2

          5

          8

          10

          11

          12

          17

          19

          20

          21

          22

 

 

 

2

Partea înţepenită a ochiului

E mereu în cădere.

Cealaltă parte - mereu vie şi pulsândă

Coboară şi ea - din dragoste faţă

de partea în cădere.

Aşa,   uită-te

Mişcarea devine relativă

Şi ochiul meu de fapt stă pe loc

Numai parte din oameni urcă

Şi parte din oameni sunt în cădere.

 

 

5

Când am sărutat gâtul femeii

glasul ei a prins

a cânta atât de frumos

încât buzele mele s-au mărit

şi au îmbrăţişat întreaga lume

iar apoi  aproape pe toţi oamenii

 

 

8

Am pus buzele pe inima ta şi-ţi spun:

Niciodată norii n-au întrecut în viteză cerul.

 

10

Printre oameni fiind şi pe stradă

Gândul îndreptat spre moarte mă cuprinde

De la gleznă în sus

Ca un inel în mişcare

Turtindu-mi albele cuvinte

Şi înfăţişându-mi lumea în toată

Goliciunea ei neclară.

 

11

Deşi vezi în pieptul meu

Carne roşie în mişcare

mereu înspre sine

Inima mea nu e aici

Inima mea e in cer

Şi doar ecourile bătăilor se aud aici

De aceea tu crezi

că  inima mea e aici.

 

12

Punctele s-au adunat şi s-au sprijinit

Unul pe altul

Astfel s-a născut  linia

Fiinţa ei este dată de nefiinţa lor.

Tu eşti alături de mine mereu în cădere

Dar noi împreună suntem mereu în urcare.

 

 

 

17

Ai putea să-ti pui inima

peste crăpăturile acestei lumi

Pentru ca ea să se închege.

 

 

 

19

În apropierea morţii  am început să zâmbesc

Căci moartea nu e roşie sau neagră nici albă

E pur şi simplu transparentă

Te vezi prin ea..

 

20

Inima-mi saltă de bucurie

când trec pe lângă tine

Şi eu ca un nebun acrobat

încerc s-o prind întinzând năuc mâinile

care-ncotro

Şi gândurile ca o plasă le întind

Doar-doar s-o apuc şi s-o înfig la loc în piept

Dar ca totdeauna e la tine în braţe

Căci e de ajuns să deschizi ochii

şi să întinzi mâinile

Pentru ca ea râzând să se cuibărească acolo.

 

21

Am privit mai atent fiinţa aceea

Credeam că vrea să-mi spună ceva

Dar nu

Mesteca.

 

22

Începutul  

litera A este primul

pas al cercului

Există doar adânca prăpastie dintre clipa

mereu întoarsă cu faţa spre trecut

Şi cuvintele clipei din viitor.

Cine stă în inima cercului având în mâini

prima şi ultima literă

Cine cunoaşte toate cuvintele

respirând şi inspirând în aceeaşi clipă cu toate literele?

                                             

                                                Poezii de Mihnea Moise