MERCEDES ROFFÉ

(Buenos Aires, Argentina, 1954)

 

ENGLISH

FRENCH

ITALIAN

ROMANIAN

 

del libro Cámara baja

(BsAs, 1987; Sgo. de Chile, 1998)

 

 

Hacía dos años

Eso en caso de que

¿Dos años de qué?

Frío hacía

Dos años atrás hacía un título para un poema sin nombre

            y las sábanas abiertas entre sudarios de Rilke

Todo el ámbar

Yo

Todo el ámbar que de lejos vino en naves

Como yo

El ámbar como los ojos de las sirenas

No es una sirena

Pero

Todo el ámbar había venido en naves para el festín

Oh noche amable más que el alborada

Noche transfigurada

La espera

¡Qué parisién!

La boina con visera y la bufanda

Un rufián melancólico, pequeñito, tembloroso

Una traición a manos de la tan esperada

Amado con Amada

Amada en el Amado transformada

¡Qué parisién! Se me vuela

Su cara se dibuja en las paredes de un baño de   

oficinas como un graffitti político—obsceno–X

ama a--Mueran los traidores uni-ta-Bárbaros—y

los muertos--X ama--781-1452–Prohibido

escupir en el suelo--Prohibido gritar--Prohibido

decir--Prohibido un nombre con otro–El que bate

es un--El que no

Su cara en la pared

en la puerta de un baño de oficinas

                                    de bar

                                    de escuela

La Escuelita, sí

La parra

Me fue fácil entonces

No hacía falta

No hacía falta decir te odio

Podía no decir

Podía no mirar, no oír, no saber

            que el color de los ojos de todas las sirenas

            es del color del ámbar

Podía

no haber venido en esa nave y entonces

quizá jamás nunca tal vez habría

Noche transfigurada X Noche en los Jardines de España

 

 

Hoy, como hoy

como esa noche

una noche

una noche toda llena de murmullos

toda ella

toda ella

danza para el pulgar del pie derecho

danza temblorosa para el rufián pequeñito

Frío hacía

tiritando por dentro de una camisa bordada

Camisa llevan los novios en las bodas

Camisas bordadas

Camisa bajo la chaquetilla del torero

Camisa el oficiante

             el cirujano

camisa

Camisas llevan los rufianes a su entierro

            y boinas con visera

Parisién

Hacía frío en las sábanas abiertas de

            Yo-la Amada en el Amado

Alborada

La Noche transfigurada en el olvido

Nunca más

El olvido

Aquí       no ha pasado nada

Era para vos

Para vos era

Qué perro lamerá lo que te dejas

Agape

No es posible sin dioses una fiesta

Temblaba

Pobrecito el vividor de diarios

Se volaba

Eran músicas de alas

Era el ámbar

 

 

 

 

* * *

 

 

No cambiará mi día

No cambiará

                        mi vida

Hasta que

Me echaré hacia atrás el pelo

Me darás un beso breve en medio de la frente

            y dirás: todo ha muerto

Podrás cerrar mis ojos luego

            la postrera

Será igual

Ayúdame a enterrarme

No se debe pedir

no se debe pedir al que se va

Es sencillo:

                        pedirás y quedarás sin ello

No hay que pedir

No hay qué pedir

La escuelita

Enseñar a los niños

Todo ha de procurarse sin palabras

Todo ha de exigirse

                                    en silencio

La única dignidad

Ojo con los ojos:

                        delación

Ojo

            Aserrín

Aserrán

Parecía un muchachito

Danza para el pulgar del pie derecho

La-mer

Yo estaba mal

                        ¿Mal?

Boca entreabierta

                                    Borravino

E  s  p  a  c  i  a  r      m  á  s

Había sangre

                  Sangre

                        había

No ibas a matarme

No íbamos a morir

A amanecer

                iba

Café con leche para el rufián pequeñito

En esa madrugada perderá su fortuna

Amanecer de día frío los ojos de las sirenas

                        como el ámbar

y los guijarros

y la fortuna

Los conquistadores vinieron

                        en galeras

 

 

Hermana Ana, hermana Ana

                                    dime qué ves

Una sola sombra

Una sola sombra

Una sola sombra larga

En galeras

Veré la piel en las galeras

                          las manos

                 la voz oiré

        los ojos

      letras

    como una cabellera

    como una boca entreabierta

Borravino

El advenedizo vino

            en galeras

En naves

El advenedizo parte en naves

 

 

 

Hermana Ana, hermana Ana

                             dime qué ves

Hombres como las hormigas en el bosque

            ta ta

                        ra ta ta...

Un susurro

Un susurro de abejas

No me cambia

Lo que llama no me cambia

No me cambian las hojas en los libros

            secas

                        verdes

                                    amarillas

El sueño de Albertine como un bicho canasto

No me come el mismo perro en la boca tritura los huesos

ESTERNON

La mano que se comba y que se llena

Te lleno

Te harto

Te saturo

Te aburro

Yo también me aburro

Venimos desde antiguo en naves

                        diciéndonos lo mismo

Las-mismas-cosas

            la niña

                        odio y amo

                                    sufro

                         somos crucificados

La trama idiota:

                        un madero

incrustado

                        a otro madero

La intersección:

            Nadie cegó al Minotauro

Una sola sombra

Hace mucho que venimos diciéndole a Nadie

            una sola sombra

 

 

 

Enhebraré canutillos

probaré la alfarería

diseñaré puentes

construiré empalizadas

acordonaré botines para deportistas

lavaré en el río

Había

            tu cara en las galeras

 

 

 

 

 

del libro La ópera fantasma (2005)

 

 

Cantata Profana

                  (J. S. Bach)

                                                                       

Hay un aljibe que canta

Hay un aljibe que recibe

                        cantando a sus visitas

Ondas

de agua clara

Ondas

como felices de ser

                        y de ofrendar

                                   

                                   

Hay un aljibe que canta

con voces como de lluvia fresca

                                   

                                   

Hay un aljibe alrededor

                 del cual

                        los ángeles hacen ronda

            y se celebran

Hay un aljibe como una morada

como una

              cámara

                        nupcial

                                   

 

Hay un aljibe al que se acercan

            los justos a beber

y al que en las noches oscuras

se acercan

            los tristes a hurtadillas

                (por eso esperan)

                                   

 

Ondas como ungüento derramado

Trinos

                        ángeles - pájaros

                                   

                                   

De filigrana de luna la herrería

¿Qué manos se entreveran?

            ¿qué dedos

                        como blancos narcisos

            juegan a confundirse?

                                   

 

(Alguien finje

                    que se oculta)

                                   

                                   

Ondas del mar de la tierra amada

tierra dejada y deseada

                                   

 

Estrella

Orión

Cruz

            de plata señalada

                                   

 

Sur guardado

            en el mullido cofre del alma

                                   

Hay un sur

Hay un mar

Hay un aljibe que canta

 

ENGLISH

 

 

Two Poems

from Night and Words (1996)

                                    translated from the Spanish by Donald Howe

 

 

Boredom

 

 

Tedium

when the day dies down.

Like when a river dies down

and awakens

    the one cradled by the river.

 

 

The whisper of the water

that goes

           silent:

Roar --not voice.

Not iris --fog.

And farther behind

                        the void.

Moon

    of unmalleable metal

where nothing is mounted

                       nor inscribed.

 

Tedium

               like a kingdom.

Until

            recovering

                       the inhabited

condition of silence.

Like when

     the river dies down

and the one cradled by the river

                        finally awakens

or for the first time

                        wakes and sees

anchored in the bays of the night

the tartans of dream.

 

Argentine poet Mercedes Roffé has published Poemas (Madrid: Síntesis, 1978, First “Torre Ardoz” International Poetry Prize Madrid, Spain, 1977), El tapiz (Buenos Aires: Tierra baldía, 1983), Cámara baja (BsAs: Ultimo Reino 1987; Sgo. de Chile: Cuarto Propio, 1996), La noche y las palabras (BsAs: Bajo la luna nueva, 1996; Sgo. de Chile: Cuarto Propio, 1998), the plaquette Definiciones Mayas (New York: Pen Press, 1999 and 2000), Antología poética (Caracas: Pequeña Venecia, 2000), Canto errante (BsAs: tsé-tsé, 2002), and Memorial de agravios (Córdoba: Alción Editora, 2002). Her poetry has been translated into French and Italian (Définitions mayas et autres poèmes; Montreal: Quebec, Éditions du Noroït, 2004;  and L’Algebra oscura. Bari: I Quaderni della Valle, 2004). Among other distinctions, she was awarded a John Simon Guggenheim Foundation Fellowship in Poetry (2001).

 

Her work has appeared in major Latin American and Spanish literary journals such as Poesía-Barcelona (Barcelona), Alforja and Periódico de Poesía (México), Poesía (Venezuela), RevistAtlántica (Cádiz), Cuadernos hispanoamericanos, La alegría de los naufragios and El signo del gorrión (Madrid), Aérea (Chile), Sitio, Gandhi, Tokonoma: literatura y traducción, Abyssinia, Hablar de poesía, tsé-tsé, and La Pecera (Argentina), and newspapers such as El País and ABC (Madrid), El Universal and El Nacional (Caracas), and Página12 and Clarín (Buenos Aires). Her poems has been included in several anthologies of Argentine and Latin American contemporary poetry.

 

Translated into English, her work has appeared  in the anthologies Exact Change Yearbook, edited by Peter Gizzi (1995), and Boundary2--An International Poetics Symposium, edited by Charles Bernstein (1999) as well as in journals such as Chain, Prairie Schooner, A*Bacus, The Literary Review, and Titanic Operas among others. In French, her poems have been published in Les Journals des Poètes (Belgium) and Revue Liberté (Montreal).

 

She has translated into Spanish U.S. writers such as Anne Waldman, Leonard Schwartz and Richard Foreman, and has edited and translated the book-length anthology of the poetry of Jerome Rothenberg, Poemas para el juego del silencio (Valencia, Spain: Editorial Germania, 2004). Her translations of French-language poets such as Henri Michaux and Lorand Gaspar have appeared in major Latin American literary journals and newspapers.

 

She has been invited to read from her work at international events such as the XII Festival Internacional de Poesía de Bogotá (2004), the XIII Biennale Internationale de Poésie (Liège, Belgium, 2003), the First International Poetry Festival organized by the Casa Nacional de la Poesía (Buenos Aires, 2001), the First Conference on Latin American Women Writers (Washington D.C, 1999), the IX International Poetry Festival (Rosario, 1999), as well as at a variety of literary and academic settings in Latin America, Spain, and the U.S, such as the International Book Fair in Guadalajara and Santiago de Chile, Librería Monte Avila (Caracas), Librería Crisol (Madrid), the Palau Robert (Barcelona), Barnard College, Columbia University, The New School for Social Research, The Poetry Project, the King Juan Carlos Center, New York University, the Instituto Cervantes of New York, the Graduate Center, CUNY, The Stevens Institute of Technology, University of Connecticut at Storrs, the University of California at Irvine and the University of California at Berkeley, among many others.

 

Mercedes Roffé is part of the editorial board of the following literary journals:  Hablar de Poesía (BsAs), La Pecera (Mar del Plata), Galerna: Revista Internacional de Literatura (New York),  Electron Libre (Maroc). She is also the Latin American and Spanish Poetry Editor of Respiro, a website devoted to the arts and literatures from around the world.

 

    

 

 

 

FRENCH

 

Séléction de poèmes du livre

 

Définitions mayas et autres poèmes

(Montréal, Quebec, Éditions du Noroît, 2004)

 

traduit de l’espagnol  par Nelly Roffé

 

 

Situation pour guérir un malade

 

invitez des gens, invitez-les tous, à une fête, à une grande fête

et si le malade refuse de sortir du lit, laissez-le et qu'il y reste

et qu'il y ait de la musique et de la danse, des chants et des gâteaux

et si le malade ne veut pas danser, laissez-le et qu'il ne danse pas

et si le malade ne veut pas chanter, laissez-le et qu'il ne chante pas

et si le malade ne veut pas manger, laissez-le, qu'il ne mange ni ne boive

mais il y ait du bruit dans la maison et soyez nombreux      

et racontez des histoires et des souvenirs, des fables et des devinettes

et si le malade ne peut pas ou ne veut rien dire, laissez-le,

qu"il ne  parle,      ne rie,         ni se souvienne

mais amenez des gens à la maison, au jardin, à l'auberge, au village

que dans la maison il y a ait du bruit, beaucoup de bruit; et beaucoup de monde

 

 

et  la fin de la fête, deux ou trois jours après, que les femmes

jettent tout ce qui leur reste du banquet au creux d'un drap

qu'elles choisissent de grands draps brodés, blancs

de préférence, très blancs,

de préférence brodés

qu'elles y mettent les gâteaux, les amandes, les figues, les noix,

les châtaignes, les mûres, les petits fours, les pâtes et les pains,

les jus et les vins

qu'on les porte jusqu'au fleuve, que six les portent, ou quatre

qu'elles portent le drap au fleuve, avec ses biens, ses fruits, et ses gâteaux

qu'elles descendent le boulevard, les quatre, les six,

jusqu'au fleuve, plusieurs fois

qu'elles jettent tout dans le courant, ce qui reste du festin,

le vin, l'eau, le jus, les amendes, les figues

qu'elles versent tout dans le fleuve, dans le courant

 

 

 

 

Cantate profane

                        (J. S. Bach)                 

                                                                                    pour Patricia Guzmán

 

 

Il y a une citerne qui chante

Il y a une citerne qui reçoit

                                en chantant, ses visiteurs

Ondes

d'eau claire

Ondes

heureuses d'être-là

                    et de s'offrir

 

Il y a une citerne qui chante

avec sa voix de pluie fraîche 

 

Il y a une citerne autour

      de laquelle

      les anges font des rondes

                  et se réjouissent

Il y a une citerne comme une demeure

           comme une

                  chambre

                     nuptiale

 

Il y a une citerne de laquelle s'approchent  

            les justes pour boire

et de laquelle s'approchent

    les nuits obscures,

    les tristes, à la dérobée

       (c’est pour cela qu’ils attendent)

   

Ondes, comme un onguent, déversé

 

Trilles

        anges-oiseaux

 

Ferronnerie en filigrane de lune

Quelles mains s’entremêlent?  

Quels doigts

blancs narcisses

            jouent à se confondre?     

 

Quelqu'un fait semblant            

    qu’il se cache

 

Ondes de la mer du pays aimé     

terre abandonnée et désirée                 

 

 Etoile

        Orion

                Croix 

étincelante d'argent

 

 

Sud gardé

        dans le coffret douillet de notre âme

 

 

Il y a un sud

Il y a une mer

Il y a une citerne qui chante

 

 

 

 

 

Chanson des filles bêtes

                                     (Codex Calixtinus)

 

 

 

*

 

ronde

ronde de filles

                fatiguées

                        débraillées

ronde de filles tristes

 

 

 

*

 

récréation de filles judicieuses

                                    travailleuses

chant d'obéissance et de bonne

                                    éducation

                                                            de bonnes manières

 

 

les filles répètent la lettre

                iiiiiiiiiii

les filles répètent le

            ooooooooo

ensuite d'autres prononcent le

            mmmmm

comme la pédale d’un harmonium     

tandis que les autres se promènent

 

 

 

*

 

on dirait qu'on leur dit

            de se taire

            de chanter

            très bas

 

comme si elles étaient

en jupons

 

 

 

*

 

--j'aime la liberté

--dit l'une en faisant une tête

d'oiseau et en ouvrant grand les bras

 

 --moi aussi

            --dit une autre

et elle s’enferme dans sa chambre  

 

 

 

*

 

Il y en a deux qui sont insupportables

et leur voix est plus aiguë                                              

que celle des autres

 

 

 

*

 

--Te souviens-tu de la copiste? 

celle qui renversa de l'encre

sur ta robe

 

--non

 

 

 

*

 

ronde

ronde de filles épuisées

                           exsangues                 

 

récréation d'ombres

glissant 

                                    en angle

contre le mur

 

 

 

 

 

Cantus In Memoriam Benjamin Britten

                                                (Arvo Pärt)

 

 

 

Comme une aube?

comme une aube sereine et rose et claire

comme s'ouvrir?

comme une lumière qui s'ouvre et t'ouvre

qui « pointe »?             

oui, qui pointe

comme le jour

comme un voyage

 

et les cloches?

plaine bleue

et tourelle jaune et blanche et bronze

et au milieu, sous l'arche

le ciel ondoyant

« carillonnant »?                       

oui, carillonnant                          

comme carillonnent, mauves

les heures

comme un tunnel

comme un cloître

 

 

ITALIAN

 

L’Algebra Oscura

(Quaderni della Valle, 2004)

 

                                                traduzione di Emilio Coco

 

I.

 

Non so quanti sogni fa iniziò questo viaggio

riva del sole                                                riva della morte

Come un velo affonda all’indietro nella memoria

apprendista d’esilio

oh specchio, luna di malaugurio

Da quale monte chiederò alle acque il cammino

riva del sole                                                riva della morte

Il tempo si è fermato

                                                                    e tuttavia

ci sono verbi che accadono

ieri un pioppo                      forse domani un salice

Attraverso la sera come la spessezza bianca del latte

Dalle coste mi allungano le braccia                                    un cieco

                                                                          un monaco

                                                                       una bambola

 

IO AVEVO PROFETIZZATO LA PERDITA DEL REGNO

 

Io avevo visto sfilare le barche della follia

Io avevo visto il gesto eccelso dei sacerdoti dell’ozio

 

Viscere degli avvoltoi, voi

mi avevate svelato la distruzione del tempio

 

Ma

chi ascoltò

 

Non ebbe a Toledo né ad Alessandria luogo

la nera lingua del vate

 

Io avevo profetizzato la morte degli dei

 

Ma

chi ascoltò

 

 

 

 

 

Lacrime di sangue

risa senza denti

per un fiume di fuoco va la nave

 

Furono saccheggiati gli altari

e le foglie confuse dai venti

e i cani sibillini tentati dall’animale profano

e dall’alimento

e il talamo

e il SILENZIO

 

Qualcuno scagliò il Verbo dall’alto della torre

La torre sta ardendo

 

Qualcuno disseppellì i cadaveri della mia voce

                                                                      i corpi

                                                                      i nomi

la terra sta ardendo

 

Qualcuno scagliò la luce il canto

l’oceano sta ardendo

 

Padre

             Padre

 

Un bambino demente è uscito dal mio corpo

e mi ha dato

                                          una cetra per destino

e per scettro                        i frantumi di uno specchio sull’umido

                                                         dorso del serpente

 

(oh luna di malaugurio)

 

 

 

 

 

Sai

Non lo saprai

 

Hai modellato una corona di frutti perversi

e hai cinto con essa la mia testa

 

Principe

La perdita

             ha scelto la tua età come porto riparato

e l’ora della tua sete come naturale ristagno

 

Hai rubato il manto dipinto della sposa

e di porpore e d’ori mi hai coperto

                            (oh mentita perla

                                                        la parola)

 

Sai

Non lo saprai

 

E hai infilzato diamanti per i miei piedi scalzi

e hai stagionato mieli al sole per il mio corpo

 

Una canzone monotona al posto della battaglia

un ferro acuto e duro al posto della canzone…

È inutile rannicchiarsi nell’antica valle

È inutile tastare la brace

                                        Agnello

Non brilleranno per te le cupole dorate dell’Abisso

Non c’è rifugio né gregge

 

Non lo saprai

 

E hai gridato

e hai celebrato secondo la tradizione il rito

e lo hai dato per morto

 

                           (Notte

                           niente ti si nasconde                       niente neghi

                           Vecchia

                                                Conceditrice)

 

E ti sei finto

 

Ma

Non lo saprai

È ben altro il sentiero

                                       se c’è ritorno

 

… Piccoli piedi

 

 

 

 

 

Questo calice

non avrà luogo sull’altare

di nessun tempio

dove il delirio non avvolga

come un velo strappato

                                         ai turbini del deserto

gli spazi del rito

dove non si contorca in danza

                                        in grido e in spasmo

il seme del credo

come una posseduta

 

un’eiezione di frutti stridenti

inni selvaggi e animali

                                        vergognosamente ebbri

si scaglia

come un vomito della bestemmia

dalla cupola calda della mia bocca

 

Questo calice

non avrà luogo sull’altare

di nessun tempio silenzioso

              (luogo finto)

 

 

 

 

 

II.

 

Due anni or sono

Questo nel caso che

Due anni di che?

Freddo faceva

Due anni or sono faceva  un titolo per una poesia senza nome

                e le lenzuola aperte tra sudari di Rilke

Tutta l’ambra

Io

Tutta l’ambra che da lontano venne in navi

Come me

L’ambra come gli occhi delle sirene

Non è una sirena

Ma

Tutta l’ambra era venuta in navi per il festino

Oh notte piacevole più dell’alba

Notte trasfigurata

L’attesa

Così parigino!

Il berretto con visiera e la sciarpa

Un ruffiano malinconico, piccolino, tremante

Un tradimento per mano della tanto attesa

Amato con Amata

Amata nell’Amato trasformata

Così parigino! Mi vola via

La sua faccia si disegna sulle pareti di un bagno di

uffici come un graffito politico–osceno–X

ama–A morte i traditori uni-ta-Barbari–e

i morti–X ama–781-1452–Proibito

sputare a terra–Proibito gridare–Proibito

dire–Proibito un nome con un altro–Chi fa la spia

è un–Chi non

La sua faccia sulla parete

sulla porta di un bagno di uffici

                                       di bar

                                       di scuola

La Scuoletta, sì

Il pergolato

Mi fu facile allora

Non c’era bisogno

Non c’era bisogno di dire ti odio

Potevo non dire

Potevo non guardare, non udire, non sapere

                    che il colore degli occhi di tutte le sirene

                    è del colore dell’ambra

Potevo

non essere venuta in quella nave e allora

forse mai e poi mai forse ci sarebbe stata

Notte trasfigurata X Notte nei Giardini di Spagna

 

 

Oggi, come oggi

come quella notte

una notte

una notte tutta piena di mormorii

ella tutta

ella tutta

danza per il pollice del piede destro

danza tremante per il ruffiano piccolino

Freddo faceva

rabbrividendo dentro una camicia ricamata

Camicia portano gli sposi nelle nozze

Camicie ricamate

Camicia sotto la giacchetta del torero

Camicia l’officiante

               il chirurgo

camicia

Camicie portano i ruffiani al loro funerale

               e berretti con visiera

Parigino

Faceva freddo nelle lenzuola aperte di

              Io-l’Amata nell’Amato

Alba

La Notte trasfigurata nell’oblio

Mai più

L’oblio

Qui         non è successo niente

Era per voi

Per voi era

Quale cane leccherà quel che ti lasci

Agape

Non è possibile senza dei una festa

Tremava

Poveretto lo scroccone di giornali

Volava via

Erano musiche di ali

Era l’ambra

 

 

 

 

 

Sì, il tempo

Due anni

Non ci può essere rito senza tempo

Tempo di ridere e tempo di piangere

Tempo di bestemmiare e tempo

                         di leggere i profeti

Non ci sarebbe rito se no

Come oggi

Oggi fa

Oggi farebbe

Dicono

               le madri

               le spose dei morti

Prima

              Adesso

Che ne sarà adesso di te

           mia               rampicante

Di chi sarai detta essere

 

Tempo di scoprirsi e tempo di perdersi

Tempo di uccelli e tempo

                                       di crocevia

 

Non ci sarebbe rito se no

Una stagione viene e se ne va

               mio sole candido di giorno freddo

Faccia di sole

                faccia di campo e latte

Kaké hemerá per i tuoi occhi

Kalé hemerá

                       per il sussurro del fiume

Chi coltiverà quei coralli

Chi raccoglierà quei coralli

                            dal letto delle acque

 

 

Le tavolette, ti ricordi?

“Ci fu un altro primo giorno”

Ci fu

           il sangue di un’altra donna

           poi il mio

Chi li raccoglierà

Chi li ricorderà

Chi

           concerterà l’Alleluia

 

 

 

 

III.

 

Alla luce delle candele

le parole

andavano perdendo ogni realtà

quel po’ di peso che trascinano nei loro orli

come pendono dalle esse

di ferro le bestie e le loro mosche.

Affabulazione

                    –quasi una menzogna.

Il tintinnio rozzo della latta

adulatore del vuoto.

Mascherata

                    –quasi una menzogna.

Anelli di fumo come anime

si portano il respiro

di un entusiasmo esangue

senza voce e senza ieri.

Nebbia

polvere

niente

Ciò che è volatile.

Come sostenersi

                          nell’ignominia?

L’inanità di dire

solo parole

mare  baffo  bingo  azzurro  campi  antri

anelli    libri    colazione

                                         treno

                                                    spada

 

Niente è niente.

Stringersi gli occhi fino

a che l’azzurro

colmi il ventre del bicchiere.

–Prendi, bevi.

E brindiamo a tutto. E dai

credito al silenzio. Prendi,

eccolo.

L’inanità di dire

solo parole

culla   ampliamento   tribù   prato

       trillo               fosso

                                                colofone

Un buco

ventilato

dalla ginnastica felice del pronunziare

l’eco di un passato

–il colpo di coda finale

del corvo

                  contro la sabbia secca.

Fegato

Avere fegato

Sosteniamoci

             nell’illusione della LUCE

le parole

moriranno lontane

forse nel meandro

dove il desiderio abbraccia la memoria

davanti allo sguardo sonnambulo di un altro

                                                 indifferente o mordace.

–Non c’è trama –dissi–.

Non c’è intrigo né finale.

Solo il ritorno. Non c’è

impalcatura possibile. La notte

tuttavia

si sostiene.

Contro ogni gravità, la notte

si sostiene.

Inevitabilmente

                           si sostiene.

 

 

ROMANIAN

 

Din Volumul "Definiții Maya și Alte Poezii"                                                                        (New York, 1999)

 

 

Traduceri de  Paul Doru Mugur

 

Ritual  pentru însănătoșirea unui bolnav

 

Invitați oamenii, invitați-i pe toți la o petrecere, la o mare petrecere,

dacă bolnavul refuză să se scoale din pat, lăsați-l să stea acolo

să fie muzică și dansuri, cântece și prăjituri

și dacă bolnavul nu vrea să danseze lăsați-l să nu danseze,

și dacă bolnavul nu vrea să cânte, lăsați-l să nu cânte,

și dacă bolnavul nu vrea să mănânce, lăsați-l să nu mănânce și să nu bea

dar să fie zgomot în casă și să fiți numeroși

și spuneți povești și amintiri, fabule și ghicitori

și dacă bolnavul nu poate sau nu vrea să spună nimic, lăsați-l

să nu vorbească, să nu râdă, să nu-și amintească,

dar aduceți oamni acasă, în gădină, la han, în sat ,

în casă să fie zgomot, mult zgomot și multă lume

 

și după petreecre, la două sau trei zile, după ce femeile

aruncă tot ce a  mai rămas după petrecere în pliurile unui cearșaf

să aleagă cearșafuri mari brodate, albe,

de preferință foarte albe,

de preferință brodate,

să pună acolo prăjiturile, migdalele, smochinele, nucile,

castanele, murele, profiterolurile, macaroanele, pâinișoarele

sucurile și vinul,

să le care până la fluviu, șase oameni să poarte cearșafurile,

șase sau patru,

să le poarte până la fluviu cu bunătățile, fructele, prăjiturile

să coboare pe bulevard câte patru, câte șase,

până la râu de mai multe ori,

să arunce tot în apă ce-a mai rămas din petrecere

vinul, apa, sucul, migdalele, smochinele,

să arunce tot în apă, în râu.

 

 

Cântecul fetelor frumoase

                                     (Codex Calixtinus)

 

 

*

 

rondel

rondel al fetelor

                obosite

                        deznădăjduite

rondel al fetelor triste

 

*

 

recreație a fetelor cuminți

                                    muncitoare

cântec de ascultare, de bună

creștere

                                                            și de bune maniere

 

fetele repetă litera

                iiiiiiiiiii

fetele repetă litera

            ooooooooo

apoi ele pronunță

            mmmmm

ca pedala unei spinete

în timp ce celelalte se plimbă

 

*

 

s-ar spune că li s-a spus

să tacă

să cânte

foarte încet

 

ca și cum ar purta jupoane

 

 

*

 

--ador libertatea

--spune una făcând o față de pasăre

și deschizându-și brațele larg

 

 --și eu

            --spune alta

și se închide în cameră

 

 

*

 

Există unele insuportabile

și altele a căror voce e mai ascuțită

decât a celorlalte

 

*

 

--Îți mai amintești de copistă ?

Cea care ți-a vărsat călimara

cu cerneală pe rochie

 

--nu

  

*

 rondel

rondel al fetelor epuizate

                           exsangvinate             

 

recreație de umbre

alunecând

                        în unghi ascuțit

spre zid

 

 

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved