LIVIU GEORGESCU

 

 

 

ENGLISH

 

 

        CALEȘTI PRIN OSIA REGELUI SOARE

 

                            

impresii         Babilon de particule prin retina pânzei 

                                  iluminări

        carusel      tornado ghilotinat         germeni

         gesturi accelerate în mișcarea browniană

                  încleștarea materiei cu spiritul                      

                        gotic gravat în unde

                        cântece fără cuvinte

 

pe aeroportul marilor iluzii           copilăria

îmbibată în diamantul numelor celebre și caleștilor regale

prin osia regelui soare

frântă în milioane de oglinzi și milioane de sunete

în grădinile cu parfumul gravat în lemnul mitologic

mobilierul baroc          

 

în atâtea milenii timpul a fermentat în butoaiele de luptă și vin    

cocoșul galic străpuns 

Caesar sucește gâtul propriei imortalități într-un război obsesiv

și obsesia e roasă până la faimă

până la lumină          

 

Charlemagne restabilește balanța puterii în Vest

Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Apus

 

după o mie de ani

Burbonii înfloresc printre oglinzi clevetitoare 

și invenția îi decapitează     

ghilotinare      eficiență și terorism de stat

capetele desprinse vorbesc și roșesc      

 

nimeni nu este cruțat 

peruci revoluționare/peruci reacționare   

vânat inocent

burbonul sapă în oase       

 

rachiu și gută

măsuri egale și vinul neîmpărtășaniei încrețesc vulturii în cer

libertatea ucide   paralizează     exilează

înșfacă și secătuiește

mașina terorii de masă și raționalismul

revoluționari împărați decimează

peste coroane regale ruginite în palatele asaltate

libertatea și tirania

                                                       și condiția umană

devorându-se

 

Europa se scurge prin ierarhii fisurate

popoare plutesc prin hidre dezmembrate

prin igrasia dantelelor

Cicatricele coloniilor cresc pe aerul ars

gesturi accelerate -- mișcarea browniană insinuează

reflexele condiționate și controlul global

suflul nou din torța de bronz

Voltaire după Voltaire rațiune străpungând rațiunea

ideologie și revoluție socială    gust și revoluții artistice

noul iscând scandalul

de la politică la morală de la filozofie la un alt fel de artă    

și de aici înapoi în stradă

 

nevăzutul nu e numai simplă magie ori o biată stafie

Pasteur descoperă germenii și virușii turbării     

vărsați prin pâlnii de os în creier de șacal

virusul moare     omul rămâne turbat

lepra dispare    bubele persistă     contagiune secretă

sifilisul se stinge        scurgerea veghează

vaccinul transformă depresia în manie

și vântură emblemele cu lauri și vulturi cu șoimi și leii arzând

 

germeni dispar        alții se nasc    nimeni nu găsește vindecarea

germenii sunt spirite microscopice

din același aluat ca trupul și mintea

cu aceeași structură chimică

o moleculă ascultă de aceleași legi ca și o altă moleculă

și molecula oricui ascultă de aceleași legi ca și molecula filozofului

artistului &  preotului        &        regelui

 

revoltă !!!     bacteria e identică...!!!        revoluție!!!

 

totu-i confuzie creată de cuvânt prin divizii                                         

distragere prin măsurători precise

 

când sentimentul cosmosului îl găsești la obiecte pierdute

 

 

Umbrele de la Notre Dame acoperă apele ca un cocoșat gotic

gravat pe unde

ochii Eiffel sub poduri

nostalgie și rezistență umană

cât întinderile nesfârșite de zăpadă

 

Sena stârnește săruturile în aer     

în jartiere de bitter și var se depun aluviunile iubirii

Moulin Rouge     țipete prin fesele goale 

halucinante pulpe de rodie și dantelă revărsate în pofte 

carnea iubirii

colcăială prin schelăria celorlalți 

cocoșul instinctiv

cataractă de șoim    Moulin Rouge      viziuni de înger căzut       

unul în Zeppelinul celuilalt

în jartiera de absint    cancanul

baloane cu heliul exploziilor sublime

inerții și vid

noul încarcerat în pulpa cu jartieră

snopul de mușchi revărsat în franjuri albastre

talia de lebădătură destrămată în centura de castitate

prospețime și fierbere       idei și hormoni

 

Les fleurs du mal

 

Decadență și sinestezii

Bolero și jazzul dezlănțuit în orgasm

 

Faunul tolănit în lene în după-amiezi solare   

zdrențuit în impulsuri erotice

ahtiat după zaharisiri crepusculare

 

Capitala artei și revoluției --

amestec de muzicalitate     fizică atmosferică   

                                                  și convulsivitate psihologică

 

Cântece fără cuvinte        

 

inadecvarea limbajului provoacă scârțâitul foarfecii în ziar

și gravarea subconștientului

Teatrul absurdului  

Cântăreața cheală repetă evidența până la nonsens

Pasiuni arzând și armonii nerezolvate întunecă așteptarea

înăspresc comunicarea

 

În d’Orsay       percepții sucite călare pe formă

picturi și schițe    mișcare îmbălsămată cu ceață

felii încolăcite pe axialul privirii

retina pânzei din șevalet absoarbe sticlele și copaci

dezmembrați în nevralgii geometrice

senzații sunt ridicate pe scripeți   întinse pe roată  strivite pe butuc

dinții roșii irizanți înfipți în jartierele de apă și vâsc

în părul verde și pielea albastră eliberate din gravitația transparenței

culorile dezlănțuite de bestiile Fauve

 

Luvru și Oranjerie        Orly               

aeroporturi și muzee      parașutări și visare

în gara veche trenuri sunt filtrate prin voaluri de muzeu

strigoi de roți       de bielă-manivelă

se rostogolesc în starea de înțepenire a culorii și gestului în ulei

 

Revoluția fizicii inventează o nouă artă

impresia și punctul gâdilă bulbul pleșuv al nervului

tremurul de gâză în foaia de ceapă --

Vavilon de particule

culminând cu fuziunea mielului în vâltoare de zâmbet

cu misterioasa rafinare ultimă

 

Iluminări

 

Vechii maeștrii așteaptă ascunși în piramide de sticlă

din spatele glasiurilor privesc de dincolo de transparențe și sunt uimiți

anesteziați de mirosul încleștării materiei cu spiritul

 

Și Titzian se ascunde după o sută de straturi de transparență

și noi fugim afară prin piramida de sticlă - ochi modern

gușă de lumină

 

ochii Eiffel sub podul Țarului Alexandru

încrucișări și nostalgie

mizeria umană și rezistența umană     

pe întinderile nesfârșite de zăpadă

 

Lauri și vulturi

castele în falduri clipesc din trecut cu pleoape de stâncă

cavaleri feudali mai hălăduiesc prin războaiele sfinte

după lumina mormântului sfânt

cavaleri ai Mariei

la capătul privirii stau agățați cu armurile arzând –

fructe coapte pe ramura copacului imaginar

 

 

Noile ere acoperă părăsitele pajiști eroice   

dispărute în căutarea Sfântului Graal  SanGraal     SanGreal

Sang Real       Sânge Regal   ascuns sub piramida de sticlă

sub linia trandafirului    Sub Rosa    Le clef de voûte

Piramida și Obeliscul

Pentagonul  și  Pântecul Sacru

 

Pavană pentru o prințesă moartă

 

Întemeietorii Parisului. Linia de sânge regal.

Linia lui David prin Iisus ?! Și începuturile pierdute în neguri.

De la Merovingieni la Sfântul Imperiu Roman de Apus

la Republică.

 

 

Turiștii în palate-muzee calcă pe dale      

calcă acum în cadavrele de melanină

brodând întunericul

în inerția de mătase a unui tornado ghilotinat

 

în palate-muzee piatra e rece și mută

umbre de taină sunt goale acum colonizate de păsări vopsite

 

Și pentru că din făina luminii am făcut provizii de pâine

intrăm în noapte sătui

 

euforia ne ajunge din urmă ca un ogar fericit

prin osia regelui soare.

 

 

 

                             FRIGMANIA. MITOLOGII ȘI REFORME.

                                      INTERFERENȚELE NORDICE

 

amurgul medieval        noaptea Walpurgiei  

în volbura Țipătului noaptea își asmute ogarii

biblii caligrafiate cu litere netede și majuscule gotice

               schismelor religioase

miturile eroice și cele de dragoste

Melancoliile lui Dürer și beție apocaliptică a facerii 

 

 

Coborâm spre Mainz. Orașul Domului și al lui Gutenberg. Domul e o clădire medievală. Acum trăim împreună același timp. Am devenit contemporani. Pietre și oameni. Vitraliile poartă numele tuturor episcopilor de acum o mie de ani. Nici un tânăr la slujba de duminică. Orga termină furioasă cu acorduri de Bach. Prânzul se varsă încet în apus și apoi în amurgul medieval: seară cețoasă în care ispitele și fantasmele apar după tragerea obloanelor. Oameni baricadați în spatele zidurilor groase ale cetății cu făclii aprinse, în piața publică dinaintea zvârcolelilor de ruguri, pâlpâind ca tăciunii sub lumina lunii alergând în noaptea ruginită -- risipă de perle peste fărâme de ochi aruncate ca zarurile.

 

         În muzeul Gutenberg admirăm tiparnițe de acum o sută de ani, minunile de cărți. Prima Biblie tipărită. Doctorul Faustus se naște din subconștient colectiv. Pe fundalul moarei diavolești -tiparul- și multiplicărilor xilogravurilor cu Dracole Waida. Și al pregătirii reformei, împotriva papei și indulgențelor lui. Și al plăsmuirii doctorului Faustus, cu peregrinările, transformările și măririle lui, ca să sfârșească în bube și sânge. Doctor Faustus, bestseller al Literaturii Fantastice, spre îndreptarea creștinilor. În variante germane, engleze și franceze. Tema titanică a cutezanței supraomenești. Mitul civilizator al Științei și Cunoașterii. Blestemul cunoașterii Absolutului. Magician, alchimist, matematician și astrolog, grămădește aur și leacuri în colțurile clepsidrei, în pivnița obscură, laborator plin de eprubete, țevi și cuptoare, alambicuri cu smoală, acizi, pucioasă, într-o goană nebună după formula și geometria perfectă.  Doctorul Faustus are puteri magice, necurate, de a crea biblii, care toate sunt identice, scrise cu sângele lui, caligrafiate cu litere netede și cu majuscule gotice. Tocmai apăruse la Mainz Biblia lui Gutenberg. Doctor Faustus, co-autor al tiparului. Literatura profană se multiplică. Fantasticul se lărgește. Atacul de Noapte. Imagini monstruoase, tentațiile Sfântului Anton și Hieronymus Bosch.  Spirit prevestitor de neliniști, de răzbunări, stele căzătoare, războaie țărănești și ciuma din Köln pe fundalul schismelor religioase. Noaptea Valpurgiei, mituri dionisiace ale fertilității turnate în confrerii ascunse, cu strigoi, stafii, cârstnici, nimfe, fauni, lemuri, naiade, preamărind vitalitatea, păcate senine într-o focoasă iubire. Și nemaipomenita clonare a unui om, fără procreare. Mitul metafizic, politic, religios și civilizator: Dracula-Machiavelli-Luther-Faustus.

        Pe muzica lui Wagner se brodează miturile eroice și cele de dragoste. Părere de rău nestinsă de nici un foc. În flauți diafani, melancolia dureroasă, fără cauză și fără sfârșit. Valurile se zbat la țărm, în pieptul plin. Climaxul sfâșiat de iubirea mistuitoare. Supraomul lui Nietzsche. Lohengrin, Parsifal, Siegfried, Tristan și Isolda. Volburi și înălțări eroice prin aburul fabulos. Alămuri ca niște pietre funerare peste eroi adormiți în poveștile nordice. Sunete grele, fără sațiu, vulcani ascunși se revarsă prin cristale de sentimente topite. Din cupe imense ale mișcării, siluete torsionate se desfac în noaptea înstelată. Aluviuni ale timpului sacru cărate pe panta istoriei.

 

Raze în noapte se întrepătrund în densitatea materiei –

spațiu și timp, tonalitatea totală de fundal întunecat,

nu negru, psihedelic uneori, de o convulsivitate stranie,

în care străbat fulgurații divine, ca și cum am vedea

impulsurile nervoase ale unui spirit care ne veghează,

ca și cum am auzi strigătele de bucurie sau sfâșiere ale unor stele

amestecându-se,  care se nasc sau mor, imagini de Bosch, Munch și Rembrandt

 

interferențe nordice ca o plasă de păianjen al spaimei, măreției și clarobscurului

În volbura Țipătului, noaptea își asmute ogarii în căutarea Îngerului,

din gravuri se desțelenesc oase clănțănind în melancoliile lui Dürer

cu Pasiuni și Apocalipse

 

Bach privește de sus din domul catedralei

cineva îi șoptește muzica ieșită din timp.

Catedrale îngropate în gând      tiran al mișcării

se ridică un șuvoi cald prin coloanele reci  sunetele înghețate

fugă stăpânită a povârnișurilor

instrumente de lemn devin păduri cu liziere lăptoase

frunze de metal în arbori de agat vizitați necontenit de germinații

într-o beție apocaliptică a facerii

 

Apoi se aud valurile potopului bătând în ferestre și căpușele timpului brăzdează deșertul și se întrupează în numere sacre

 

memoria cutreieră fantasme   

hibridul dintre vulvele visului și neant, dintre tandrele pețiole de sulf și iubire —

vidul din interior se preface încet în geneză.

 

Prin tuburi de orgă și cornul englez omul se înfrățește cu Dumnezeu.

 

 

                    O CEAȚĂ PENTRU UN CAL       

SUB TURNUL LONDREI      PLANETE STRĂLUCITOARE

 

Erezia de ceață și văduvul morții                arhitecturi de apă   

în tuneluri transcendente  taifunul de zăpadă peste galioane iluzorii     Turner navigând între creste

       mirodenii și aerul mieros

              învârtesc planetele lui Holst în miriștile culorii

 

 

Tamisa taie orașul ca pe o inimă de piatră

escapadă din tencuieli dincolo în aerul verde           

izolarea e un șoim mândru peste castele legendare

ținutul de jos și de sus încleștate în secole de turnir

 

panopliile de arme se înfulecă una pe alta

armurile își zăngănesc metalul rece

 

erezie și purificare

un regat      

o ceață pentru un cal       

erezii cu cap de leu         nenumăratele soții   

        

icoane cad pe butuc

ploaia roade prin goblenul faptelor

regi și regină disputați de nenoroc

cu limfa în batistele jubilând în nodul ce leagă memoria

 

război civil -- hrană pentru război civil

erezia hoinărește prin prisma de ceață

 

cu spinarea în doliu

                            trece văduvul morții

 

castele legendare

ținutul de jos și de sus încleștate în secole de turnir

și oamenii își îmbuibă năframele în strălucirea regală inundând strada colorată cu mirodenii și delicii coloniale

lăncile Zulu și tabuuri strălucesc în diamantele Africii

șlefuind pielea subțire și uscată ca pergamentul

peste oasele geometrice ---

războioul cu Burii --- The Boer’s War  ---

primele înfometări moderne -- imagini ascunse pentru o sută de ani

sub cer iluzoriu

sucul amar persistă în memorie ca spinul sub piele

războaie plutesc pe vrejurile mărilor incerte

Lumea Nouă se naște din ceaiul colonizării și masacrul pădurii

al Indienilor și al Bivolilor

asaltul asupra celor două revoluții: dincolo de Canalul Mânecii

și dincolo de Ocean

victorie și înfrângere

alianțele târzii

 

Imagini supurează încinse din ecranele parșive cu mai multe fețe

steaguri frenetice

celulele roșii extatice    în veghea șoimului ațâțat de mirosul de sânge

de mirosul de petrol

tancuri asediatoare prin mirodeniile deșertului

copii și femei îngropați de vii sub pretexte de celofan

lorzi ai spațiului și firului de nisip     nevăzutele păsări

turnir cu lănci de napalm

”căutat pentru 25 de milioane”

tufișul cu venele tăiate sângerează în magma trădării

 

 

monumentul lui Nelson privește peste întreaga istorie

văzut din cer pare o pioneză

 

Wellington la războiul de țesut

schimbă trecutul printr-o bătălie a ceții

roade firele de borangic din urzeala imperiilor

 

Din ochiul lui Shakespeare

de pe meridianul zero

din spiritul colectiv

raze se desfac prin firidele adumbrite

și despică felii de istorii prin ceața pământului

prin nuanțele mișcării sufletești

istoria își plăsmuiește realitatea din literatură

 

 

aleea verde spre palatul Buckingham

în zile de sărbătoare cu steaguri frenetice

drumul e pavoazat și ticsit cu lume

globule albe și roșii în sângele națiunii

 

emblemele îmbrățișează străzile și scenele rock

Beatles   Yes    Genesis   Led Zeppelin   

Pink Floyd      Rolling Stones       Queen 

își rup modulațiile din Purcel și Handel

arhitecturi și artificii de apă și ceață

peste variațiunile lui Britten și melancolia lui Elgar

heavy metal în albii celeste

 

meciuri de fotbal fumegă în aurore ca într-un turnir medieval

inimi ies din piept prin ochiurile de plasă ale gardului

prin comele celor striviți de strigăte

 

fluxul pulsează

vasele cară în josul Tamisei imagini rămase în pânza ochiului      

Parlamentul       Westmister Abbey     Big Ben

în forma spectrelor de piatră

în abisul gurii tremurătoare

 

un tur prin orașul reconstruit pe schije

și țăndări de rachetă

orașul amenințat odată pe marginea strigătului atomic

ploaia stârnește tristețea din cărămida învechită de timp

    

Turnul normand The Tower  fortăreață și închisoare

multora le-au sfârâit bojocii la proțapul capriciului și intrigii politice

pe un dâmb lângă turn: execuțiile publice -- deliciul gurilor știrbe

acum Turnul e o bestie îmblânzită o mascotă pentru vizitatori

o poveste înfricoșătoare de Hallloween

e un ochean prin care privești trecutul printr-o lentilă parșivă

 

 

Și iar la Piccadilly Circus

autobuzele roșii-etajate faimoasele Londoneze

în Trafalgar Square la National Gallery

unde aerul de miere rotește planetele lui Holst

le învârtește pe toate în ceața pisată a culorii    

în tuneluri transcendente Turner navigând între crestele

agitate ale tușelor

cu taifunuri de zăpadă peste galioane iluzorii

 

Arhitecturi de apă și artificii de ceață ne înfulecă privirea

statura și tot 

ceața turnul înfășurați în

soția turnul înțepeniți în

ceața moartea întemnițate

călușeii pădurii mișcătoare      pumnalele dragostei și urii

în spiritul colectiv numit Shakespeare

în râpele întunecate ale alchimiei lui Blake cu flashurile ei

de violet închis

 

spadă și lance apără mormântul sfânt

cavaleri ai Mariei

în căutarea Graalului prin pășuni de neguri lăptoase

 

O veșnică tensiune în aer    mistică

Antipozi stagnând într-o nedezlegare perpetuă

 

pe cerul brun: vulturi albi deasupra mesei rotunde

 

 

 

FLAȘNETA CU WIENERWALTZ.  EDELWEISS. 

                          FLOARE DE COLȚ

    

ochiul din frunza îngălbenită         întunericul și psihanaliza

încleștare de embleme

                 prin cupola de sticlă a vieților noastre numerotate

monarhii pribege         grandoarea și derizoriul   prin cenușa imperiului   

recviemul de piatră     

                                și sfântul Graal

 

 

marele imperiu stăpânind marșul și toba strălucirii

popoare adunate ca pietrele prețioase în același colier

pe gâtul de lebădă al celei mai adânci patologii

acolo Freud a descoperit întunericul luminat de capete de balaur

și urechi de lup

bărci venind dinspre Norduri mitologice

pe râuri umflate cu aluviuni lipicioase --    

instincte    existențe amestecate       forfote preistorice  

visuri în burțile tulburătoarelor fanfare

spintecate în trăiri sinusoidale

în zorile fluctuând ca mareele

 

Psihanaliza umbrelor rănite și tremurul de pădure

visul prin traumă și transparențele în degradare

se amestecă în parfumul domnișoarelor anesteziate

de mirosul de castrări și înnobilare --

încleștarea materiei cu spiritul

într-o gușă de lumină printr-un gâtlej de gâlgâieli

în sârme de telegraf prinse în sarabande de tuș

prin privighetori topite

peste metalul florii de colț în gușile umflate ale flașnetei

 

flașneta și incestul disfonic                           

flașnetă orală      flașneta impotenței de calcar

rozând    gâfâind     pipăind   

flașnetă revărsată în pocalul de aur --  

cucută în urechea adormită

 

vânatul noaptea în somn     vânat gata jupuit      gata fript  

gata mistuit

flașneta care sărută      ampută  

cu fălci impunătoare gravează explozii carnale

flașneta care iubește cu buzele descărnate    cu burțile revărsate   

cu mușchii de praf    cu ambulacrele înroșite   

printre ogive tremurătoare      

cu briantină de nuc crește pofta de eunuc

 

flașneta râșnița motorul ascetic

ochiul din frunza îngălbenită

apa ploii umflată în melancoliile albe

 

 

Și din nou ritmul zilei pare rezonabil

invadat de raționalism

în parcuri și cafenele       

eleganța își digeră promenadele pe siesta de valsuri

 

palatele străpung retina cu stucaturi vibrante

sălile de bal fumegă piruete

valsul e spuma zilei

mistreț la tavă pe valuri de șampanie

menuetul cu dantele în siropuri rococo

 

forma clasică introdusă de Haydn moderează euforia

 

Beethoven se mută din loc în loc

din stare în stare    din gamă în gamă    

modulație      

de la propria imortalitate la eternitatea întregii umanități

aude pervertirea puterii dincolo de granițe:

 

de la libertate      la tiranie

fermentează sămânța elevului eminent

scuipând-o peste alte popoare

 

Simfonia a Treia sapă înfuriată mormântul paranoiei

 

Mozart și muzica durerii

Recviem strecurat în răsfățul curții imperiale

Floare de colț strălucind în falduri de doliu

în catedrala rece cu timpane de piatră

acolo au fost cununați      în Recviemul de piatră

Recviem pentru propria moarte     pedepsit

aruncat la groapa comună ca un tâlhar     

”a furat muzică din flacăra lui Dumnezeu”

 

 

Schoenberg forțează--

răcoarea cristalului se dizolvă în sare peste gura țipând

 

Ultimul Împărat

de la Carolingieni la Habsburgi

Împărați ai Sfântul Imperiu Roman      

până la Republică

arhitectura vagului

ciocnire de embleme și monarhii pribege

prin cenușa Imperiului

 

Supravegherea Ruletei

 

grandoarea și derizoriul

și căutarea sfântului Graal sunt degenerate în numerele spontane

ale plăcerii

Avântul romantic e încarcerat în burta pietrei

visuri și viziuni sunt aruncate în groapa cu lei și var

 

Disonanțele descojesc fațadele incongruității

și cresc forfota de muchii și spini

sporesc în zbor porumbeii aritmici prin mortarul albastru

prin tencuiala căzută de pe fresca sunetelor           

gravează cerebelul alungat din craniu în cârlionții palatului

memoria ancestrală înfulecă impulsuri și lumină

din malaxoare tribale

agitate de Yung

păianjenul subconștient își filtrează gelatina peste cerul limpede

 

umbrele se amestecă și ecranul nu discerne realul

detașarea ideilor e ca sorbitura de apă    

gânduri și simțăminte - picuri pe sarea transparentă

 

monstruos

iluzia înlocuiește viața adevărată 

și pasta groasă a lui Brahms

se diluează până la clăbucii dansului de trei pași

 

1  2  3         1 2 3       1 2 3    

2 3 1    3 2 1    3 3 3   2 2 2    1 1 1    0 0 0

 

mișcarea ușoară cu bule de șampanie  

ia locul puterii vinului sanctificat

 

acum

Regele Crab         în momentele de digestie

tolănit deasupra    

ne urmărește prin cupola de sticlă a vieților noastre

numerotate

 

un’doi   trei     un doi   doi       doi            

 

                             undoitrei

 

 

Timpul ne presează capetele în insectare

în pustia lucrurilor perfecte

Și în mijlocul deșertului de cristal

Richard Straus și Mahler povârnesc linia melodică

înăspresc mortarul dintre sunete

bântuie prin vitralii

și durerea se transformă în tristețe metafizică --

 

prin floarea de colț suflă zefirul

 

 

                        ESPAGNA          BAROC XXI  

tangou ȘI PIRAMIDE DE CRANII în el DORAdO latin.

COLONIILE ABSTRACTE ALE FORMEI.

     CUBISM ȘI CORIDE SUB LUPA ÎNCINSĂ

                         

girafe în flăcări     visul în oul crăpat    și tauri de ipsos            

Flamenco           dansul-vibrație

și volute de calcar         fragmente-n oglinzi              

intrând în pivnițele luminii        

                        în jazul figurilor de metal

                                în carteziene ospicii ale formei     

galioane se întorc prin fibrele optice  

cu inima smulsă din pieptul încă arzând  

broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse   

                                                          piramide în junglă

elizee fantasme ale adâncului

      

 

miniaturi cubiste. desfrunzire de vise. dansul compus. coride.

bătălii și inchiziție

 

Îngerii secetei         stilizați         înmuguriți sub embleme

scoicile pătează plajele luminii                     

orașe cresc în junglele algebrei

în arhitectonica unui zâmbet luminat

peste corida cu tauri de ipsos dezgropați din nisipul fantastic

în arena strigătelor de praf

 

stratagemele nopții și răcoarea ruginii își întind geografia

peste vise cu ritmică fală

 

pasărea incinerează clădirile cu arșița penelor colorate

ape țâșnesc din dreptunghiuri precum săruturile îndrăgostiților

chitara cu strune de jar îngenunchează

în Flamenco de praf și hașiș & în ritmul compus și pașii de lemn   

 

luna alunecă pe ghețarul pinilor în inimi de funingine

 

intră în pivnițele luminii

                                           în jazul figurilor de metal

 

în carteziene ospicii ale formei

 

 

peste coloane și arcuri gotice

catedrale părăsite în nervuri imemoriale     

bătălii și reforme presărate pe minarete           

prin zumzetul zdrențuit       

dincolo de valuri așteaptă țărmul alb:

 

El Dorado               lumea de cucerit    

printre lianele junglei religiile tribale și continentul înșelător

Din Castilla y León don Cristóbal Colón

se desprinde de țărmul bătrân

cu Niña, și Pinta, și Santa María

 

Apoi Cortez aduce stihia

Conchistadorii cară biblii și coloane de piatră

cruzimea dezlănțuie tortura

galioane ferecă apele    plutesc pe sacrificiul uman

șarje      lăncile aprinse în pieptul gol și în piramidele de aur    

cruzime peste cruzime  &    pucioasă peste piramida de cranii   

maldăre de oase prin văile cu aur și argint

prin canalele în care plutesc colibri pe sângele inimii

inima smulsă din pieptul încă arzând

broaște îmbrăcate în pielea broaștei învinse

 

și mai departe

cobalt și aluminiu prin cocoșul înjunghiat

fluturi de sânge zboară prin văzduh în chenarul dispariției

 

și încă

tangoul se îndeasă între pulpele vegetale pe dușumele lascive

în testiculele taurilor înjunghiați departe-n coride

salsa fărâmițează sarea de pași pe limbile scoase

samba strecoară șerpi cu pene în văgăunile aerului lipicios

 

și iară

galioane se întorc prin canale de apă amară

legănate de pucioasa tunurilor pe valuri

se întorc printre bătălii și reforme

printre crucile cărate în spate

crucile arzând pe rug

 

Inchiziția cu coifuri de hârtie

și ochii ascunși aprind lumânări în carnea catedralei

viespile fecundează vesperul fagurelui

vântul lovește în ziduri cu trupuri moarte

razele de lumină se înfig în carne ca paiele în sperietoarea de ciori

și ruga se lovește de ceara informă

Țestoasa se târăște prin rugini fastuoase

vrăjitoare cu iască și vânt se scaldă prin balele subsolurilor

și sistemelor planetare     

sumbrul crește prin rădăcini și sfredelește în carne   

se multiplică în privirile fecioarei

pânzele se întunecă și seacă viața

somnul naște monștrii

și Goya naște pânze arzând în brunuri și negruri

visul proliferează prin celulele unui șarpe

năpârlește și se zvârcolește    se târăște în seceta din cristale

prin smoala vitraliilor

prin fărâme de fosfor și felinare

sapă umbrele spaimei și fuga    &     turnurile agățate în adânc

 

 

Aici în Castilia sfinții veghează orașul

din picătura de ulei turnată la temelia somnului   

coboară glasul din argintul vechi

pe malul prins în menghina sunetelor

neliniști toarnă metalul oboiului trist

 

 

Aici în Cordoba minaretele se ritmează cu darabanele soarelui

ținut al Andaluziei de praf

cerul e ars de ochii orbi

întorși înăuntru

genele se zbat în curcubeu

sub lupa încinsă șira spinării intră în pielea de girafă arzând

 

Dali se dezbracă în piață

arătându-și mușchii agățați pe oasele transparente

pictează sexul sub formă de scoici și ceasuri năpădite de furnici

cu limbile absente înțepenite în mustața lui neagră și țeapănă

spațiul devine vis

Isus privit de sus

 

În Minutaria explozia de afară pare un peștișor purpuriu

în acvariu

nemișcarea se mărește în lentile la flacăra ritmurilor interioare

razele sunt purtate în cârcă de vietăți microscopice

se încing sub lupă ca inima fetei morgana

lasă amprente pe timp - excavări în memorie

trec pe partea întunecată a lunii prin fante din ce în ce mai subțiri

       

liniștea se refugiază în scoici într-o veche nemișcare

ceasuri aruncate pe plajă se contorsionează acoperite de apa sărată

havuzurile trezite din somn se revarsă la fiecare bătaie de aripă

peste neuronul rece smuls din creier

 

Buñuel la vânătoare cu ogarul Andaluzian în epoci de aur

aduce Îngerul Exterminator să-i închidă în spațiul fără ieșire

 

Picasso își înmoaie mâinile în vinul de Malaga și pictează Guernica

fără perspectivă și iluzii

spațiul dispare în ritmuri interioare

cuburi ușoare

și vulcani de carton

 

           

Aici în Sevilla seve de marmuri         palate          Alcázar

Ritmatul Guadalquivir de Lorca în cântice-chivuțe-aurii

Vandali    Vizigoți      Coran         Biblii

ritmul de-amnar    

Flamenco în havuzuri de stele

opriri   reveniri    ritmicul flux    imortele

 

Murillo își lasă amprentele grele pe timp - 

excavări în memorie   

 

 

Aici în Granada infante arborează steaguri în balcoane

peste agonia arabescurilor pe asfaltul încins

și brațele încleștate pe spada ruptă în gâtul umflat

în cruciadele sfinte

maurii vărsați în deșert

Alhambra cu dulcile marmuri

și roșul de tapia

se-aud glasuri limpezi de chitară

peste misterul fântânilor calme

în verdele grădinii

amestecă vuietul nisipului cu licărul nopții

 

 

Aici în Toledo tușul dezvelește creanga înflorită

măști ascultă carnavalul subteran

figuri prelungi se înșurubează în cerul cenușiu

Grecul și ochii lui cu lentile desțelenite

lustruiesc corpuri spiralate

 

                       

Aici în Madrid chipuri de nobili lipite pe pânza răbdătoare

de pictorii curții     Velázquez  ascuns în tablouri

ridicat în scări   coboară prințul treptele de ceară

în burțile norilor     în rapidele săgetări    în floarea de cactus

se prăbușește în păunul desfăcut din curcubeie

unde razele pe brânci sunt ca taurii-n băltoace de movuri

peste infanta rotită-n alcovuri

ca o talie de floare apa din care crește

 

 

Aici în Valencia dau buzna străzile înguste   

nu străzi     senzații    amintiri zidite în prezent

și copaci pitici retezați

în noaptea luminată de spasmul ionilor

taurii stârniți pe străzi împotriva cărnii și sângelui

 

 

Aici în la Mancha Idealul călărește cu Don Quixote

prin morile stranii și tristele umbre

în Pivnițele unde stau ascunse ciolanele morții la flacăra stelelor

se deschid șirurile nesfârșite de odăi cu mucegaiuri aurite

balamale purpurii își varsă scârțâitul în mătăsuri

 

 

Aici în Barcelona minus plus plus minus în creierul citron    

lămâie stoarsă de controverse nesfârșite cu această materie

fără finalitate

stâlpi elicoidali    acoperiș paraboloid

catedrală cu vârtejuri de granit cu oase de oțel împodobite cu limbi

de marmuri     și limbi de reptilă            zbatere de goluri și plinuri

                                baroc XXI

 

iluminare din toate părțile prin cordonul ombilical

uimire de care suntem prinși

prin ea sângele roade o baltă senină de harfe

pământul irizat de lopeți aeriene

 

o lungă rază închide totul

 în elizee fantasme ale adâncului

 

 

ENGLISH

 

 

                                               PARIS

   REVOLVING CARRIAGES ON THE AXLE OF THE SUN KING

 

[impressions -- a Babylon of particles through the retina of the canvas

  as flying insects trembling inside the onion leaf 

                            Illuminations      

         

              revolving carriages, guillotined tornado,  germs,                

                       accelerated gestures in Brownian motion,             

                   a gothic carved into the waves

                                                                                          wordless songs]

 

 

   The airport of the greatest illusions

   my childhood was immersed in famous names’ diamonds

   and royal carriages on the axle of the Sun King

   broken into millions of mirrors and sounds,

   in the fragrant gardens with their perfume of golden leaves carved

   into the mythological wood of the baroque furniture.

 

   In so many millennia, time got fermented in barrels of struggle and wine

   the Gallic cock pierced

   Cesar twists the neck of his own immortality in an obsessive war

   and the obsession is worn down to fame, down to light.

 

   Charlemagne was crowned Holy Roman Emperor

   restoring the balance of power in the West.

 

   After one thousand years

   the Bourbons flourish among the slanderous mirrors

   which multiply the invention:

   the guillotine: efficiency and state terrorism

   the detached heads talk and blush.

 

   Nobody is spared, revolutionary wigs, reactionary wigs,

   innocent game,

   the liquor digs down into bones,

   gout and liquor, equal measures on the spindle of poison

   and the wine of non-communion wrinkling eagles in the sky

  

   Liberty kills, paralyzes, deports, grabs and exhausts,

   the machine of mass terror and rationalism.

   Revolutionaries emperors decimate the rusted crowns

   in the stormed palaces,

   freedom & tyranny & human nature devouring themselves.

 

   Royalty is a burial shroud through which the sun

   is getting frail.

  

   Europe is sieved through fissured hierarchies,

   peoples flow through the dismembered hydra

   through the dampness of the laces.

   The cicatrices of the colonies grow on the burnt air.

   Accelerated gestures -- Brownian motion sneaking

   conditional reflexes into the new global control

   the new breath from the bronze torch.

   Voltair after Voltair, reason piercing reason.

Ideology and social revolution, taste and artistic revolutions

the new stirring the scandal.

From politics to morality, from philosophy to another kind of art

and from there back to the streets.

 

The unseen is not only simple magic, nor a poor ghost

Pasteur discovers the germs—microscopic spirits, the rabies energy

poured through bonny funnels into a jackal brain,

the virus dies, the man gets rabies,

leprosy disappears, the boils persist, the secret contagion,

syphilis is fading, seepage and madness is watching over.

The vaccination transforms depression into manic behavior

and purges the emblems with melancholic lilies and bold vultures,

with ardent hawks and lions

Some germs die out, others are born, and nobody can find a cure.

The germs are microscopic spirits made up of the same basics

as body and mind, the same chemical structure,

molecules with the same biological laws as those of                    

the philosopher & the artist & the priest & the king.

 

Revolt!!!      Bacteria is the same as…!!!       Revolution!!!

 

               everything is confusion created by the word through divisions—

distraction by precise measurements

 

when the feeling of cosmos is found in the lost objects area

 

The shadow of Notre Dame covers the waters

like a gothic hunchback carved in the waves.

Eiffel Tower’s eyes under the bridges,

nostalgia and human resistance

as the endless stretches of snow.

 

The Seine stirs kisses

inside the garter of bitter and lime wash alluvia of love are deposited.

Moulin Rouge, the screaming through naked buttocks

And hallucinating legs of pomegranate with laces overflowing into lust,

flesh of love

a swarm about other’s scaffolding, the instinctive cock,

the hawk’s cataract, Moulin Rouge, visions of fallen angels,

one in the Zeppelin of the other

within the absinth garter everybody dances, French Cancan.

Balloons of helium, sublime inertia and vacuum exploding into the new.

The new incarcerated by a garter within a thigh,

a bundle of muscles and fat overflowing into blue fringes.

The swan figure of freshness and boiling, ideas and hormones

unraveled  in the chastity girth.

 

Les fleurs du mal. The Flowers of Evil.

 

Decadence and reverberating sensations.  Synesthesia.         

The Bolero’s jazzy way to orgasm. The Faun lying in laziness

and chasing erotic impulses in solar afternoons.

a swan figure crossing identical chromosomes into waves of desire.

 

 

 

The capital of art and revolutions—

blend of musicality, physical atmospherics, and psychological twist.

 

Wordless Songs.

 

Inadequacy of verbal communication incites the squeak of scissors

into the newspapers and the carving of the subconscious.

The theatre of the absurd.

The Bald Soprano repeats the obvious until nonsense.

Unrequited passion and unresolved harmonies. To blur expectations.

To make harsher the communication.

 

In the d’Orsay, distorted perceptions ride the form,

paintings and sketches and movement embalmed in fog,

slices coiled along the sight’s axle.

The canvas retina absorbs bottles and trees

dismembered into geometrical neuralgias,

sensations are raised on pulleys, stretched on the wheel, shattered on the rack

the red iridescent teeth plunged into garters of water and mistletoe

into the green hair and the blue skin escaped from transparency’s gravitation,

the colors unleashed by Fauve savages.

 

The Louvre and l’Orangerie          Orly

 

Airports and museums, parachuting and dreaming.

In the old railroad station, trains are filtered through museum veils

ghosts of the wheels, of the steam pistons

roll into the stillness of the color and gesture in the lustful oil.

 

The revolution of physics invents a new art.

Impressions and points, blurring symbols, tickle the bare bulb of the nerve

as flying insects trembling inside the onion leaf—

a Babylon of particles culminating into the fusion of the lamb within

the whirl of a smile,

the mysterious final touch.

 

Illuminations.

 

Old masters hide inside glassy pyramids,

behind glazers they watch from beyond transparency and are amazed

anesthetized by the smell of the clench of matter and spirit.

 

And Titian hides behind one hundred strata of limpidity

and we run out of glassy pyramid  -- modern eye

maw of light

 

The Eiffel eyes under Tsar Alexander’s bridge

crossroads and nostalgia,

human misery and human resistance as the endless snow stretches.

 

Melancholic lilies and bold vultures.

The castles wrapped in futile folds blink their heavy eyes of stone from the      past.

The feudal knights still wonder through Holy Wars after the rising light.

At the far end of the sight line they are hanging up as burning armors,

ripe fruits on the branch of an imaginary tree.

 

New ages cover vanished heroic meadows in the misty quest for the Grail.

San Graal    SanGreal    San Real   Royal Blood

hidden under the glassy pyramid     Sub Rosa    Le clef de voûte

The Pyramid and Obelisk

The Pentagon and Holy Womb.

 

Pavane for a Dead Princess.

 

And now the tourists in the castle-museums step on the ancient flagstones,

step into the shape of melanin corpses embroidering the darkness—

 

in the silk inertia of a guillotined tornado

 

 In the palace-museums the stone is silent and cold.

Arcane shadows are empty, colonized by painted birds

 

And because from the moldy flour of light we made provisions of bread,

we go satisfied into the night.

 

Euphoria is reaching us from behind like a happy hound

through the axle of Sun King.

 

 

                                     SPAIN

FORM’S ABSTRACT COLONIES. CUBISM AND BULLFIGHT

                        UNDER A SURREALIST MAGNIFYING GLASS

 

              [Flamenco, the dance of vibration and calcareous volutes,

 torrents erupt from rectangles like the kisses of lovers,

 I feel the fragments seeking for me in mirrors, entering the cellars of light,

 deepening into the jazzy rhythms of metallic figures,

                                                                  into Cartesian madhouses of Form]

                       

Stylized angels of drought bloom under the emblems—

shells polluting beaches of light.

 

Architectonics of smile lit by troubled waters

over a bullfight in the arena of dusty shouts.

 

Stratagems of night and the coolness of rust

spread their geography across our dreams with rhythmic insistence.

 

The ink carves the blooming branch

listening to a subterranean carnival. Masks

 

Flamenco, the dance of vibration and calcareous volutes,

the stops and the charges, rhythmical mood.

 

Guitars mingle on their strings the sandy roar of the desert

with fountains of clear water in quiet green gardens—the glimmering night.

 

Lit by snow lamps we love each other in the grip of the sleepless circle.

The cold music of a flute throws chains on our hearts—

 

The Inquisition with paper helmets and hidden eyes

lighting a candle inside Cathedral’s flesh

 

Lighting stakes in the cities’ horror and despair. Falling from the world’s roof

delusion leaves a thin mark in the air

 

But the Ideal rides with Don Quixote de la Mancha on his horse

the sad face fighting the water mills and the grim shadows.

 

The birds of torrid climes incinerate the buildings,

torrents erupt from rectangles like the kisses of lovers

 

tearing the grit-stone leaves to pieces. Wasps fecundate the midday—

with                                   bitterness drips into the scaffolding of the embracing vesper honeycomb.

 

Charred lashes toss in the rainbow. Under a surrealist magnifying glass

the spine enters the skin of a burning giraffe

 

and the wind hits the walls with dead bodies, dim rays thrust into my flesh

like straws into a scarecrow.

 

I light a candle but my prayer hits the deformed wax,

the shadows begin to disappear into the ground.

 

Rain lost its origin, lightning can’t find the way.

Cities grow on cruelty emerging from the jungles of algebra.

 

I pass onto the unseen side in the abstract colonies of form,

onto the dark side of the moon through slits becoming thinner and thinner

 

columns and gothic arches in the frayed humming,

fingerprints on time      negative images     excavation into memory

 

I feel the fragments seeking for me in the mirrors

seeking for us in the stained-glass windows.

 

Moonlight slides down the glaciers of fire into the hearts of soot

through cylinders of wood

 

it enters the cellars of light

deepens into the jazzy rhythms of metallic figures

 

into Cartesian madhouses of Form.

   

 

 

A MILLENNIUM IN FLORENCE

                     The city exiled in its own fame

 

[through the broken stained-glass windows -- battles and hatred

enthroning and love    Savonarola and The Prince

                with their soul of a gangrened animal -- placenta

is turned into amnesia,

                rooms get smaller, nothing of Dante’s,

splendor of specters and moon foam,  the Galilean satellite,

                  under the paradisiacal veils Inferno and Paradise

                   reality                    and the unreal

                               sculptured by Michelangelo in the most perfect stillness…]

                      

I am listening to the ancient city,

voices on the Ponte Vecchio mingle with the perfume

of young ladies. Red cheeks full of today,

noisy waves of  the past come from the troubadour songs

                   flooding nostalgia with sunsets and trumpets

                   among people with millenary concerns 

              

                   coffee and croissants are enough for the century of a day

hotel rooms are getting smaller

                   closing like boa constrictors around their guests

                  

                   Concentric -- the crushing dusk                                

                   over historic pavements and multicolored mosaics

                   over the restaurants full of eyes

                   over my questions

 

A city crucified on the night’s verb,

                   on the prattle of the sidewalks’ lips

                   swollen and extirpated from the remote simoom.

               

                   walls, stones and statues, bricks and sad geologies                        

                   marble and clocks, sword and varnish

 

                   They do not speak

they only look at us with their flooded eyes

                   by the fleeting lives

                   by the inverted colonization

                   by spontaneous generations and quick adaptation

 

                   I feel the city being the guest of its own fame.

 

                  

                   On a narrow back street: the house where Dante…

                   nothing of Dante’s, invented relics

                   so many centuries in exile     in the Inferno.

 

                   In the small church I feel the outlived wooden breath

                   of his young wife

                   and their sorrow of not being together,

                   seven hundred years in a single night,

                   a harmony of seven centuries and for the first time—a tear.

 

In Uffizi the stars got still within the miniatures of the canvas

splendor springs from specters and moon foam

Lorenzo Magnifico opens the warm womb of precious stones

In Boticellian golden wares, in Venusian stained-glass windows 

 

Leonardo dreams of gliders and cannons,

letters and their shadows are united in the mirror

through the light filtered through arcane numbers

the code hidden among heaps of color,

artifices and ropes penned like hatching over the virgin smile,

transparencies flood the space

until the body softens as the candle’s wax

in a big square opened in the front of a cathedral

 

the Dome on the cross of night

 

the Latin gothic

the paradigmatic grandeur and frescoes vanish

into the infinite linear perspective

into the waters of the Galilean satellite.

 

I feel the silence of the walls

the Renaissance fame

the rise and the fall

palaces and fortresses

 

The Prince twinkles

through the broken stained-glass windows.

Fight and hatred. Enthroning and worship.

 

In the background, lions run in ravines of embers,

The arches of mercury wrinkle

and blacken the hooked nose profile—

 

Savonarola among the shady sparkles

glides on the absurd radiance

and I cannot escape from dead rays

 

Decomposing glamour                        

slides into the cellars of putrefaction

asceticism and persecution

Purgatory

and the crying of the stake with its burning entrails

 

the Dome on the night’s cross

 

Savonarola and The Prince and the muteness of their soul—

gangrened animal, a mimosa in flames detached—

a placenta turned into amnesia.

 

                   Lightning slashes through the flesh of dust and illusion

                   And I can clearly see

                   Petrarch’s face over the hills, green like the dreamy sea

                   shining between parallel days and nights         

                   in the insomnia of his love.

 

                   And beyond the ruins and sulfurous towers

                   in noble poisons,

under the emblems of cyanide,

on the axis of vermillion venom,

beyond Botticelli’s paradisiacal veils and swarming politics

 

                   I saw Dante’s Inferno and Paradise

                   and the reality      and the unreal

 

                     carved by Michelangelo in perfect stillness

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved