"Viaţa reală mi dă energie şi mă motivează"

 

- interviu cu Şerban Savu de Mihai Pop

Cluj, 10 aprilie 2012

 

Holly week

 

Mihai Pop: In ultimii doi ani te-ai axat pe compoziţii de mari dimensiuni care cuprind mai multe situaţii; aceste scene pot constitui fiecare n sine cte un tablou de al tău de altădată. Cred că astfel ţi-ai clarificat poziţia ta. Priveşti realitatea cu acuitate dintr-un "observator" aflat la nlăţime, lucrul ăsta e mai clar ca niciodată.

 

Şerban Savu: Ştii de ce? Pentru că pot să văd mai mult, att personaje, ct şi ceea ce le nconjoară, lucru care pentru mine e foarte important. Spaţiul din jur defineşte foarte bine personajul. De aici tendinţa de a avea privirea asta de ansamblu, de a prinde mai mult, de a nţelege mai mult şi mai bine. E ca n literatură cnd ncepi o scenă şi nti descrii peisajul, atmosfera, mirosurile, apoi ajungi la personaje, descrii hainele şi apoi caracterul. Aşa văd lucrurile acum şi de aceea adopt perspectiva asta de sus.

 

M.P.: Pentru a putea descrie...

 

Granini

Ş.S.: Da, pentru că ceea ce zic eu se referă la o acţiune, dar şi la contextul ei. Asta-i foarte important: se ntmplă aici, n Est, n Romnia, n jurul meu. E o realitate pe care eu o nţeleg, nţeleg fiecare fir de iarbă, fiecare copac, dacă văd un om pe stradă, cam ştiu cine e. Dacă mă duc n altă parte, nu snt att de sigur.

 

M.P.: Acolo nu cunoşti codurile.

 

Ş.S.: Snt coduri care necesită mult timp pentru a fi nţelese. Aici le cunosc, de aceea mă interesează lucrurile astea, dar mi trebuie contextul larg, trebuie să văd mult.

 

The Tomato Garden

M.P.: Cum ai ajuns la compoziţii cu subiect multiplu? Personajele tale nu ştiu unele de celelalte, dar compun o geometrie a tabloului, fără să fie nimic metaforic, fără să creeze forme simbolice.

 

Ş.S.: Funcţionează ntr-o logică a picturii. Folosindu-mă de colaje, evident că manevrez aceste personaje după bunul plac. De multe ori m-am asemuit unui păpuşar care mişcă totul pnă găseşte geometria intimă care face personajele să funcţioneze ntre ele şi in context.

 

M.P.: Dar totuşi senzaţia e tot de realism. Alăturările nu sunt forţate, poate că de fapt clarifici poziţiile personajelor tale. Ce aduce n plus acest subiect multiplu?

 

Ş.S.: Oferă o imagine mai amplă n primul rnd. Snt personaje care nu ştiu unele de celelalte, cum spuneai, dar ele alcătuiesc un peisaj mai amplu. Cu ct snt mai multe scene, cu att definesc realitatea mai bine. Lipesc şi adun aceste scene ntr-un mod organic sau ncerc să urmăresc mai multe zile la rnd aceeaşi scenă. Pe parcursul unei săptămni se ntmplă lucruri diferite n acelaşi loc. Apoi adun tot şi am peisajul complet al activităţilor, al realităţii, al vieţii dintr-un perimetru. Prin el poţi citi o ntreagă realitate mai largă. ntotdeauna mi-am dorit să fac pictura aia perfectă şi să nu mai trebuiască să pictez niciodată.

 

The owner, his right hand and the workers

M.P.: O pictură care să le includă pe toate?

 

Ş.S.: Bine, lucrul acesta e imposibil, dar asta-i ţinta. De asta ncerc să condensez scenele. Nici aglutinarea asta nu trebuie să fie forţată. mi imaginez lucrurile posibile şi reale. Adun realităţile, le pun cap la cap, vreau să le nţeleg mai bine.

 

M.P.: Oamenii pictaţi de tine snt legaţi de un context, l vezi clar şi e al tuturor. Ei par totuşi izolaţi n contextul acesta. ...snt diferite poveşti alaturate, e de fapt societatea n mic. Practic ai mers mai aproape de ceea ce e pictura ta, lumea ta?

 

Ş.S.: E ncercarea de apropiere de pictura completă. Fac din nou referire la literatură: e ca şi cum aş aduna nişte povestiri ntr-un roman. Povestirea surprinde ceva simplu, dar romanul ncheagă poveştile n ceva mai complex, asta-i senzaţia pe care o am eu şi asta e ceea ce mi doresc. Să ncheg nişte realităţi. Sigur că e şi un proces creativ acest colaj, e şi ncercarea de a găsi fuziunea perfectă ntre lucruri. Şi asta e incitant.

Unit d'habitation

 

M.P.: n aceste compoziţii mari citesc mai uşor dect n scenele izolate, peisajul devine şi el un personaj, şi arhitectura devine un personaj, tot contextul e aşa de important nct mi se pare că, in aceste lucrari, eşti mai aproape de imaginile puternice din tradiţia picturii vechi.

Ş.S.: Nu ştiu dacă e n sensul tradiţiei picturii, nu asta a fost miza. Ai spus bine că de fapt eu nu pictez peisaje. Peisajul e acolo pentru că are ceva de zis, e un personaj pnă la urmă şi poate că ai dreptate: dacă te uiţi n istoria artei, ntr-adevăr, snt marile compoziţii n care peisajul spune nişte lucruri, nu ntmplător cerul e tulburat sau...

 

M.P.: Participă ntr-un fel.

 

Ş.S.: mi aduc aminte o pictură mică de Breugel. Ninge, e o scenă dintr-un sat. Şi ntr-un colţ mic acolo e Isus prunc, e toată scena biblică a nativităţii. Peisajul e plasat acolo att de firesc, nct ai senzaţia că nativitatea a fost iarna, ntr-un sat din Flandra. Te face să crezi lucrul acesta cu atta putere...

 

M.P.: La un moment dat n pictura ta era o temă unică. Ea ne aducea aminte multora de realismul socialist, unii spun că pictura ta e un realism socialist din care lipseşte propaganda. Mi se pare că e vorba tot mai puţin de o eroizare n pictura ta. Lucrurile astea s-au topit n altceva, au apărut alţii n tablourile tale. Sau şi alţii.

Ş.S.: De fapt a apărut, să zicem, lumea obişnuită de Romnia.

 

M.P.: Nu mai vorbim de fostul erou al unei societăţi moarte.

 

Ş.S.: Snt oamenii care muncesc zilnic, care şi văd de viaţă. Mă interesează oamenii care nu snt cineva, poate nici nu au un mod de viaţă foarte urban. Nu mă interesează viaţa mondenă, viaţa din oraş, nu mă interesează neaparat studenţimea, tineretul. Nu. Mă interesează lumea care munceşte zilnic, care e rutinată, obosită, plictisită. Sau se bucură de viaţă, face grădinărit. Acei anonimi care ţi alcătuiesc o societate. E de fapt cum văd eu că funcţionează societatea, fiecare albinuţă care cară polen.

 

Blocks and gardens

 

M.P.: Fără să favorizezi pe cineva.

 

Ş.S.: Fără categorii. Pe de altă parte ajung la ei prin alte conexiuni, de exemplu de multe ori peisajul influenţează alegerile mele. Cnd văd un peisaj interesant care are ceva de zis, care nu e un clişeu, care are şi absurdul şi istoria lui, complexitatea lui, de multe ori produce declicul, e catalizator. După aceea stau cu ochii pe el. Mă atrage ceva n oraş sau n afara lui şi revin acolo şi urmăresc ce se ntmplă. După un alt timp mă ntorc şi populez peisajul cu lucrurile si oamenii văzuti pe parcurs.

 

M.P.: Practic lucrările tale se nasc şi dintr-un soi de acumulare, vezi azi, vezi mine, după aceea recompui anumite lucruri experimentate la un moment dat, lucruri care ţi oferă ţie mult.

 

Ş.S.: Compoziţiile mari snt cele pe care le urmăresc o lungă perioadă de timp, strng informaţii, imagini, scene care se repetă, după care le aglutinez pe toate. Urmăresc un loc şi ceea ce se ntmplă n el. De multe ori spaţiul n sine are o anumită energie prin felul n care e construit peisajul n sine. Nu e un peisaj plat, are o anumită verticală straturi istorice. E un spaţiu care dă ceva, nu e doar o scenă ca la teatru.

 

M.P.: Rdeam noi la un moment dat că pictura ta poate fi şi probă pentru poliţie. Am sentimentul că documentează foarte bine, nu neaparat cu acurateţea unei fotografii, ci recompune ceva ce noi cu toţii vedem n jurul nostru si recunoastem. Pictura ta ar putea să fie şi o mostră netăgăduită că s-a ntmplat ceva ce de fapt nici nu ştim dacă s-a ntmplat. Ct e de divers ceea ce vezi pe geam? Cit e de relevant?

 

Ş.S.: Eu sap la tranşee, pot vedea din mai multe unghiuri ce se ntmplă. Cum am tot timpul camera de fotografiat la mine ca să prind repede o scenă dacă e interesantă, snt ca la pescuit sau ca un muncitor care sapă aceeaşi groapă mai adnc, tot mai adnc, pnă dă de o piatră şi iar mai sapă şi tot aşa. Mi-am format probabil o rutină n a privi ceea ce mă nconjoară. Şi mai ales că ştiu la ce să mă uit, mi-e uşor să not n apele pe care le-am scos la suprafaţă. Dar lucrurile astea se ntmplă doar treptat. Acum fac această pictură cu scene multiple, nu ştiu care va fi pasul următor. Ştiu doar că va veni, nu pot stagna, mă plictisesc ntr-o formulă pe care tot eu am creat-o. Lucrurile curg firesc, ca şi experienţa privirii, la un moment dat vrei să investighezi altceva. Dar, pe de altă parte, nu pot să nu consum un spaţiu, l urmaresc pana il nţeleg.

 

M.P.: Din punctul meu de vedere, tu eşti unul dintre artistii constanţi, schimbi organic, evoluezi; apariţia subiectelor multiple e un pas esenţial, bine aşezat. Nu a aparut peste noapte. Te apropii foarte mult de adevăr, n mod paradoxal, prin colajul situatiilor. Lucrările dinainte aveau ceva nrudit cu propaganda, acestea au ceva mult mai nrudit cu viaţa şi cu ce vedem n jur.

 

Ş.S.: Mă interesează realitatea. Viaţa reală mi dă energie şi mă motivează. Pentru mine arta nu e un joc intelectual care face referire la el nsuşi. E alt joc intelectual, conectat direct la priza realităţii, a vieţii imediate.

 

Landscape with clerk

 

respiro2000 All rights reserved