Raluca Baciu

 

***

întîrziere

ar fi trebuit să-ți fi scris despre

altceva omul cu ochi de culori diferite

amprentele indecise ale zilelor în acuarelă

mă visează urcînd neîntrerupt o scară

pînă nu se mai întîmplă nimic poate

expresia scării trasată de pașii lipiți

de trupuri străvezii peste care călcăm

cu grijă ca peste un teren minat altul

cultivat cu flori rare îl străbați pe întuneric

bîjbîind cineva mă strigă grăbește-te în

rîndurile acestea pisicuța denise miaună

împletind picături tremurate peste foița

elegantă a volumului baudelaire șezlongul

prăfuit în care s-ar fi putut trezi

și-a aprins o țigară cafeaua neagră

macină umbre rarefiate despre euvisulscara

ne clătinăm împreună

săruturi pe lama cuțitului într-o după amiază

de august trenuri care iau foc înainte de

intrarea în gară sub privirea copilului

pipăie pe peron un rest de țigară

îmbibată într-o peltea de ruj din

coajă de portocală întinsă peste acoperișurile

pătrate n-a mai plouat

niciodată de cînd oameni cu

gînduri din aripioare de pește zîmbesc

 întîrziat tăcerea puțin ondulată ceasuri

de pîslă murdară cam atît

 

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved