Titlu pentru So Young

1.

Înaintea chipului tău sub clar de lună, chipul meu se acoperă cu o foaie subţire de oboseală; vorbele mele de laudă pentru tine nu se rostesc şi, ca un suspin care gâdilă uşa glisantă, pătrund în părul tău cu parfum de camelii din grădină şi replantează tristeţea mea ca pe nişte lăstare – unul câte unul.

2.

Când hoinăreşti pe câmpul de lut, urmele adânci lăsate de tocurile pantofilor tăi se umplu cu apă de ploaie; e paharul meu care suferă de nedreptatea întoarsă spre cer, înainte ca tristeţea mea obosită de minciunile şi glumele tale să fi inceput să sângereze, e paharul meu răsturnat de urmele tale rătăcitoare pe câmpul de lut.

3.

Când razele lunii îmi alunecă pe spate, pe pata de pe saltea, atunci în umbră-mi apar urme de sânge ca nişte ardei roşii, iar apa rece surprinsă de razele lunii, picătură cu picătură, îmi impregnează venele; atunci te uiţi la inima din cârpă, torturată pe nedrept de foamea care a mestecat şi a înghiţit cărămida mea, şi o vei fi considerând un acvariu.

Dimineaţa

Inhalarea aerului negru e dăunatoare pentru plămâni. Cenuşa acoperă plămânii. Toată noaptea am suferit de oboseală. Noaptea adevărul este abundant. Iese la iveală şi este apoi ascuns pentru a fi pe deplin uitat la ivirea zorilor.

Dimineaţa luminează şi în plămâni. Observă ce a dispărut peste noapte. Obiceiul se repetă. Doar câteva pagini au fost smulse din cartea mea extravagantă. Pe deasupra unei concluzii pripite , lumina soarelui de dimineaţă este minuţios consemnată. Pentru totdeauna, această legătură lipseşte ca şi cum noaptea nu va mai veni..

Mă căsătoresc cu o mireasă de jucărie

1. Seara

Pielea catifelată a miresei de jucărie emană din când în când miros de lapte. De parcă ar plănui să aibă un copil în curând.

Stingând lumânarea, m-am apropiat de ea şi, ca şi cum aş fi certat-o, i-am şoptit la ureche : Dragă, miroşi ca un nou născut…

Pe întuneric, mireasa de jucărie se supără şi-mi răspunde : M-am dus până la fabrica de lapte si-napoi…

Oare mireasa de jucărie s-a întors din memorarea multor culori ale decorului de peste zi? Îmi arde în piept precum carneţelul cu adrese. Pentru că numai aşa pot trage pe nas nutrimente sunt din ce în ce mai sleit de puteri.

2. Seara

De fiecare dată când îi dau miresei de jucărie un ac de cusut începe să împungă la nimereală tot ce e prin preajmă. Calendarul. Cartea de poezii. Ceasul. Chiar şi locul atât de important pentru trupul meu, pentru ca experienţa acumulată să pătrundă şi să rămână.

Asta dovedeşte prezenţa ţepilor care cresc în inima miresei de jucărie. Adică, la fel ca un trandafir…

Sângele se scurge din armura mea subţire. Mănânc o mandarină pe întuneric pentru a-mi trata rănile.

Cu nimic vizibil pe trupul ei, în afară de inelul care deschide întunericul ca pe o cortină, mireasa de jucărie mă caută. Sunt repede descoperit. Când inelul îmi atinge pielea îl confund din greşeală cu un ac de cusut şi mă închistez de durere. Mireasa de jucărie aprinde lumânarea şi caută mandarina. Mă prefac că nu sunt rănit şi că nu ştiu ce se întâmplă.

Poezia XI

Cana aia de porţelan seamănă cu craniul meu. Ţin strâns în mână cana, când din braţ răsare o altă mână absurdă ca o ramură altoită; nehotărâtă apucă dintr-o dată cana şi-o aruncă peste umăr.Cum braţul apără cana până la moarte, evident că bucăţile sfărâmate de pe podea sunt craniul meu care seamănă cu cana de porţelan.Dacă mâna s-ar fi clintit, înainte ca braţul –ramură să se retragă târându-se ca un şarpe reţinând apa, s-ar fi sfâşiat. Dar, ca şi mai înainte, braţul apără cana de porţelan până la moarte.

Poezia XII

O grămadă de rufe murdare zboară prin aer şi cade. E stolul de porumbei albi. Făcând propagandă că, pe partea cealaltă a cerului de-o palmă, războiul s-a sfârşit şi pacea a revenit. Stolul ingrămădit de porumbei îşi curăţă murdăria dintre pene. Pe partea asta a cerului de-o palmă, începutul războiului zdrobeşte şi măcelăreşte stolul de porumbei albi cu un băţ. Dacă se murdăreşte de cenuşa neagră din aer, stolul de porumbei albi zboară din nou spre partea cealaltă a cerului de-o palmă.

Poezii de Yi Sang traduse din limba coreeană de Cristina Băboi Lee

Yi Sang (1910-1936)- pseudonim pentru Kim Hae-Gyeong- a scris poezie, ficţiune şi eseuri cu forme şi limbaj inovatoare. Fiind educat la şcoli administrate de autorităţile coloniale japoneze, a avut acces la operele avant-garde-ei europene. A murit de tuberculoză într-o închisoare din Tokyo. Cea mai cunoscută operă a sa este nuvela “Aripi”. Din 1977, se acordă anual scriitorilor coreeni talentaţi premiul Yi Sang pentru literatură.