proza
poezie eseuri arta film

Klein spuse:

 

 

Am treizeci și trei de ani.

Mi-e frică de moarte.

Nu cred în noroc dar norocos am fost

dintotdeauna.

Locuiesc într-un apartament cu două

camere și nici o paralelă nu trece

prin bucătăria mea.

Ciudățenia asta nu vine singură

ci împreună cu: “zgomotele din vecini

îmi completează biografia”.

 

 

 ***

 

      Vreau să privesc o fotografie

așa cum citesc o carte.

La opt ani un băiat de-o seamă cu mine

mi-a cerut să-mi i-au înapoi

propriile urme

de pe arma lui de plastic.

(Acum rîd dar atunci am fost

ucenicul spaimei.)

În videoclipuri toate femeile sînt

super-înalte.

Nu-mi plac semnele de exclamație:

isterizează pagina.

Organele mele nu sînt de gips. Eu nu

sînt un mulaj. Și totuși

la nici o moarte n-am plîns.

 

 

***

 

      Nu vreau afectare nu vreau patetism

sînt ca și orb dacă sar vreo dimineață.

Iubita mea e o natură vegetală.

În urmă cu opt ani am plecat din orașul natal

am coborît dintr-un tren prăfuit

în capitală și am început lenta operație

de extragere a sufletului ei din trupul

surorii gemene.

 

Lumea cu noul ei hedonism trece pe lîngă mine.

Mama spune că dintotdeauna m-am mișcat

mai încet decît majoritatea.

Dacă aș fi cinstit aș urla.

Iar ea și-a mutat sufletul în trupul meu.

 

 

Sub genunchiul stîng am un fermoar.

 

 

 

***

 

Mi-e frig. Într-una mi-e frig.

Poate că într-o noapte îmi vor apărea fisuri

la încheieturi îmi vor crește

tatuaje de gheață.

Nu cunosc nici o formă de sinucidere.

Sînt incomplet.

În seara asta

nu femeia mă va completa

ci frigul.

 

 

            ***

 

Nu cred în Dumnezeu.

Lumea e strîmbă pentru că Dumnezeu

nu există. Există zaruri forceps lame de ras

inul și cînepa.

Sînt influențabil dar adesea

încăpățînat. Așa că repet: El nu există.

Nu pot ridica un sac de ciment tatăl

meu poate fratele meu poate eu scriu

uit numele proprii nu scuip pe jos observ

pericolul doar după ce a trecut e la

dracu-n praznic.

 

 

 

 

           

***

 

Nu sînt superstițios.

Visul meu e să dorm într-un hamac

sub palmieri.

Dar cum ar spune un bărbat furios

într-o ficțiune vizuală

viața e o porcărie iar apoi mori.

Replica oricărui medic la zîmbetul meu

este: ai lipsă de calciu. Nu fac predicții

însă cred că toți vom avea într-o zi

lipsă de calciu.

Nu cred în fantome.

Urăsc țara în care m-am născut.

Sărutul unei necunoscute mi-ar electriza

amigdalele.

Visul meu e să mă trezesc odată și-odată.

 

 

         ***

 

Orașul în care trăiesc e pustiu.

Mă țin în el o slujbă și un

apartament rece ca gheața.

De cîteva ori pe săptămînă mă retrag

între coapsele femeii de lîngă mine.

Grotescul e salvarea mea.

Grafitti în wc-uri nu am lăsat

ci doar excremente și urină.

Cuvintele sînt mai stînjenitoare decît

un trup gol.

 

 

 

           ***

 

Sub geamurile apartamentului meu

o pisică pîndește în fiecare seară

o gaură de șobolan.

Dulapul meu e plin de haine purtate.

Gardul din fața dormitorului nu poate ascunde

hîrșîitul unui șmirghel care-și face zilnic

datoria nici alte zgomote pline de rîvnă.

Cuțitele mele îmi reflectă chipul dar nu știu

să taie.

În rumoarea orașului trebuie să ghicesc

viitorul meu și pașii celui mai bun prieten.

Respir de 110603 de zile.

De 1716 ori mi-am tăiat unghiile.

N-am jucat niciodată tenis de cîmp barbut

pocher pe dezbrăcate.

Femeile cu unghii prelungi îmi dau fiori.

Ploaia întinsă pe asfalt

e tristețea mea preferată.

 

 

 

 

 

 

            ***

 

Ceea ce scriu se naște cu încetinitorul.

        N-am talent la mințit așa că mint

numai prin omisiune.

Pentru mine liftul rămîne singura cale de acces

către aerul vînăt al înălțimilor.

Nu am cont în bancă nu am economii la ciorap

nu am nici un creițar pentru zile negre nu am

rezerve de supraviețuire

și totuși continuu să citesc ficțiuni ca și cum

viața mi-ar depinde de asta.

 

După cum vă spuneam

vreau să fiu rentier și să fac dragoste.

 

 

            ***

 
        Cîteodată îmi intră în ochi

o geană.

Cerul nu e niciodată atît de jos

ca în romane.

Înăuntrul meu se montează imagini

perverse: înăuntrul meu o scoică

e umplută cu fire de iarbă: înăuntrul

meu liniștea e uleioasă și

plină de pulsații carnale.

Gălbenușul spart e mai violent decît

o pictură de Goya.

 

 

Poezii de Mihai Ignat

 

respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••