o alunecare
deosebit de rece aproape mecanică peste luncile unor rememorări
aleatorii
atunci Stiglit trasă după zborul lor vârful exact al crizei
Josep preferă să vorbească mulţimii despre izul ei
isoscel îngheţat asemănător mentei
văzându-mă absorbit în latente mocniri iubita cuiva îmi
atrase atenţia din pantofii cei noi
pe care avusese pudoarea să-i ierte de praf verificându-le arcul
voltaic
mi-a spus că din ei atârnau invers două formaţiuni
cărnoase cu limba scoasă copilăreşte din trupul meu
fără nici cea mai mică legătură cu mersul
istoric al lucrurilor
aceasta era dovada cea mai asurzitoare a unei discutabile absenţe
dar eu încă nu eram pregătit
simţeam nevoia să-i spun asta lui Josep nu mai aveam
ţigări
interiorul meu întunecat uman îi îngreuna şi mai mult orientarea
deşi montasem recent clopoţei şi-un grup de portocali
atenţi călăuzitori
mai grav era că deşi limba mică a verighetei sale indica
anul 2 de cantonament conjugal vestind iminenţa semifinalelor glasul ei
era încă echipat în trening
nimic din mine nu-mi dădea semne că s-ar întoarce tocmai acum
din puful fluorescent ce investiga lunca nu puteam să împlic fenomenul în
somnolenţe istovitoare aproape isterice
cu glaciale precipitări am scos din sertar obiectul în formă
de pândă şi i-am cerut să latre
aparent fără nici o legătură cu mersul istoriei
i-am solicitat să-mi acorde 9 minute avans o linişte grafomană-ncepea
să clatine varul lucrurilor
nici o emoţie serioasă nu adoarme pe lunci păruse c-ar
vrea să-mi mai spună
oricum observasem că-şi împăturea degetele-ntr-un fel de
ojă-sertar pe care-l ţinea mereu închis
deci nu cunoşteam despre ea nimic indolent până-n clipa aceea
păstram diferenţa de 9 minute cu îndârjire nu mai încetineam
la curbe
ceva cu aspect la fel de impar întrerupea orice tentativă de
umplere
retrovizoarele m-au ajutat să palpez să gust
iubita cuiva încercase să mă ia prin surprindere aveam 9
minute avans aproape 10 şi nu ezitam să apăs pe trăgaciul
ei de nylon dacă se dovedea că asta măreşte distanţele
iubita cuiva testase toate posibilităţile chiar acum venise
de la stilistă cu urechea cea nouă era dispusă lângă cea
veche din profil amintea de femeia-calcan
o dobândisem încă din copilărie preţ de câteva clipe cât
s-au dezmeticit şi-au schimbat premiul
aparent fără nici o legătură intimă cu mersul
istoric
cu politeţe adâncă am meditat cantitativ la tristeţea
malurilor acelei stiliste
după lungi şi chinuitoare abandonări obţinuse o
femeie-calcan ca să-mi pătrundă-n copilărie
oh şi tocmai acum dorinţa de-a-mi fi pe plac mă
depăşise numeric
nostalgia mea contribuie la distanţe tăcerile monumentale sub
var măsluiesc o luncă
totuşi iubita cuiva încercase să mă surprindă
cineva dinăuntru trebuia să înceapă să curgă
am vrut să-i laud cele două auzuri speram paralele
faptul că n-am încercat nu mă-mpiedică să aplaud de
unul singur cu o singură palmă
mi-amintesc de femeia-calcan mai ales când văd gheaţa de pe
pereţi pe sub aceiaşi codri
alunec şi-mi văd ambii genunchi părăsindu-mi
sporadic piciorul stâng
fără nici o legătură primejdioasă cu mersul
istoric
din punct de vedere ierarhic am luat-o deja spre cer mareea
fanatică mi-a dăruit recent 2 umbre
nici una nu aleargă în aceeaşi direcţie
sunt absolut sigur că nici una nu va găsi O-zona
___________________________O-fragil
pentru prima oară
poliţia din grinsby avea de-a face cu două broaşte ţestoase
din cele mici şi pe cale de dispariţie
le-au învelit cu ceva
şi le-au tras imediat la xerox
Dumnezeu să ne-ajute nu
avem confirmarea că s-au aruncat chestii cine-ar fi crezut
că tocmai ei plângăreţii vor fi de partea mea însă norocul
ăsta a fost i-a căzut ţeava chiar înainte să apese
dacă a văzut că n-a putut să mă împuşte bolnavul
Macovey a sărit să mă strângă de gât ceilalţi
participanţi la situaţie spun că s-au străduit
destul de mult pentru a-l incomoda pe cel care a altercat capul vatmanului
scorul va fi mai bun
două trei patru
lădiţe nu mai multe! două trei maxim patru, da? patru
cinci şase... lădiţe sau lăzi? cred că
lăzi dar de data asta nu mai e vorba despre noi, Marty, nemernicule,
lasă-mă să le trimit un mesaj şi-ţi rezolv
imediat ecuaţia
crezi că ei doi...?
frânarea este unul din cele
mai importante elemente de siguranţă de aceea noi am făcut o
recomandare în sensul de-a putea fi identificată fiecare talpă cu
timbru de la registrul pedestru am returnat mai multă marfă care nu
era omologată
picioarele de
provenienţă suspectă au fost confiscate
cât de mult mă bucur
să te revăd eşti teafăr amice? haide să mergem
acasă Marty, nemernicule, ai reuşit ai făcut-o şi pe-asta
nu saluţi o prietenă veche? cum îţi explici că deşi ai
făcut o treabă de milioane suntem încă pe minus? i-a fost
frică tatălui tău de ceva? şi-a
pierdut un pantof? te crezi binecuvântat de cer cu darul practicii?
n-am
ştiut că va fi atât de obositorrr
voi cei care
priviţi încoace sunteţi deosebiţi cu toţii chiar şi
ăia din dreapta rândul doi să fiţi mândri de asta
instituţiile lucrau continuu scoteau campioni pe bandă rulantă şi tu Marty nebunule tu rechin
de recif mi te plângi
n-am
mai prins niciodată un trevally fără stomac
în fiecare zi vecinii vedeau prin ulucii gardului ceva albastru care
creştea dădea pe de-asupra credeau că păsările l-au
lovit cu ciocul şi de-aia creştea începuse să sângereze erau mii
de oameni cerul se oglindea în ei purtat din gură în gură trecuse de
60 de ani a avut tot ce i-a dorit inima încă-i mai cere lumea autografe
acum de ce auzi când te
strig?
stilista mea care are
grijă de părul meu vine grasă şi pleacă slabă se
jură mereu că de mâine va face invers voi folosi decolteul tău
pentru asta darling? e atât de normală pot stabili doar punându-i mâna pe
aluniţă momentul în care va fi suficient de fertilă
ca toţi ceilalţi
caucazieni lucrează doar pentru mine
pe Gerg îl cheamă din când în cand o voce să-i
spună că deşi are-o mare problemă cu dansatorii se
abţine să-i muste le introduce un deget în maxilar să le
verifice apetitul după care le dă drumul la loc în apă şi
tace şi iar nu mai spune îţi promit, mamă Jil mi-a scris
doar atât:
rămâi cu bine.
îţi vreau numai binele
vă rog să nu trageţi
durează numai o clipă chinezii spuneau că inima are 7 orificii deoarece
carul mare are 7 stele puteţi lua organele unui om care nu mai are nevoie
de ele şi să le daţi altuia
şi totul începe să
atârne
nu-i vina mea că mi-e
dor de tine îmi pare rău nu pot sta multă vreme fără tine sunt în Megalos întuneric şi zgomot totuşi sensibil ceva din aer
ne spânzură lent ia un taxi şi vino ca din Livan sa vii repede vino
ce
cauţi tu în Megalos, te recompensezi?
ştiu că nu aveam de ce să mă enervez a fost un
impuls de moment am aşteptat până la 2 pe urmă m-am culcat nu
mi-a trecut nimic altceva prin cap îmi pare rău că am bodogănit
în sinea mea să fie pace să fie crimă avem mâini şi avem
religie şoseta aia desperecheată din timpul războiului
plictiseala de sine coroana cu spinii de cauciuc dispozitivul de dragoste are
certificat de garanţie
măcar te face fericită montează bine butelia îţi
umple patul câştigi o porţie suplimentară de absenţă doamnelor
ştiu ce vreţi toate sunt expuse luaţi o broşură au
închis la mirese e inventar dar alături
băgaseră carne cu
nemiluita
să-nnebunesc dacă pricep ceva e prea abstract pt. mintea mea
prea metaforic sub geamul meu o maşină cu megafoane scoate sunete
asemănătoare: ai făcut totul pt.
a-ţi salva familia de microbi? ce drăguţ! mi-e rău mai
bine spune-mi când pleci? poate vreau să te văd nu mai merg
nicăieri nu te sinchisi să mai urci nicăieri
altfel nu cred că mai
ieşeam din casă
Marty, dementule, suflul tău vital face 50 de ture-ntr-o noapte
şi-o zi după cum într-o noapte şi-o zi aştrii
circulă-n cele 50 de constelaţii chinezii umpluseră lumea cu
zvonuri eronate dar Marty, o, Marty, tu n-aveai de unde să ştii
continuai să alergi şi odată cu tine ziua şi noaptea
continuă să se aglomereze cu mii de planete mici inutile, de jos în
sus pari atât de mic, Marty
iar de sus în jos şi
mai inutil
Mugur vreau să îţi spun un singur lucru eu consider că
nu mai avem nici o şansă am plecat şi îţi jur că nu
mă mai întorc mi-a ajuns cuţitul la os Mugur te aşteptăm
la o terasă la intrarea (poarta de lemn) în satul de vacanţă
dinspre staţia lui 100 a
venit toamna Mugur şi aerul ăsta rece al nopţii îmi aduce aminte
de frigul din sufletul meu şi de cum ar vrea să se
căptuşească cu ceva poate chiar cu o blană caldă de
urs chinezii mai spuneau că vezi doamne
creierul este o
grămăjoară de măduvă osoasă
de la hotel Riviera
pînă la porţia ta de cer sunt vreo 14 etaje toate un fel de parter
chinuitor de lent şi înalt nu faci decât să intri şi-apoi
să ieşi 5-7 secunde cât vine liftul cum pe vremuri (ce vremuri) 5 sau
7 spasme puternice te-azvârleau prin comete intri-n el te-nveleşti cu
oglinzi mai ai timp să devii cineva acolo înconjurat de tine din toate
părţile urci un singur mare etaj ţi se deschide uşa n-auzi
vreun clopoţel înainte să calci poţi privi între rosturi adânc
pînă jos o lumină bate-n pereţi şi degeaba-i orbeşte
ridici călcîiul îl cobori dincolo restul paşilor nu mai contează
de-aici aerul nu mai răspunde la comenzi
nici-prea-adâncul-nici-prea-înaltul te izbeşte senin în piept şi
dintr-odată fără nici un motiv tresari
vezi porţia ta de cer
într-o farfurie de-asfalt murdară
aş vrea să-ţi spun ceva înainte de plecare te iubesc din
toată inima întotdeauna m-am dat în vânt după frazele
care conţin cuvinte bibicule ce mişto ai în tine absolut acolo
înăuntru sunt plin tot felul de suveniruri duioase de la cei ce mi-au
căzut cu tronc şi i-am mâncat cruzi ce căzut cu tronc ce
mâncat crud sau pe cine ai mâncat crud
poţi
conta pe mine îmi dau seama
astăzi: parţial
noros dumincă: parţial noros marea astăzi: ondulată
marea dumincă: ondulată pământul astazi: parţial
maro pământul dumincă: parţial maro soarele
astăzi: răsare apune soarele dumincă: răsare
apune dacă s-a hotărât judecarea sa în stare de libertate se
presupune că-i vorba de-un derbedeu care-a vrut să atace pe
dinăuntru
există
totuşi riscul să se răstoarne
din moment ce nu-mi
răspunzi la ? pot să cred ce vreau nici măcar două rânduri
nu te mai osteneşti să-mi scrii? sunt obosit am muncit
toată săptămâna ai toate motivele să crezi ce vrei am toate
şansele să fiu fericit şi iubit chiar mă simt fericit
şi iubit se pot înţelege multe din chestia asta iubit de
către cine în general sau de cineva anume? Toţi au fost
extraordinari oraşul mi s-a aşezat cuminte la picioare m-a lăsat
să-l mângâi pe cap şi ştii ce e culmea iar nu s-a făcut
nici o fotografie îmi pare rău că n-a ieşit nici măcar
una
dacă fac o pauză
imaginea mea despre mine se duce de râpă
tot ce-am putut afla despre cele două
victime e c-au pierdut nişte tabuuri valoroase ştiau unde-i cheia
aşteptarea încrucişarea picioarelor îi solicita foarte mult cu
siguranţă şi-au notat ceva în agendă n-au ştiut ce
să facă cu mâinile cu genunchii erau încordaţi au vrut să
plece-ntr-o călătorie au fost nerecunoscători au pierdut totul
are cineva vreun interes anume
să
suspine-n direcţia asta?
nu poţi trăda nu poţi muri nu
poţi iubi nu poţi ierta nu poţi minţi nu poţi învia
Marty eroule eşti un tip pe cinste n-ai să te schimbi niciodată
cooperant şi loial e straşnic în lift cu tine şi-ntreaga noapte
când stai printre noi ne mângâie ţeava sintagmei tale oroarea se stinge-n
imagini rezolvi toate traseele mlaştina şi fiica mea soţia mea
şi cu sora mea mama mea şi foarte multe mătuşi sunt
îndrăgostite de tine îţi pronunţă numele nu punem mâna pe
tine nu deschidem sertarul nu ne-a rămas decât întâmplarea uneori rugăciunea
ne joacă feste tu care eşti prietenul nostru ruda noastră cea
mai apropiată de sânge
nu
ne vei face nici un rău dacă nu vom dori noi asta
se vede digul iată-l şi pe copac râde
la mine din toate frunzele parcă nu mai e râsul lui şi eu îi par altul
toţi ne-am schimbat oh maestre ce arcuş dificil nu stă o
clipă hai să te ud acum taci nimic nu mai spune
pe gură
unde-s marile paseri de noi aprinse în nori
desfăcute razele-atât de promise şi-atât de lesne încetinite Marty
eroule tu pe toate le-ai înţeles tu pe toate le-ai dezlegat toţi trag
acum de fermoare toţi încearcă să te omoare te caută-n cubul pieptului ar
fi bine să te trezeşti acum sparge zidul din ceaşcă din aer
ieşi prin tulpină suie-te-n ganguri nu poţi să uiţi
niciodată Marty tu eşti toată bolta toată speranţa
noastră chiar dacă n-ai reuşit din prima tu eşti prea bun
n-o să laşi ca răul ceva prea metaforic să ni se-ntâmple
eşti atent la detalii la fenomen ai reacţie pentru ceilalţi
drama lor colosală ceva cu unghii prea mari nu te lasă să dormi
ai plâns nu-i aşa te ghemuieşti în vieţile noastre ca un copil
te trezeşti ca un înger nu-ncerca să ne măguleşti acum
Marty nu de asta avem nevoie când vine criza trebuie doar să tragi cu
pistolul cu telefonul
atât
sunt sub geamul tău dacă vrei să
cobori un pic dă un semn cu becul trebuie să fugi de chestia asta
ca de drac să mulţumeşti cerului că ai scăpat ce-aş
putea să-ţi mai dau carne din carnea mea înţelege că nu
puteam să văd nu mai voiam să te văd murind
muşcă din toată inima a mai rămas o porţie când
eşti la pământ nici o femeie nu rezistă trebuie să
facem ceva de ce-am murit Mugur de ce ne-ai lăsat să murim ai
fi putut să mă domesticeşti fii tu lângă mine
gândeşte-te la mine poartă-te tandru cu mine nu mă chinui rezistă
trebuie să facem ceva sunt în
faţă la tribunal no messages in outbox mâine-am
să mă ridic vei scoate ochii din lut vei deschide braţele
şi eu îţi voi ieşi dintre umeri plâng de se rupe cerul sub
mine no
messages in outbox ştiu că altă
soluţie nu era vom fi liberi te voi iubi toată viaţa
cât voi trăi dar nu mai e nici o cale mă voi gândi în fiecare zi la
tine şi pe patul de moarte o să te strig ce frumos se stinge
soarele în miasmele Tăbăcăriei încă miroase a ploaie
şi aerul umed parfumat precum o batistă de domnişoară mi se
aşează cuminte pe frunte ţin minte cearceaful tău
străveziu cu buline pe el te-ncolăceşti acum cu care
streină? bulinele-s fără de pată trebuie doar
puţină răbdare cât vrei tu am răbdare
mai am 7 cenţi
undeva dincolo de aceste ziduri ne-aşteaptă se spune mereu
cineva fiecare ierta hrănind indolenţa şi varza ideea că
lucrurile duc oricum undeva niciodată nu e destul trenul nu mai
opreşte în staţii dacă nu-ţi mai convine schimbă
canalul trecem zilnic pe-aici ce proşti ce nasoi sunt actorii ne-a
sosit vreun colet? nu credeam să vă aflu pe-aici cine-i tânărul cine-i
domnişoara cum îndrăzneşte aşa ceva mai şi
comentează ? încă nu s-au gătit au crezut că acolo nu îi
priveşte nimeni altă moarte poate începe
spectacolul
rămâi cu bine cu păpuşile tale cu pantofii tăi
emailaţi cu motorul tău rece sentimental cu prăjiturele cu
graţie şi cu plastic cu prietenii tăi şi ai mei cu florile
vazei tale cu lentul şi oblicul căzii din baie cu plinul şi
golul ferestrei cu plinul şi golul becului întâmplărilor cu asfaltul
ce duce la şcoală cu cerul ce duce-n pământ dar
slăveşte ceva orice în fiecare teamă a clipei tale nu te
dezamăgi tocmai tu pe tine mi-ai spus ce-ai avut de zis am
isprăvit şi eu creditul nu clădi sub nisip
O-fragil, nimeni nu
vorbeşte cu nimeni
Poeme de Mugur Grosu, 2001
