1. Persistenţă
2. Ţărmul
amintirii
3. Dor de
flacără
Persistenţă
Īntotdeauna
am dorit Libertatea.
Am
urmărit-o cu pasiune sumbră.
Am
posedat-o.
Dar
niciodată n-am putut-o avea īn totalitate
Deoarece
chiar īn toiul pasiunii
Fie
că mi se strecura
Printre
degete
Fie
că leşinam
Īntre
coapsele ei.
Libertatea
nu mi-a devenit niciodată soţie de drept.
Libertatea
rămīne amanta mea misterioasă
Aşa
că noi doi
Continuăm
să ne vīnăm
Continuăm
să ne rănim
Şi
să ne vindecăm.
Dar
nu ne vom căsători de ochii lumii.
Uneori
Libertatea
Poate
īntinde lanţuri nebănuite.
Şi
omul liber īntinde lanţuri!
Acuzaţia
se īmparte īn două jumătăţi.
Pe
un mal al rīului
Eva
concepe supusă copilul lui Satan.
Pe
celălalt mal
Adam
cască sub măr.
Ţărmul
amintirii
Cīndva,
draga mea,
Sentimentele
dominau trupul.
Şi
acesta suspina optimist
Printre
riscuri şi aventuri
Cu
lacomă sclipire primară.
Acum,
draga mea,
Trupul
domină sentimentele
Iar
ele se retrag, speriate.
Se
retrag precum foştii alcoolici
Īn
faţa intimităţii arzătoare a sticlei.
Să
tīnjească, sau nu?
S-a
stins complet văpaia?
Să
plecăm, atunci.
Īmi
ceri să te las să stai.
Să
te las să-mi stai alături pentru totdeauna.
E
atīt de īnspăimīntător
Mă
şi gīndesc ce văduvă vei fi
Īn
floarea vīrstei.
Aşa
o văduvă suplă şi graţioasă!
Trupul
īţi va suspina incitant
Īmpodobit
cu priviri şi pasiuni.
Adierea
rochiei tale de doliu
Īţi
va īnlănţui sfios coapsele.
Cīndva,
draga mea,
Sentimentele
dominau trupul.
Acum
potrivit legilor naturii,
Trupul
domină sentimentele.
Să
bem pentru trup şi sentimente:
Pentru
armonia lor de īnceput!
Pentru
īmpăcarea lor spre sfīrşit!
Aşadar,
să nu ne mai īnvinuim reciproc.
Te
voi strīnge īn braţe la despărţire.
Nu
e adevărat că bărbaţii sīnt numeroşi
Īn
vreme ce poetul e numai unul
Asta
nu e adevărat.
Adevărul
e că poeţii sīnt numeroşi
Īn
vreme ce bărbaţii adevăraţi īi poţi număra pe
degete
E-atīt
de tīrziu īntre noi
Nu-i
nimeni să sufle īn lumīnare.
Dor de flacără
Viaţa-mi
alunecă printre degete.
Viaţa
e apă
Sau
vreun nisip mişcător?
De
fiecare dată cīnd mă īntorc noaptea spre malurile mele
Văd
iar
Că
marea m-a uitat.
Şi
nu-i nimeni care să mă urmeze!
Īn
tăcerea sumbră
Amintirile
lunii se ridică
Din
insulele mele cele mai apropiate.
Dar
nimic nu se vede!
Lumina
e īnşelătoare.
Īnşelătoare
sīnt toate speranţele
Şi
farmecele aprinse.
Deci
ce mă īmpiedică să sar de pe stīncă?
Este
instinctul nepieritor?
Sau
poate timpul e mort?
Cīnd
voi găsi aceste răspunsuri pe sub copacii năuciţi
Mă
voi uni pentru totdeauna cu eternitatea probabil.
Poezii de Petko Bratinov
traducere din limba bulgară de Gabriela
BLENCHEA
