Dhammapada

 

 

Versurile gemene

1. Legile [universului] și condiția fiecăruia, totul1 este precedat de Minte (manas); totul este guvernat de Minte, totul este țesut2 de Minte. Dacă un om vorbește sau acționează cu mintea pervertită, suferința îl urmărește [îndeaproape] precum [urmărește] roata, piciorul boului care trage căruța.

2. Legile [universului] și condiția fiecăruia, totul este guvernat de Minte (manas); totul se bazează pe Minte, totul este țesut de Minte. Dacă un om vorbește sau acționează cu mintea curată, fericirea îl urmărește [îndeaproape], precum umbra care nu-l părăsește nicicând.

3. "Cutare m-a insultat, m-a bătut, m-a înfrânt, m-a jefuit" - în acei care întrețin asemenea gânduri, ura nu va lua sfârșit nicicând.

4. "Cutare m-a insultat, m-a bătut, m-a înfrânt, m-a jefuit" - în acei care nu întrețin asemenea gânduri, ura va lua sfârșit.

5. Căci ura nu ia sfârșit prin ură nicicând; ura ia sfârșit prin dragoste, aceasta-i regulă veche.

6. Proștii nu știu că aici sfârșitul vine pentru toți; dar aceia care știu, vrajbele lor încetează pe dată.

7. Pe acela care trăiește urmărind doar plăcerile, cu simțurile nestăpânite, lipsit de moderație în [ceea ce privește] hrana, leneș și slab, Mara (cel care ispitește) îl va doborî cu siguranță, precum doboară vântul un copac slab.

8. [Dar] pe acela care nu trăiește urmărind plăcerile, cu simțurile stăpânite, moderat în [ceea ce privește] hrana, credincios și puternic, pe acela cu siguranță că Mara nu-l va doborî, precum nu poate doborî vântul muntele de stâncă.

9. Cel care dorește să îmbrace straiele de ascet fără a se fi eliberat de impuritate, care disprețuiește moderația și adevărul, nu este demn de straiele de ascet.

10. Dar cel care s-a eliberat de impuritate, în care toate virtuțile sunt adânc înrădăcinate, și care prețuiește moderația și adevărul, acela este demn într-adevăr de straiele de ascet.

11. Cei care-și imaginează ca real ceea ce este [de fapt] amăgire, și care văd ca amăgire ceea ce este [de fapt] real, nu ajung nicicând la adevăr, ci urmează vane dorințe.

12. [Dar] cei care cunosc ca real ceea ce este într-adevăr real, și ca amăgire ceea ce este [într-adevăr] amăgire, ajung la adevăr, și urmează dorințe juste.

13. Așa cum pătrunde ploaia în casa cu acoperiș prost, va pătrunde dorința în mintea lipsită de meditație.

14. [Dar] așa cum nu pătrunde ploaia în casa cu acoperiș bun, nu va pătrunde dorința în mintea care meditează corect.

15. Cel care face rău jelește pe lumea aceasta, și jelește și în următoarea; el jelește în amândouă. Jelește și suferă, când vede răutatea propriilor sale fapte.

16. [Dar] omul virtuos are parte de multă bucurie pe lumea aceasta, și are parte de multă bucurie și în următoarea; el are parte de multă bucurie în amândouă. Are parte de multă bucurie și este fericit, când vede puritatea propriilor sale fapte.

17. Cel care face rău suferă pe lumea aceasta, și suferă și în următoarea; el suferă în amândouă. Suferă când se gândește la răul pe care l-a făcut, [și] suferă și mai mult când ia calea lumilor inferioare.

18. [Dar] omul virtuos este fericit pe această lume, și este fericit și în următoarea; el este fericit în amândouă. Este fericit când se gândește la binele pe care l-a făcut; și este chiar și mai fericit când ia calea lumilor celeste.

19. Omul fără minte, chiar dacă poate să recite [pe de rost] o mare parte [din învățătură], dar dacă nu o și practică, nu are parte [cu adevărat] de condiția de ascet călător (bhikshu); ci [el] este ca un văcar care numără vacile altora.

20. [Dar] cel care aplică învățătura, chiar dacă nu poate să recite [pe de rost] decât o mică parte [din aceasta], dar care s-a lepădat de dorință, ură și ignoranță, și care a dobândit adevărata cunoaștere și liniștea minții, el, neatașat de nimic în lumea aceasta și în cea care urmează, are parte cu adevărat de condiția de ascet călător (bhikshu).

1 În pali: "Mano-pubbangama dhamma mano-settha mano-maya".
Referitor la sensul termenului dhamma (sk. dharma), în "Introduction a lŽHistoire du Buddhisme", Burnouf scrie: "Eu traduc de obicei acest termen prin condiție, alteori prin lege, dar niciuna dintre aceste traduceri nu este întrutotul completă; trebuie înțeles prin dharma ceea ce face ca ceva să fie ceea ce este, ceea ce constituie natura sa proprie (...)".
Fausböll a tradus sutra astfel: "Natura urmează principiul minții (...)", F. Max Muller: "Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit (...)", iar Childers: "Facultățile mentale (vedana, sanna, și sankhara) sunt dominate de Minte (...)
".
Varianta din text se bazează pe explicația primită de traducător de la gurul său, Titi: "Totul este Minte".

2 Sau: "totul este o iluzie a Minții", sau "totul este fabricat din Minte", sau "totul are ca substanță Mintea".

 

Adunarea minții

 21. Adunarea minții este calea nemuririi (amrita), împrăștierea minții este calea morții. Cei cu mintea adunată nu mor, cei cu mintea împrăștiată sunt [ca și] morți.

22. Înțelegând aceasta cu claritate, cei înțelepți practică adunarea minții, în ea își găsesc bucuria [...].

23. Acești oameni înțelepți, care meditează (jhana) fără încetare, cu perseverență de neclint, ating Nirvana, suprema eliberare, absența oricărei legături.

24. Cel dârz, atent, cu fapte curate, care discerne, care se înfrânează, care trăiește în conformitate cu dharma, care practică adunarea minții - gloria lui va crește neîncetat.

25. Prin dârzenia efortului, prin adunarea minții, prin disciplină și stăpânire de sine, cel înțelept își poate face o insulă pe care nici o viitură n-o poate copleși.

26. Ignoranți și proști, oamenii de rând se complac în împrăștierea minții. Înțelepții își păzesc adunarea minții drept comoara cea mai de preț.

27. Nu te complace în împrăștierea minții, nu fi prieten al plăcerilor simțurilor! Numai cel cu mintea adunată, care meditează, obține bucuria cu adevărat mare.

28. Izgonind împrăștierea minții, prin adunarea minții, cel înțelept, urcând în turnul cel înalt al înțelepciunii și al discriminării, lipsit de suferință, privește mulțimea care suferă, așa cum unul care stă pe un [vârf de] munte privește în jos la prostimea de la baza muntelui.

29. Cu mintea adunată între cei cu mintea împrăștiată, treaz între cei care dorm, omul înțelept merge înainte, ca un cal iute care lasă în urmă gloabele.

30. Prin adunarea minții s-a ridicat Maghavan (Indra) la conducerea zeilor; oamenii laudă adunarea minții; împrăștierea minții este întotdeauna privită cu dispreț.

31. Un bhikshu care își găsește bucuria în adunarea minții, care privește cu teamă împrăștierea minții, avansează ca incendiul în junglă, arzând toate legăturile, mici sau mari.

32. Un bhikshu care își găsește bucuria în adunarea minții, care privește cu teamă împrăștierea minții, nu poate cădea îndărăt - pentru el Eliberarea este aproape.

Appamadā ("adunarea minții" în pali, apramada în sanscrită) semnifică în sens literal absența împrăștierii minții, superficialității, lipsei de atenție și de gândire, care caracterizează starea de conștiință a oamenilor comuni. Este echivalată și prin "atenție".  Appamadā este prima reculegere, și se consideră că toate virtuțile își au rădăcina în ea.

 

Mintea (citta)

33. Așa cum făuritorul de săgeți îndreaptă o săgeată, omul înțelept își îndreaptă mintea [cea] agitată și instabilă, care este dificil de păzit, dificil de reținut.

34. Ca un pește luat din casa-i de ape și azvârlit pe uscat, mintea tremură și zvâcnește în regatul ispitelor.

35. Excelent, într-adevăr, este să obții stăpânirea propriei minți, care este dificil de reținut și volatilă, și apucă orice dorește; stăpânirea minții aduce fericire.

36. Înțeleptul să-și păzească mintea, care este dificil de perceput, înșelătoare, și apucă orice dorește: păzirea minții aduce fericire.

37. Locuind în spațiul gol, mintea este fără formă; ea călătorește departe, singură; cel care obține stăpânirea minții este eliberat din legăturile lui Mara.

38. Dacă mintea nu este neclintită, dacă nu cunoaște adevărata lege, dacă pacea este lăsată în voia valurilor [minții], cunoașterea sa nu va fi niciodată perfectă.

39. [Dar pentru] cel care a trecut dincolo de bine și rău, a cărui minte nu este îmbibată [de gânduri și de dorințe] și nu este întristată [de ură], pentru acest om vigilent nu există frică.

40. Realizând că acest corp este [fragil] ca un ulcior [de argilă], prin fixarea minții neclintită ca o fortăreață, Mara trebuie atacat cu sabia înțelepciunii; [după aceea,] ceea ce a fost cucerit trebuie apărat, [păstrând] libertatea față de atașament.

41. Nu peste multă vreme, vai! acest trup va zace pe pământ, disprețuit, lipsit de conștiință, ca un butuc de lemn care nu folosește la nimic.

42. Cât de mare ar fi răul pe care l-ar face cuiva un dușman, cât de mare ar fi răul pe care l-ar face cuiva cel ce-l urăște - o minte prost condusă îi va face un rău și mai mare.

43. Cât de mare ar fi binele ce l-ar face cuiva o mamă, un tată, sau orice rudă; o minte bine condusă îi va face un bine și mai mare.

 În Canonul Pali, Suttapitaka, "coșul Suttas-urilor" conține cinci culegeri ale discursurilor și învățăturilor pe care Buddha le-a dat cu diferite ocazii discipolilor: Digha Nikaya, Majjhima Nikaya, Samyutta Nikaya, Anguttara Nikaya și Khudhaka Nikaya. Dhammapada (în sanscrită Dharmapada), "stanțele Dhammei" este partea a doua din Khudhaka Nikaya, a cincea culegere din Suttapitaka.

Traducere și adaptare de Bogdan Paul după Sacred Books of the East vol. X, F. Max Müller, The Clarendon Press, Oxford 1881.

Textele de mai sus reprezintă primele trei capitole din Dhammapada și au fost publicate anterior în Yoga Bulletin, numerele 14, 15 și 17: http://www.tititudorancea.ro

Mulțumim lui Bogdan Paul și lui Titi Tudorancea pentru permisiunea de a reproduce aceste texte aici.                     

 

respiro@2000-2004 All rights reserved