Poezii/Poems

                          

                                          de Adrian Sângeorzan

 

 

Doar Azi

Pompeii 

Avocat cu pește spadă

 

Only today

Pompeii

Lawyer with swordfish

 

 

Doar Azi

 

Mă tîrăsc, mă tîrăsc

Astăzi sunt chiar viermele

Care-și devorează singur sila

Sunt într-o stare nevertebrată

În care cu puțină osteneală

Aș putea uda florile din grădină

Cu mine însumi.

Le-aș gîdila vîrful rărdăcinilor

Cu gîndurile astea gelatinoase

Și-aș excita cu ele

Toți limacșii asexuați

Ce se-nmulțesc cu nerușinare.

 

 

 

Pompeii  

 

 

Doar tu ești de vină

Descoperitoarea creierului meu

Relicvă arheologică îngropată în lava dorințelor

Precum cîinele pietrificat din Pompeii

Legat de ușa lupanarului chiar în timpul erupției.

 

Oamenii aceeia știau totul despre sex

Era acolo după ușă

Purtător de noroc

Gata să-ți arunci pălăria în el.

Priapus și-o măsura pe cîntar în aur

Vestale sfioase aruncau monede pe taler

Forțîndu-și norocul.

Ce oraș Pompeiul,

Făcut să te scape de rușine și inhibiții

Doar 5 euro intrarea.

 

Am sperat că sunteți femeie

Îmi spune o doamnă

Care credea că toți doctorii de femei sunt XX

Iar cromozomul Y e doar un cuier

Plin cu sutiene și  chiloți de damă.

E-adevărat, îi spun, toți am fost cîndva femei

Orice început e feminin

Deși se conjugă un început două începuturi

Un sfîrșit două sfîrșituri

Ca viețile la budiști.

 

Uneori aș vrea să fiu femeie

Să simt cum li se face pielea găinii

Cînd se emoționează și se rujează cu praf de stele

Să nasc măcar odată pe o stîncă unde nu mă vede nimeni.

 

Îmi trec mîna prin barbă

Ca printr-o pădure de mesteceni și mă întreb

De unde acest război rece între sexe

Acum în comfuzia asta existențială

Cînd totul e împărțit, parcelat

Codul genetic întins pe masă ca o blană de urs

Pusă la uscat

Iar noi, iepuri împănați, zburdăm 

Înaintea marii vînători.

 

De unde dorința morbidă a filozofilor

De-a afla care e sexul lui Dumnezeu

Un sex foarte mare desigur, nevăzut

Ca și viața de apoi

Supt de găurile negre dintre galaxii

Ascuns în niște cute tridimensionale.

Nu m-ar mira să le numească scrotul lui Cronos.

Pentru că și timpului îi vor găsi un sex

Cel puțin unul bisexual

După cum intră în noi cu egală plăcere.

 

Totul, spun filozofii,

Se trage dintr-o copulație primară.

 

Moartea e sigur  femeie, simt asta

Una cu labii tăioase.

O femeie la început una la sfîrșit

O femeie nu se poate conjuga în nici un fel

În burta ei se-ntîmplă totul

Ca-ntr-o carantină

În care ni se schimbă plăcuțele de pe piept

Soldați anonomi

Dispăruți într-o ceață inexplicabilă 

 

 

 

Avocat cu pește spadă

 

 

Deasupra tribunalelor sunt cei mai mulți porumbei

Și cei mai grași.

Dreptatea e ca un hormon de creștere

Pus în laptele, apa, aerul și televizorul nostru.

Ni se umflă pieptul privindu-ne conducătorii

Hrănind păsările cerului cu semințe și vorbe

Din acelea care germinează doar odată

Le scuipă și din ele cresc direct pîine, pizza

Și un aluat gata dospit

Cum ar fi fost aluatul lui Moise în deșert

Dacă ar fi avut timp și apă. 

 

Justiția legată la ochii citește cu o mînă în Braille

Scrisori de acreditare și note de plată.

Cu altă mînă ține balanța

Pe care aceiași porumbei grași

Se cacă inegal.

Cuvîntul lui Dumnezeu

Nu mai e secret de stat

Suflat direct în urechea marelui șef

Ajunge la noi ca ecoul bombelor

Trecut prin gaura cheii.

Răbdarea are dobînda în creștere.

Porumbeii se înmulțesc, au gheare și pene de tablă.

Avocații își decoreaza birourile

Cu poze de familie tot mai duioase

Plus imaginea triumfătoare

Cu același pește spadă 

Prins în Caraibe într-o vacanță de lucru.

 

 

 

Only today

 

I’m crawling, I’m crawling

 

Today I’m the worm himself

Devouring his own sickness(disgust)

I’m in an invertebrate state

In which with a bit of will

I could wet the flowers in the garden

With myself.

I would tickle their roots

With all my jelly thoughts

I would turn on all this sexless slugs

Which shamelessly multiplies themselves.

 

 

 

Pompeii

 

It’s all your fault

You the discoverer of my brain

Archeological relic buried in a lava of lust

As that petrified dog in Pompeii

Tied to the brothel’s door

Just when Vesuvium erupted.

Those people knew everything about sex

It was there behind the door

Bringing good luck

Ready to hold your hat.

Priapus was weighing his sex for gold

While shy vestals threw coins on scale

Pushing for their chances.

What a city Pompeii

Made to absolve you of shame and inhibitions

Only 5 euro the entrance.

 

-I hoped you were a woman

A lady told me this days

Thinking that all women’s doctors are XX

And the Y chromosome is just a hanger

Loaded with bras and underwear.

-It’s true, I told her, we all were women sometime

Every beginning is feminine

One beginning, two beginnings

One end, two ends, we conjugate

Like Buddhists do with life.

Sometimes I wish I am a woman

To feel in their skin the goose bumps

When get aroused

And put stardust on their lips.

To give birth at least once, on a cliff

Where nobody could see me.

 

I pass my hand through my beard

As through a forest of birch trees

And ask myself why all this cold war between sexes

In all this confusion

When everything is divided, parceled out

The genetic code stretched on table

Like a bear fur laid out to dry,

And we, stuffed turkeys prank around

Before the grand hunting.

 

Why  this morbid desire of the philosophers

To find the God sex

A huge one for sure, unseen yet

As is the life after death,

Sucked by the black holes,

Hidden in some three-dimensional fold

Called the scrotum of Cronos.

Because Time himself should have an organ

A bisexual one

As he penetrates us with equal pleasure.

 

Everything, the philosophers say

Comes from a primary copulation.

 

Death is a woman for sure, I feel that

One with sharp labia.

A woman at the beginning, one at the end

A woman cannot be conjugated in any way.

Everything happens in her womb

As I a quarantine

Where somebody changes I.D. on our chest

Anonymous soldiers

Disappeared in an inexplicable fog.

           

 

 

Lawyer with swordfish

 

Above the court house hovers lots of pigeons,

The fatter ones.

Justice is like a growth hormone

Put in our milk, water, air and TV screen

We burst with pride watching how our leaders

Feed the sky birds with seeds and words

Those kind which germinates just once

You spit them out and get directly bread, pizza

Or yeasted dough

As would have been the Moses’ dough

If he’d have time and water.

 

With one hand, the blindfolded justice

Reads in Braille

Secret messages and bills.

The other hand holds the balance

On which the same fat pigeons

Spread shit unevenly.

 

The God’s word is not classified anymore

Blown in the big chief’s ear

Gets to us as an echo

Sneaked through the keyhole.

Patience has the interest up.

The pigeons multiply faster

Have claws and tough feathers.

The lawyers decorate their offices

With sweet family pictures

And the same image

Of a swordfish

Caught in Caribbean in a working vacation.

 

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved