proza
poezie eseuri arta film

 

Explorarea ambientului liric în format MS Reader

 

                                              de Bogdan Suceavă            

 

Odată cu publicarea volumului Despre înţeles, Dan Iancu propune un interesant tip de lectură, altul decât cel după stăvechi şablon unanim acceptat. Nu credem că este vorba doar despre exploatarea posibilităţilor tehnice pe care ni le oferă anumite softuri, ci de o implicită acţiune asupra rosturilor şi înţelesului poeziei. Un discurs care îşi propune înglobarea multor posibile faţete ale unei direcţii lirice, ca şi cum poezia s-ar afla la capătul multor căutări şi alternări de tonalitate, de la cea aparent ironică (“mîndra mea, mîndruţa mea, unde mi-s că mi-oi pleca”, în fragmentul final, cu link din prima pagină) până la adresarea comună (“nu am cum să-mă bucur că vii şi flori n-am mai luat din acelea galbene cum ţie-ţi plac să pui duminica pe faţa de masă”), de la implicarea metaforică a autorului până la aparentă preţiozitate (“a lua lucrul în sine ca şi cum nu i-am fi pus de dinainte masca,” la pg.5  sau încă: “n-aş şti să zbor, cum n-am ştiut să tac, să mă scufund în aste vaviloane, din care doar din veac în veac se naşte-un hîrşîit de megafoane.”). În acest fel, poezia rezultă nu doar ca sumă directă a unor posibile forme de adresare, ci ca posibilă rezultantă a multor forme de discurs. Ţesătura de link-uri din text pare a lega această sumă directă într-un tot unitar şi uniformizează o mare varietate de tonuri posibile, sub vocea poetului. E dificil să găseşti legături între idei, simetrii sau conexiuni spectaculoase pe suita linkurilor aşezate în text. (Exemplu: “geometrii imperative” de la pagina 57 are link spre: “coapsele tale/ marea caldă/luându-mă/ miros de alge si eu lasându-ma în adânc”, la pagina 58.) E greu de crezut că autorul a dorit doar asta. Miza pe care Dan Iancu o propune este uniformizarea discursului liric ca o consecinţă a explorării, cu posibile extensii narative sau dramatice, a unei largi game de deschideri. Încercarea este reuşită şi lectura, în această cheie, posibilă. Pentru a evita orice aproximare, amintim că fiecare dintre piesele componente ale cărţii rezistă şi independent la lectură; sunt poeme, fiecare aproximându-l pe celălalt într-o interesantă varietate a nuanţării lirice.

 

Acest spaţiu poetic conţine o suită remarcabilă de imagini lirice. Unele dintre ele deosebit de reuşite: “să te scoţi în cuvinte/ ca-ntr-un balcon atârnat deasupra colcăielii de urlete/ mai despuiat decât naşterea în care strigătul te-acoperea” (pg.42) sau: “ideograma pierdută despre/ şuieratul lamei cenuşii ce despica/ ţipătul tulpinei verzi/ prin care acefalicul metal/ îşi defilează uniforma acoperită cu ţipătoare medalii” (pg.47). Nici una dintre aceste imagini nu este facilă şi în ele se află bună parte din forţa discursului liric.

 

Câteva pasaje sunt superbe: “această toamnă prelungă,/ urma de lacrimă alergând printre ridurile mai noi,/ mă acoperă cu cenuşiul ei acid/

mistuindu-mi culorile” (pg.15), sau: “el se-nchega din veşti aduse de osteniţi călători din departe, din cuvintele furişate întrebător în urechile mistuitoare ale cetăţii, din desenele ascunse cu grijă sub mantiile căptuşite cu ură, din mirosul cela de miez de sidef, ce-ţi venea cîteodată din larguri, din unghiul de atac al vulturilor, zărindu-şi prada pe cămpul pustiu. şi, într-o zi, nici măcar nori de furtuna nu erau, doar amiaza năclăind liniştită zidurile, îl văzură păşind printre ei ca o prevestire.” (pg.110)  sau încă: “miezul cu carne dulce-l lăsase undeva-n copilărie şi se plimba aşa... ca o privire de la o moarte la alta.” (pg.111)

 

Discursul liric este întrerupt uneori de meditaţii asupra scriiturii: “mă roade însăilarea aceasta şi n-am ce face cu ea./aş prefera să scriu dar de unde atâta linişte, hârtie şi libertate câtă trebuie/ să nu-mi pese sau poate n-aş scrie dacă ar fi toate acestea,[…]”.

 

Câteva construcţii gramaticale sau imagini mai particulare, la limita stângăciei: “orice punct al sferei poate fi centrul” (pg.7), “sânt” (pg.31), “ai demontat minunea care ţi-ai dăruit-o” (pg.107). Le înţelegem nu altfel decât încercări ale poetului de a experimenta limitele limbajului, ale imaginilor, ale discursului.

 

 

mai 2001

 

Dan Iancu – “Despre înţeles”, Societatea Culturală Noesis, 2001, carte electronică în format MS Reader, 96 kB, accesibilă la:

http://www.noesis.home.ro/carti/download_carti.htm

 

respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••