Adrian Moșoianu

 

 

After hours

(the dub mix-daytime version)

 

Dimineața, orizontul se despăturea

ca un imens tricou cu Ché Guevara

murdar de transpirație,

sub un bec chior

dintr-o famelică, evident famelică scară de bloc în care gîndacii

navigau pe tavan

în rute maniacal de precise

(din cînd în cînd, lăsau să cadă la punct fix

pungi de plastic pline de ouă, insecticid pe bază de napalm și colonii Waldorf de larve cercetașe)

(înăuntru, „stelele scobeau încet cîmpia”

și viața era încă

o simplă erată

la operele complete

ale lui Pacepa și Pavel Coruț)

adu-ți aminte de Conspiracy Theory Strategy 7.0 de dinainte de 4D

cînd tu erai cu joystick-ul și cu Marele Orient

eu cu sionismul la tastatură

ce grațios se clătina Marele Maestru

cînd îl iradiam cu hibrizi de iarbă ameliorată-n kibbutz

cu fumigații de arderi de tot și firimituri de postere

înfățișînd-o pe Dana International

dar la ultimul nivel mereu venea Zamolxe cu gașca lui de bubuli

și se alegea praful

ieșeam, strivind ritual, sub talpa goală, ultimul joint

și ni se părea că de fapt intrăm,

numai că într-o incăpere mai mare și mai aglomerată,

estompată de implozia

celui mai mare stroboscop din lume,

în care montagnes russes rectilinii

plimbau soldățeii de plumb

de colo-colo métro boulot dodo et parfois clubbing&sex

toy-like people make me boy-like

simțeam o mînă invizibilă, înmănușată în piele de sconcs

ca o ediție bibliofilă,

cum rotea

cum mai freca la platanele lumii

și-atunci fugeam cît puteam de tare pentru a rămine pe loc

căci nu se știe niciodată

pe ce emisferă a cubului Rubik te afli de fapt

curînd ne dădeam seama că regizorul

ne lovește în ceafă cu undița microfonului

de captat zgomot de fond

că portavocea i-a intrat în gură și acum îi iese

prin țeastă: O N E   S T E P   B E Y O N D

fugeam în zig-zag, să nu ne cadă genericele în cap,

să nu ne ude „în curgerea lor implacabilă”

la „no animal was harmed during the shooting of this movie”

străbătusem deja întreaga curbură

și ne întorceam aureolați

mumificați

în ghirlande de role de arhivă

(métro boulot dodo et parfois clubbing&sex

on garde le scénario, mes poufiasses,

toy-like people make me boy-like)

în vreme ce un Înțelept Pastilat

își impacheta analectele

în bule de redbull

 

Ars poetica

(writer`s block)

 

 

Trecea pe acolo goală, cheală, vopsită în mii de tonuri de gri pămîntiu,
purta un schelet metalic de rochie-clopot, nimic deasupra nimic dedesubt
lipăia cu prestanță în elegantele ei labe de scafandriță
cu ochii închiși își găsea drumul printre pietre și mărăcini
pășea ca pe un covor zburător de purpură ca pe un postament statuar pneumatic făcea cu mîna la fotografi
peste pleoapele-nchise avea desenați alți ochi închiși, cu gene mult mai prelungi
cînd obosea, făcea pluta pe spate în aer
se purta ca și cum ar fi fost plină pe dinăuntru de ascensoare
urcînd-coborînd ca potențiometrul Karma Coma remix Catalunia
dormea levitînd, învelită într-un năvod plin de cioburi
își sugea degetul cu un aer profesoral, savurîndu-și coșmarele
atunci radarele se umpleau de un soi de pastă onctuoasă plină de crabi mov într-o isterică nemișcare
ritmul improvizației se deregla, temele se contaminau una de alta și cădeau pe podea
ca niște sacoșe goale de rafie și nimeni nu mai avea chef să ia notă de faptul
vital că Tom Araya cîntă Ojos Negros acompaniindu-se la harfă
în răsfoirea ei nesfîrșită de pleoape închise totul trebuia să rămînă VIZUAL
deși survolul îi era asurzitor în muțenia lui obstinată
cînd am îndreptat arma spre ea, pe lunetă mi-a-ncremenit ultimul ei cadru
în sepia verde, rămînea același, oricum o-ntorceam
și vocea ei din amortizor din ficat
ca din difuzor
o Doamne fă-l să nu spun㠄o dacă ați ști ce mi-a șoptit la ureche”

 

 

Gaspadin Mendeleev (I)

 

 

Pe vremea aia gaspadin Mendeleev era un pifan blond ciufulit de parcă implora cu tupeu
să-l tundă miliția cu ciobu'
se hrănea cu puhava miere din tîrfele de partid
ale burghezilor roșii
și-ncerca să-nchipuie mîinile lui Escher ca pe niște guri
stătea ore în șir cu capul în sus slobozind flegme
pe tavanul latrinei
în jocurile noastre îmi umplea trupul de caligrafii chinezești și grafitti-uri cuneiforme
însăilate cu bisturiul și dalta
plîngea văzînd cum fluviile sîngelui meu
își schimbau mereu cursul curgeau în noduri și funde și semne
de sens giratoriu happy dead end glamourous crime scene
astfel golită, puteam să-l primesc
mă parcela pe dinăuntru cu piroane și ace
ca pe un fachir răsfățat undercover
eram doar stalactite și stalagmite, iar el îmi înota prin creier
ca un pește denaturat, într-o guralivă neștire,
mă împărțea și mă despărțea în elemente mă refăcea în sinteze bizare
ștergea și o lua de la capăt ceva nu-i ieșea
în calcule (era refracția ultimului halogen în oglinda de pe tavanul craniului meu cu totem de secure)
astăzi umblă pe la Congrese
astăzi mă sui cu picioarele pe tigva mea plină de confetti
îmi plouă direct în ficat
sînt femeia-bonzai
din clondirul de Opium

 

 

Gaspadin Mendeleev (II)

(Master & Servant)

 

Gaspadin Mendeleev își ridică ochii din calcule
și se-așază-n ciorapul-plasă cu portjartier
ce-i slujea de hamac (se legăna-ntr-un balans de vals Boston
între două candelabre de zahăr)
din pipa lui stinsă, ținută-ntre dinți dintr-o prea veche rutină
a histrionismului solitar
se rostogoleau sfere Rubik divinatorii, cu texte
din Bhagavad-Gita, Yi-Zing și Zohar
păianjenii de seră își molfăiau musculițele halucinogene
continuau apoi să-mpletească
la coșulețele lor cu blindaj invizibil
eu, femeia-bonzai din clondirul de Opium
sînt mai palidă azi, judecînd după textura luminii răsfrînte-n pahar,
acel pahar Berzelius cu ape vineții în care gaspadin Mendeleev
colectează eșantioane de preț din secrețiile mele nocturne
catalizîndu-le mai apoi într-un soi de pastă
cu rumeguș de tomuri străvechi, limbi de cocoș și mărar
din care maestrul își plămădește măști faciale de carnaval
atunci cînd flambează eprubetele cu licori colorate, în nopțile mai ploioase,
cînd cu furie face să cînte deodată toate patefoanele,
pe cel mai solemn,
pe cel mai șugubăț,
pe cel mai amar
gaspadin Mendeleev e capturat de privirea mea de sticlă
își îmbracă pijamaua de gală, cu ephebe virgine
întinde mîna spre abajurul brodat cu un neliniștitor simbol tătar
și-adoarme cu ochii la mine
ce va visa, știu doar eu
noaptea vine

și trece

ca o oaste-n galop, fără-oșteni

doar cu cai și cu flamuri

gaspadin mendeleev se zbate cu spaimă în ciorapul-plasă cu portjartier

ca-ntr-un năvod îngeresc

ca-ntr-un giulgiu cu geamuri

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved