proza
poezie eseuri arta film

 

 

De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest

 

 

                                                          „Dacă nu vin oamenii la Club 8,

                                                          măcar să meargă Club 8 la oameni.“

                                                                                      Radu Andriescu

 

          în. întru (?!). între. dinspre. spre. pre. pe. de. la. de la. sub. peste.

 

        (că tot trăim – vorba filozofului – în epoca prepozițiilor)

 

        Club 8 este o organizație nomadă (pe traseul Teatrul „Luceafărul“, colț cu tribunalul, bar subsol „Cupola“, restaurantul chinezesc – „spațiu desacralizat“, ca să-l cităm pe Codrin –, biblioteca Liceului „Național“, la Benny, Centre Culturel Français, American Library, Terasa Pojărniciei 12, Râpei 15, G 4), compusă din cel puțin 8 membri + cîinii Tobiță, Fetița, Coca și Pinot Noir.

 

        Club 8 a fost obligat să apară:

 

·       pentru că spiritul critic autentic trebuie să vaporizeze cîrdășia de breaslă;

·       pentru că izolarea trebuie înlocuită cu deschiderea orizonturilor culturale[1];

·       pentru că suficiența trufașă trebuie să lase loc simțului valorii;

·       pentru că blazarea trebuie să se schimbe în curiozitate, precum broasca în prinț, hidoasa omidă în fluture, leul în dolar la un curs convenabil[2];

·       pentru că tradiția nu trebuie formolizată, ci continuu cucerită[3];

·       pentru că ipocrizia tălîmbă trebuie înlocuită cu onestitatea dezghețată;

·       pentru că Nicolae Manolescu... ;

·       pentru că Gabriel Liiceanu... ;

·       pentru că Alex Ștefănescu... (de fapt Alex Ștefănescu nu ne interesează);

·       pentru că pasiunea pentru statui, monumente, merdalioane trebuie să lase loc omului (indiferent cum sună acest cuvînt);

·       pentru că trocul cu lauri îndoielnici trebuie abandonat în favoarea unor criterii de omologare credibile[4];

·       pentru că anestezicul insidios al florii de tei trebuie vitriolat cu vitrionul tare al realității crude, cum ar zice Rică Venturiano;

·       mai cu seamă pentru că domnii Dan Lungu[5], Gabriel H. Decuble[6], Radu Andriescu[7], O. Nimigean[8], Radu Părpăuță, Constantin Acosmei[9], Antonio Patraș[10], Dan Sociu[11], Lucian Dan Teodorovici[12], Mick Astner voiau să schimbe idei, opinii etc. cu domnișoarele Ada Tănase[13], Otilia Vieru[14], Miruna Cîmpeanu, Daniela Vistiernicu, Cerasela Stoșescu, Noami Campbell, maica Tereza, Julia Kristeva, Dana International etc.;

·       pentru că, de fapt, domnii enumerați mai sus și o parte din doamne și domnișoare consideră că au vocație literară și culturală.

 

        Club 8 a apărut și:

 

·       nămolosul Bahlui prinde să se limpezească;

·       Luca Pițu s-a exilat la Strasbourg, via Focșani;

·       Emil Brumaru s-a adîncit în Tamara;

·       Mihai Ursachi s-a mutat sub pălăria cu boruri largi și deambulează prin tîrg în mustăți;

·       Liviu Antonesei și-a dat iarăși demisia și visează la Cracovia, să fie cu iertare;

·       Dorin încă se mai războiește cu Spineanu;

·       Mariana Codruț e cu noi;

·       Al. Călinescu scrie din nou;

·       Nichita Danilov se caută la obîrșii;

·       NATO bombardează Iugoslavia (nec sit terris Ultima Thule)

 

        Club 8 își asumă Tezele din aprilie elaborate de domnul Dan Lungu:

 

„Club 8 nu-și trage vigoarea din instituțiile culturale ale statului, nu-și construiește identitatea prin poziția birocratică a membrilor săi, utilizează surse alternative de venituri, face o critică sistematică a estabishment-ului cultural. Prin aceasta se constituie ca o alternativă la cultura oficială dominantă care perpetuează valorile statului centralist și dirijist.“ Also sprach Dan Lungu, I § 12 bis; cf. și următoarele capitole:

 

·       Cap. I Club 8 ca alternativă culturală

·       Cap. II Club 8 și reinventarea normalității

·       Cap. V Club 8 și revigorarea spiritului critic

·       Cap. XXIX Club 8 ca nod al societății civile (vezi și Anexa XIV, Club 8 și tradițiile gastronomice moldovenești: între plăcintele cu poale­n brîu și Vîrful Retezat; Anexa XXXVIII, Hanul „Trei sarmale“. Mistica numărului)

 

        O primă încercare, anterioar㠄tezelor“, a fost Manifestul programatist, care s­a virusat în împrejurări neelucidate. Cînd am văzut ce s-a ales de muncușoara noastră, cum ar zice țăranul din Povestea... , ne-am pus mînili-n cap. Vai, vai, vai, săracă tristan tzara Moldovei! Iacătă, drăgăliță Doamne (cît mi ți-i melianul!) ce-a mai rămas:

 

        Poezia scrisă e preistorie! Cartea de poezie (obiectul carte) e preistorie! Poetul (șaizecist, șaptezecist, optzecist, nouăzecist, himerist) e un urangutan copleșit de melancolii și ambiții. Ne provoacă mila creierul său impotent...

        A început era poeziei programatiste! Instituim infinirea actualizării! Salutăm poetul-rețea!

        Conectează-te!

        Amplifică-te!

        Ubicuizează-te!

        Eternizează-te!

        Generația ta este generația PC-ului tău, absorbind informația prin miriade de terminale!

        Memoria ta ordonează, pe invariantele-i proprii, memoria universală. Determină-ți programul! Introdu regulile de generare!

        Nu vei mai scrie cartea săracă a unei vîrste: vei virtualiza universul ființei tale! Vei concepe și vei naște în dureri programul textului potențial!

        Nu le vei mai oferi cititorilor sastisiți pachetul de celuloză, pagina înțepenită, configuratul definitiv, precipitatul fatal. Aruncă-le discheta! Dă-le prilejul să se aventureze în geografia vie, pulsatorie, a poeziei!

        A poeziei TALE! Pentru că de-abia acolo ești TU proiectat și învăluit, scînteiere epifanică, hologramă constitutivă, întreg și parte, măsură a lucrurilor!

        Definește-ți programul: urmează-ți Calea! Va trebui să te supui, fără nici o concesie, încercărilor memoriei pe toate cele patru dimensiuni:

I Deus (confruntînd arhe-textele; a nu se confunda cu arhi-textul lui Gérard Genette);

II Ars (absorbind ereditatea genurilor);

III Mundus (recuperînd referința);

IV Ens (scanînd bio-psihotopul individual).

 

        Codifică apoi opțiunile de traseu, ca tot atîtea posibilități stilistice. Nu mai poți rămîne omul unei singure cărți, unei singure direcții, unei singure limbi, unui singur trup! Vei deveni, în schimb, omul unui singur creier, CYBERBIOS, al tău și al tuturor! [...]

 

        Intențiile generoase, de fațadă, ale Clubului 8 camuflează neortodoxele (aproape protestantele) ambiții ariviste nutrite de membrii clubului și acoliții lor:

 

·       se vor ocupa pozițiile cheie în structura piramidală a administrației locale și, funcție de posibilități și conjuncturi, și centrale;

·       conform algoritmului, posturile vor fi împărțite între membrii fondatori (O. Nimigean, de exemplu, va lua locul lui O. Nimigean, Dan Lungu – locul lui Dan Lungu, Radu Andriescu – locul lui Goran Bregovici);

·       se va face un intens trafic de influență;

·       se va intra în AGA;

·       vor fi spălați bani negri;

·       se va lua legătura cu Mafia rusească (via „Contrafort“);

·       se vor face eforturi masonice pentru mutarea capitalei României la Iași, unde îi este locul, proiect urmat de construirea canalului Bahlui - Marea Neagră;

·       se vor face demersuri pentru devierea paralelei 45 (cu tot cu editura ce îi poartă numele) prin Iași (Brașovului i se oferă, la schimb, Ed. „Junimea“);

·       membrii Clubului 8 se vor umple de bani prin orice mijloace.

 

        După cum rezultă din cele de mai sus, Club 8 nu funcționează ca o grupare dogmatică, supusă unor norme rigide, ci încearcă să rămînă un promotor al dialogului, al acceptării alterității, al discuțiilor libere, al polemicii. Club 8 încurajează diferența, respectă individualitatea membrilor săi, refuză reducerea la un alt numitor comun decît acela al vocației literare, culturii, bunului simț (evident, ca paradox), amiciției...

 

(Burs, adormit în hamac, ascultîndu-l la nesfîrșit pe Moustaki; Ovidiu,

scanînd tîrgul prin filtre de cretă

și catran; Dan, desprins

dintr-o gazetă interbelică, pregătit să pună ordine în

zăpăcelile noastre; Ada, „fata de foc“, strîngînd tăcut și fierbinte la piept

punga cu scrum și resturi de pîine; Oti, „fata de gheață“, picurînd boabe de mercur peste ore; Mariana, răstignită între zîmbet

și disperare; Horațiu, prins în bolduri

pe cartonul realității; Daniela, punînd zăbală metafizică aceleiași

realități; Mick, ghemuit ca un prunc în capcana amintirilor; Adam,

intraductibil; rîsul viu al lui Nancy; uriașa Maike și dosarele ei; piruetele

nebunatice ale lui Joan din Barcelona; Josephine Baker

într-o buclă de-a Ceraselei; lumea Waldorf a Catrinei

și a nenumăraților săi plozi; căderea veșnică a lui Radu; Rîmnicu Sărat,

văzut de Mike; sîngele klingonian

al lui Doroftei; chinul tăcerii lui Costică; Tony, anii ‘70, vifor lucid prins

în proiect; traiectoria ireală a Codruței; veselia marțiană

a cățelului Tico; pălăria de pai a celuilat

Costică ... Francezu ...

 

Eu și cîțiva prieteni. Vîrtejul de rafie împletită în care

credem că ne întîlnim;

că devenim una și aceeași poveste...)

 

..., la fel de importantă ca și excelența literară. În Iașii „Junimii“, Club 8 vrea să reînvie visul inteligenței libere. Punct.

 

        Și virgulă.



[1] Epifonem: depășirea mentalităților proprii societăților închise, cultivînd valoarea, diferența, individualitatea, libertatea de expresie – adică despărțirea de comunism și reinventarea normalității.

[2] Epifonem: crearea unei alternative culturale – instituțional, ideatic, cît și la nivelul proiectelor culturale.

[3] Epifonem: intrarea pe piața actuală a ideilor, detașarea de tradiția încremenită și de cultivarea obsesională a trecutului, care marchează acum Iașul.

[4] Epifonem: contribuția la o viață literară efervescentă, eliberată de constrîngeri extraestetice, prin resuscitarea spiritului critic și reconsiderarea moralității.

[5] Programul său nu este atît de complex precum cel al domnului Radu Andriescu, dar nici atît de simplu (după vorbă, după port: accent ardelenesc, blugi veșnici) ca programul nimigenian, dimpotrivă. Își propune o întîlnire de gradul 3 cu sine însuși. (Sau, după cum comentează fiica Ilincuța: „Co-co-co! Mama!“

[6] Misia sa subversivă, pentru care este plătit de agenția occidentală Walther & Neidhart, este să devoa­leze caracterul postcron și de epifenomen al culturii române. Într-o expresiune lirică: De cînd m­ai părăsit, Amaterasu, / număr boabe de orez. / nesfîrșite-s holdele patriei.

[7] Un adevărat Houdini, magician și escapologist, al ghiersului românesc, care dorește să fie inserat, precum o proteză, între un prefix și un sufix („post-“ și „-ism“), fără a ține cont, după cum zice druidul, de morfologia vieții și sintaxa limbii române.

[8] Se raliază la programul Manifestului, ținînd să precizeze că intenția sa este de a locui poetic pe acest pămînt („Ei, nici chiar atît de poetic, Eugen!...“) și, în plus, de a mai și scrie (eventual publica) niște poezie. Eminescu nu îl lasă rece.

[9] Fiind taciturn, ne-am permis să extrapolăm un vers programatic: „Plecînd, mă scarpin liniștit la sex.“

[10] ... care zice că da printre nu-uri.

[11] ... încă îl sună pe Popescu.

[12] „Sper, din toată inima, ca acest Club 8 să fie, cu adevărat, alternativa culturală pe care mi-o doresc și pe care o aștept de mult timp.“

[13] „Mă gîndesc la Club 8 ca la o posibilă întîlnire cu textele mele nescrise.“

[14] „Cred în Club 8, la fel cum Noe a crezut în a sa Arcă, fiind oricînd gata să militez împotriva eventualilor potrivnici (precum Lady Di împotriva minelor anti-persoană), fără a aspira neapărat la o medalie post-mortem.“

                                  

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.