proza
poezie eseuri arta film
  

 

 

 

 

1. Un vis al Atlantidei

2. Copac şi pasăre

3. Iubire neştiută

 

 

 

Un vis al Atlantidei

 

                Cīnd voi īmpleti o frīnghie din nisip,

                Pentru a lega cu ea timpul frenetic,

                Cīnd voi aduna fragmente din viitor,

                Pentru a-mi cumpăra cu ele ziua vitală,

                Cīnd libertatea mea va muri de foame,

                Şi eu mă voi agăţa de ea,

                Īnghiţindu-mi mīndria,

                Poate că atunci,

                Īn faţa ta şi a mea

                Atlantida va reīnvia…

                Precum o scenă a unei alte creaţii

                Īn faţa ochilor unui public condamnat,

                Īnainte de a mă scufunda,

                O voi privi şi eu.

                O voi observa īn mizerabilul potop crescīnd:

                O republică nelocuită?

                Un regat de marmoră?

                Un templu fără hotare al conceptului de piaţă?

                Nu mai contează.

                Şi totuşi, ştiu asta īn adīncul sufletului.

                O slavă eliberată

                Va găsi mīntuire acolo.

 

                  

Copac şi pasăre

 

                  O pereche de aripi fluturīnd

                Īn vīrful subţire de copac.

                Pasărea pare că zboară.

                Cīnd, de fapt,

                Ea stă pe loc.

                Un loc, nesigur pentru odihnă,

                Un zăgaz mişcător,

                Dar pasărea īşi găseşte sprijin

                Īn dansul hazardului.

                Ea simte cu ghearele

                Frunzele

                Şi coroana,

                Energia continuă a pămīntului,

                Pulsul adīnc al lumii…

                O clipă magică,

                Īn care

                Pasărea are rădăcini,

                Iar copacul

                Are aripi.

 

                    Iubire neştiută

 

                    Deja sīntem de mult timp īmpreună,

                Dar nu ne ştim

                Iubirea īncă.

                Probabil

                Este mai mare decīt mine,

                Mai mare decīt tine şi mine?

                Nu există cale de a o purta īnăuntrul nostru,

                Deoarece noi trăim īn ea.

                Īnăuntrul ei

                Rīdem şi plīngem,

                Rostim cuvinte mīnioase

                Şi căutăm un mod

                De a fi altfel.

                Īnăuntrul ei

                Ne iubim

                Fără a şti

                Ce este:

                Un nor uriaş,

                O Arcă a lui Noe

                Sau o cometă de scrum…

                Ar trebui să o părăsim amīndoi

                Pentru a o īnţelege…

                Dar există o soluţie mai simplă:

                Să trăim mereu īmpreună

                Şi să murim

                Īntr-una şi aceeaşi zi.

 

                Poezii de Gheorghi Konstantinov

traducere din limba bulgară de Gabriela BLENCHEA

                                

 

respiro©2000-2002 All rights reserved.